Institutul Teologic Baptist București

Facultatea de Teologie Pastorală

Examen
Teologia și Practica Închinării
Închinarea în teologia Paulină și Ioanină

Student: Profesor coordonator:

Alexei LAPACI Cof. Univ. Dr. Beniamin POPLĂCEAN
An III – I.F.

București
2023
 Cuprins

Introducere....................................................................................................................1
Închinarea în epistolele Pauline...................................................................................1

1.1. Închinarea în 1-2 Corinteni..................................................................................1

1.2. Închinarea în Filipeni...........................................................................................2
1.3. Închinarea în Evrei...............................................................................................3
1.4. Închinarea în 1-2 Tesaloniceni.............................................................................3

Închinarea în scrierile Ioanine.....................................................................................4

1.1. Închinarea în Evanghelia după Ioan.....................................................................4

1.2. Închinarea în 1-2-3 Ioan.......................................................................................5
1.3. Închinarea în Apocalipsa......................................................................................5

Concluzie........................................................................................................................6
Bibliografie.....................................................................................................................7
 Examen: „Închinarea în teologia Paulina și Ioanină”

INTRODUCERE
,,Închinarea în teologia Paulina și Ioanină", aceasta se va discuta în paginile care
urmează. Cititorul va putea urmări teologia acestor apostoli cu privire la închinare, Pavel fiind
un apostol al neamurilor și Ioan fiind apostolul care stătea pe pieptul lui Isus, unul a fost
apostol chemat după ce Isus s-a înălțat, altul a fost chemat în timpul misiunii lui Isus pe
Pământ. Acești apostoli vor prezenta o teologie a închinării care va fi abordată în acest eseu.
Autorul se va uita la unele epistolele scrise de Apostolul Pavel și din cele de evanghelistul
Ioan și va urmări cum aceștea - prin experiențile lor cu Isus, atât a lui Pavel care i sa
descoperit, cât și a lui Ioan, cel care a trăit și a stat pe pieptul lui Isus - explică închinarea
autentică, și cum au influiențat aceștea închinarea creștină.

ÎNCHINAREA ÎN EPISTOLELE PAULINE

1.1. Închinarea în 1-2 Corinteni
Închinarea în aceste epistole este subiniată de o caracteristică esențială care ar trebui să
existe în teologia închinării creștine. Prin epistolele 1-2 Corinteni, Pavel va încerca să rezolve
câteva probleme ridicate în Corint, cel mai des legate de imoralitate 1 (curvie, divorț, căsătorie,
recăsătorie, mâncarea cărnii închinată idolilor). Biserica din Corint a fost o biserică foarte
problematică, astfel că prima epistolele către Corint este un răspuns sau o corectură asupra
problemelor care sau iscat în biserica din Corint. Apariția problemelor teologice în biserica
din Corint au fost în mare parte influiențate de contextul cultural în care se afla. Se va putea
urmări cum unele aspecte murdare ale culturii au influiențat închinarea autentică a creștionilor
din biserica din Corint. Curvarul din Corint, este un asemenea exemplu, Pavel va mustra
biserica din Corint pentru că ei au mers la compromis și lau lăst în mijlocul lor, un alt
exemplu este carnea închinată idolilor (1 Corinteni 8). Asemenea probleme în care biserica
din Corint mergea la unele compromisuri, sunt subliniate de către Pavel în aceste epistole.
Astfel că Pavel va transmite prin aceste epistole un aspect important pe care trebuie să îl aibă
cei care practică închinarea autentică, și acest aspect este de a nu merge la compromis cu
lucrurile care sunt păcătoase. Adevărul care îl transmite Pavel și caresubliniază un aspect
teologica închinării este următorul: închinarea creștină nu își va pierde autenticitatea, atât timp
cât viața de credință nu va fi compromisă.

