Variaţii interculturale în comunicarea nonverbală

Expresiile faciale

,,Comunicarea interculturală investighează acele elemente ale culturii care influențează

în cea mai mare măsură interacțiunea între membrii a două sau mai multe culturi, atunci când
indivizii se află în situații de comunicare interpersonală.”1 Așadar, în momentul în care oameni
din culturi diferite se întâlnesc, atrag după ei trăsături si modalități de comunicare caracteristice
culturii din care vin și în care s-au format ca indivizi, lucru ce poate face uneori comunicarea
ineficientă.
Am fi tentați să credem că în procesul comunicării, cuvintele pot reda sută la sută un
mesaj, însă doar 7% dintr-un mesaj este transmis prin comunicarea verbală, restul de 93% este
transmis prin tonalitatea vocii și prin limbajul corpului. De aceea, pentru a fi eficientă
comunicarea, oamenii trebuie să înțeleagă importanța comunicării nonverbale.
Prin comunicarea nonverbala se întelege ,,transmiterea voluntară sau învoluntară de
informații și exercitarea influenței prin intermediul elementelor comportamentale și de prezență
fizică a individului sau a altor unități sociale, precum și percepția și utilizarea spațiului și
timpului ca și artefactelor.”2 Ea este caracterizată de o serie de subcoduri cum ar fi mimica,
privirea, gestica, postura, etc.
Charles Darwin, în celebra sa lucrare, ,,Expresia emoțiilor la om și animale”, a ajuns
la concluzia că ,,aceeași stare psihică este exprimată în toată lumea cu o uniformitate
remarcabila, acest fapt este, prin el însuși, interesant, ca o dovadă a stânsei asemănări a structurii
corporale și a dispoziției mintale a tuturor raselor omenești.”3 Însă această teză a lui Darwin a
fost contestată. Astfel, psihologul Otto Klineberg notează că expresiile faciale ale emoțiilor la
oameni, diferă de la o cultură la alta. De exemplu, ,,pentru un european, zâmbetul înseamnă bună

1
Samovar, Porter,
2
Septimiu, Chelcea, Loredana, Ivan, Adina, Chelcea, Comunicare nonverbală: gesturile și postura: cuvintele nu sunt
de-ajuns, Ed. Comunicare.ro, București, 2005, p.11
3
Charles, Darwin, Trad. De Eugen Margulius, Expresia emoțiilor la om și animale, Ed.Academiei Republicii Socialiste
România, 1967, p. 14
dispoziție, plăcere sau ironie. Zâmbetul unui japonez poate să semnifice și acordul cu pedeapsa
administrată și asocierea la indignarea celui care administreaza pedeapsa.”4
Aşa cum limbajul verbal diferă de la o cultură la alta şi limbajul non-verbal poate fi
diferit în funcţie de cultură. Limbajul trupului are mereu aproape aceleaşi semnificaţii peste tot în
lume, însă poartă totuşi o puternică amprentă culturală şi socială, iar multe poziţii sau gesturi
trădează mediul în care a trăit şi s-a format o persoană.
După cum afirma și Joe Navarro în ,, Secretele comunicării”, fața reprezintă
,,canavaua minții”5 astfel redăm ceea ce simțim cu ajutorul mimicii ,,rosul din obraji, paloarea
sau congestia, miscarile muschilor faciali, direcția privirii, contactul vizual, miscările capului,
forma si trăsăturile feței”6 toate acestea ne ajută să descoperim stările pe care le simte o anumită
persoană. Aurel Codoban nota în ,,Gesturi, Vorbe și Minciuni.Mic tratat de semiotică gestuală
extinsă și aplicată” că ochii sunt cel mai important punct de plecare al mimicii. Considera că
privirea ,,marchează durata convorbirii; exprimă diferențele de statut social; indică emoțiile,
pozitiviamul și negativismul; și susține credibilitatea prin menținerea contactului vizual.”7
Totuși în anumite culturi lucrurile stau diferit. In Nigeria, Thailanda sau în Japonia,
copiii nu sunt îndemnați să privească în ochii interlocutorilor adulți, acest lucru fiind considerat o
lipsă de respect. În Țările Arabe însă, privirea în ochii celuilalt are o durată atât de mare încât
poate fi întimidantă pentru alți oameni, totuși femeilor nu le este permis să stabilească contacte la
nivelul ochilor cu bărbații. Gura are și ea un rol important în identificarea trăirilor unei persoane.
Pentru un gestualist precum Cameron Milton, strâmbăturile buzelor, culoarea lor, dinții sau
limba sunt indicii pentru a afla ,, ceea ce interlocutorul nu spune.”8
Astfel, prin strangerea buzelor se citește furia, iar tristețea o putem descoperi prin
buzele ,,căzute”. Buzele țuguiate spre înainte pot reprezenta o invitație la sărut dar și un refuz. O
persoana cu gura întredeschisă dezvălui disponibilitate în timp ce o persoană cu gura închisă
denotă refuzul sau indisponibilitatea.