1
Henry H. Halley, Manual Biblic-un comentariu biblic abreviat, trad. Doru Motz, Iași, DOOR OF HOPE, 1983,
p. 595.

1
1.2. Închinarea în Filipeni
Dragostea bisericii din Filipeni și suferința lor pentru evanghelie, îl va motiva pe Pavel
să scrie această epistolă filipenilor. Această epistolă invita la o închinare care să fie îndreptată
spre aceeași țintă, care ar fi acea țintă care trebuie să o aibă închinarea autentică? Tocmai la
acestă întrebare Pavel va răspunde în acestă epistolă, iar răspunsul subliniază încă un aspect
important care trebuie să existe în teologia închinării pentru ca ea să fie una autentică.
Totul se începe cu o femeie pe nume Lidia care își deschide casa pentru ca în viitorul
apropiat acolo să fie locațul în care se va aduna biserica lui Hristos (Fapte 16:11-15). Pavel va
fi închis, însă întrega biserică din casa Lidiei, care era localizată în Filipi, va fi cu Pavel și
momentele suferinței, întreaga biserică îl va susține pe Pavel și în temniță. Peste ceva timp
Pavel ajunge la Roma, într-o casă legat de un gardian cu lanțuri, care se schimbau din 6 în 6
ore, și casa care era arendată, astfel că banii pentru arenda acestei ”închisori” se luau din
casieria lui Pavel sau celui care era prizonier, și biserica din Filipe trimite, prin Epafrodit, un
ajutor bănesc în care achită chiria și probabil ceva alimente. 2 Aceasta îl face pe Pavel să scrie
o epistolă Filipenilor care va fi transmisă prin Epafrodit înapoi bisericii din Filipeni. În care
Pavel va lăuda Biserica pentru partea pe care au luat-o la înaintarea evangheliei. Filipeni 1:4-5
„În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toți, cu bucurie, pentru partea pe care o luați la
Evanghelie din cea dintâi zi până acum.” Termenul grecesc κοινωνία (koinonia), tradus prin
„partea pe care o luați la evanghelie”, are semnificația de „colaborare cu țintă comună”. 3
Acest termen, în secolul I, era folosit în cazul doi sau mai mulți indivizi doreau să deschidă un
job. De exemplu: Petru și Andrei doresc să deschidă un bissnes de pescuit, ei intrau în ceea ce
se numea κοινωνία, adică de azi înainte ei vor urmări acelați scop. Vor conlucra împreună
pentru a atinge scopul la care sau angajat. Prin alte cuvinte Pavel laudă faptul că biserica din
Filipeni aveau o închinare centrată pe κοινωνία. Încă o caracteristică care trebuie să
definească închinarea autentică este ținta evangheliei, capacitatea creștinului de a se supune
pe sine înșine în favoarea scopului la care s-a angajat, înaintarea evangheliei. Atât Pavel cât și
filipenii si-au sacrificat ambițiile pentru viziunea comună a evangheliei, aceasta trebuie să
aibă toți care pretind că trăiec o teologie corectă a închinării creștine.

2
Craig S. Keener (ed.), Silviu Tatu și alții, Comentariu istorico-cultural al Noului Testament, România, Casa
Cărții, 2018, pp. 670-680.
3
A se trage atenția și la originea cuvântului Koinonia (colaborare: comună, unitară) care este Koinonos
(apartenență a unui singur întreg). Biblestudytools, Lexiconul grecesc al Noului Testament – Noul Standard
American. Instrumente de studiu biblic [online]. Disponibil pe internet la adresa: Koinonia Sensul în Biblie -
Noul Testament Greacă Lexicon - New American Standard (biblestudytools.com) [Citat în data de 05.01.2023].

2
1.3. Închinarea în Evrei
Ciprian-Flavius Terinte, în lucrarea sa „Teologia Noului Testament. Teme teologice
ale Epistolei către evrei”, va sublinia firul roșu al epistolei către Evrei, iată ce spune el:

În capitolul 7 scriitorul epistolei abordează subiectul preoției lui Hristos „după rânduiala lui
Melhisedec”, având două scopuri principale: să dovedească superioritatea preoției melhisedecice față de
cea levitică și să arate că preoția levitică fusese una temporară în planul lui Dumnezeu. Interpretând
episodul din Gen. 14:17–20, autorul Epistolei către evrei observă că superioritatea preoției lui
Melhisedec a fost recunoscută de însuși Avraam, care i-a dat zeciuială, și prin el, deci, și Levi (Evr.
7:2,4–10). Apoi Melhisedec era și purtătorul unor titluri deosebite: „împărat al neprihănirii”, „împărat al
Salemului (Ierusalimului)” și „împărat al păcii” (Evr. 7:2). Dar, diferența esențială dintre cele două
preoții rezidă în faptul că, spre deosebire de cea levitică (Exod. 6:13–27), preoția lui Melhisedec nu era
asigurată prin descendență (Evr. 7:3). Melhisedec este introdus pe scena istoriei mântuirii fără nicio
legătură ancestrală, ceea ce înseamnă că preoția sa nu este nici moștenită, nici transmisibilă. El rămâne
„preot în veac”. Preoția lui Melhisedec apare în Scriptură ca una permanentă și așa avea să fie și preoția
cea nouă, pe care Dumnezeu intenționa s-o instituie. Dar, din moment ce Dumnezeu vestește apariția
unui preot asemenea lui Melhisedec, și nu asemenea lui Aaron, înseamnă că El intenționa să producă și
o schimbare a Legii (Evr. 7:11–12,18–19). Dacă vechea preoție se instituia printr-o poruncă veche (Evr.
7:18), noua preoție a lui Isus Hristos se instituie printr-o „nădejde” mai bună (Evr. 7:19). Fiindcă
preotul este etern („în veac”), și legământul este „mai bun” (Evr. 7:22), și preoția este eternă – „nu poate
trece de la unul la altul” (Evr. 7:24).4

Ceea ce se poate spune din acestă carte despre teologia închinării este următorul lucru:
inima închinării este legământul nou făcut prin jertfa lui Isus Hristos, care are o influiență
veșnică. Aceasta însemnă că închinarea autentică trăiește prin jertfa lui Hristos, poate fi
practicată doar datorită jertfii lui Hristos, și tot odată poate fi trăită doar prin jertfa lui Hristos.

1.4. Închinarea în 1-2 Tesaloniceni

În aceste epistole Pavel laudă credincioșia lor față de evanghelia care au primit-o, 1
Tes. 1:8 „Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, iar vestea despre credinţa
voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni” și tot odată motivația pentru care scrie
această epistolă este datorită unei evanghelii false care era scrisă ca și cum ar fi din numele lui
Pavel. În acestă scrisoare dată drept din numele lui Pavel, era despre venirea lui Dumnezeu,
unde se spunea că Isus deja a și venit dar creștinii au ratat venirea lui, prin alte cuvinte o
evanghelie falsă, 2 Tes. 2:1-2.

Cât privește venirea Domnului nostru Isus Hristos și strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraților,
să nu vă lăsați clătinați așa de repede în mintea voastră și să nu vă tulburați de vreun duh, nici de vreo
vorbă, nici de vreo epistolă ca venind de la noi, ca și cum ziua Domnului ar fi și venit chiar.

Datorită faptului că scrisorile lui Pavel erau scrise de mai mulți scribi, el își scria scrisorile
sub dictare, datorită acestui lucru ei nu știua care este scrisul lui Pavel. Și sau găsit niște

4
Ciprian-Flavius Terinte, Teologia Noului Testament. Teme teologice ale Epistolei către evrei [online].
Disponibil pe internet la adresa: https://ebiblia.ro/app/index.html?ebiblia#_ [Citat în data de 05.01.2023].

3
oameni care au scris o epistolă în numele lui Pavel. Astfel pentru ca Pavel să îi aducă înapoi la
adevărata evenghelia va apela la ceea ce ia învățat în evanghelia adevărată, 2 Tes. 2:3-5.

Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip, căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credință și
de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul care se înalță mai presus de tot ce se
numește „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Așa că se va așeza în Templul lui Dumnezeu,
dându-se drept Dumnezeu. Nu vă aduceți aminte cum vă spuneam lucrurile acestea când eram încă la
voi?