4
Septimiu, Chelcea, Loredana, Ivan, Adina, Chelcea, op. cit., p.58
5
Joe,Navarro, Secretele Comunicării Nonverbale Trad. de Mihaela Liliana Soare, Ed. Meteor Press, București,2008,
p.175
6
Evelina, Graur, Tehnici de comunicare, Editura Mediamira, Cluj-Napoca, 2001, p.34
7
Aurel, Codoban, Gesturi, Vorbe și Minciuni. Mic tratat de semiotică gestuală extinsă și aplicată, Ed.EIKON, Cluj-
Napoca, 2014, p.65
8
Milton, Cameron, Comunicarea prin gesturi și atitudini, Editura Polirom, Iași, 2005, p.74
 Mușchii feței ajută oamenii să-și schimbe cu ușurință expresia. Cercetătorul Paul
Ekman identifica șase emoții fundamentale: mânia(furia), bucuria, uimirea, dezgustul, disprețul,
și tristețea.,,Fiecărei emoții îi corespund câte două expresii faciale: una programată ereditar,
aceeași în toate culturile, alta, reprezentând o abatere de la expresia programată, variază de la o
cultură la alta.”9 În cercetările făcute de Henry Seford care au ca subiect de studiu mimica din
Virginia, s-a descoperit un ,,dialect facial” specific statului Virginia. Cercetatorul a studiat mai
multe poze din albumele de familie a mai multor persoaae din Virginia și din Pensylvania și a
afirmat că ,,marea majoritate a coloniştilor din Virginia proveneau din Insulele Britanice şi a tras
concluzia că mimica locuitorilor statului Virginia poate fi derivată din expresii faciale care au
fost cândva specifice Marii Britanii.”10
Zâmbetul poate să exprime o gamă largă de informații de la plăcere, bucurie la
promisiune, cinism sau jenă. Cu ajutorul lucrărilor de cercetare s-au clasificat mai multe
categorii de zâmbete. Dintre cele mai importante amintim zâmbetul Duchenne care este denumit
si ,,zâmbetul autentic” deoarece apare involuntar ca răspuns la emoții pure. El angajează nu doar
mușchii de la nivelul gurii ci și pe cei de la nivelul ochilor. Zâmbetul Pan America sau ,,zâmbetul
profesional”, implică doar mișcarea mușchilor din jurul gurii. S-a mai amintit și zâmbetul Zheng
Dao, ,,zâmbetul de bun venit” al locuitorilor din S-E Asiei, care este caracterizat ca fiind un
zâmbet sincer.
Interpretarea zâmbetului diferă de la o cultură la alta. În Japonia bărbații nu zâmbesc
în public, daca o fac, afișează un zambet fals care ascunde o durere pentru că sentimentele nu se
exprimă în public. Nici Coreenii nu găsesc potrivit zâmbetul în public, dezvoltând astfel și un
proverb ,,cel care zâmbește mult, nu este un om adevărat”.

9
Septimiu, Chelcea, Loredana, Ivan, Adina, Chelcea, op. cit., p.59
10
Peter, Collett, Cartea Gesturilor, Trad. de Alexandra Borș, Editura Trei, Bucure;ti, 2005, p.263