Pavel scrie acestă scrisoare ca un răspuns cât mai posibil de repede a problemei care
apare și le spune de faptul că acesta nu el a scris și îi îndeamnă ca să își păstreze credința până
la sfârșit să să trăiască acea evanghelia care lea fost propovăduită. Pentru aceasta Pavel va
lăsa un semn prin care să cunoscă adevărata evengelia de cea falsă, 2 Tes. 3:17 „Urarea de
sănătate este scrisă cu mâna mea: Pavel. Acesta este semnul în fiecare epistolă; așa scriu
eu. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu toți! Amin.” Pavel alege ca Harul să
fie semnătura unui trai care să fie învăluită de evangheliei adevărată. Putem vedea și în alte
locuri similare această semnătură. Coloseni 4:18 Urarea de sănătate este cu mâna mea: Pavel.
Aduceți-vă aminte de lanțurile mele. Harul să fie cu voi! Amin. 1 Corinteni 16:21 Urările de
sănătate sunt scrise cu însăși mâna mea: Pavel.
Închinarea în viața creștină în epistolele către Tesaloniceni este îmbibată de
credincioșie și de discernământ între evanghelia falsă și cea adevărată, iar semnătura care
trebuie să fie în viața creștinului este harul. Prin alte cuvinte închinarea adevărată are la baza
ei harul, care te motiviază să trăiești o credincioșie față de Dumnezeu și te înzestrează cu
capacitatea unui discernământ care deosebește evanghelia falsă de cea adevărată.

ÎNCHINAREA ÎN SCRIERILE IOANINE

1.1. Închinarea în Evanghelia după Ioan
În una dintre lucrările sale intitulată „Eshatologie şi paradox eshatologic în evanghelia
a IV”, a lui Mureşan Mihai, va fi abordat subiectul eshatologiei în teologia Ioanină, iată ce va
spune el la un moment dat în lucrarea sa:

„Vine ceasul şi acum este”, expresia cea mai condensată a paradoxului eshatologic ioaneic, adună
împreună prezentul şi viitorul într-o relaţie de complementaritate. Evanghelistul Ioan îşi scrie
Evanghelia dintr-o dublă perspectivă: din perspectiva persoanei istorice a lui Isus Hristos, dar şi dintr-o
perspectivă post-pascală, pentru a întări şi reflecta credinţa Bisericii creştine primare. În acest caz
expresia „vine ceasul” reflectă poziţia lui Iisus din timpul activităţii sale pământeşti faţă de
evenimentele prezise, în timp ce expresia „acum este (ceasul)” reflectă poziţia Bisericii creştine primare
faţă de acestea, când tot ceea ce a fost promis de Isus S-a împlinit întocmai.5

5
Mureşan Mihai Andrei, Eshatologie şi paradox eshatologic în evanghelia a IV – a - o contribuţie la definirea
unicităţii teologiei ioaneice – Rezumat, Doctorat, Coordonator Prof. Dr. Stelian Tofană, p. 15.

4
 Închinarea în evanghelia după Ioan își are dimensiunea eshatologică, în care prezintă
influiența misiunii lui Hristos în timp, pentru omul care își pune încredere în jertfa lui, iar
această încredere va naște o închinare autentică care își va atinge apogeul în vremea
apocaliptică (a se vedea „1.3. Închinarea în Apocalipsa”).

1.2. Închinarea în 1-2-3 Ioan

În prima epistolă a lui Ioan putem observa câteva teste, în fața cărora orice om care se
consideră creștin trebuie să facă față. Putem urmări trei teste majore care Ioan le discută în
această epistolă: testul doctrinal; testul moral; testul social. 6 Aceste teme se vor repeta și în
celelate două epistole. Motivul acestor teste este învățătura falsă apărută în biserică:

Prezenţa unui „mare" iniţiat ca Cerintius din Efes nu putea rămîne fără un răspuns public din partea
apostolului Ioan. Despre Cerintius, Irineu ne spune că el „susţinea că Isus nu ar fi fost născut dintr-o
fecioară, ci ar fi fost fiul natural al Mariei şi al lui Iosif, lucru care bineînţeles că nu l-a împiedicat de fel să
devină cel mai drept şi mai înţelept dintre toţi oamenii timpului său. Mai tîrziu, mult mai tîrziu, după botezul
său, Cristosul a coborît asupra acestui om normal, sub forma unui porumbel, simbol al trimisului de la
Supremul Stăpîn. Din acea clipă, omul Isus a început să-L propovăduiască pe Tatăl „cel necunoscut" şi să
înfăptuiască minuni. La sfîrşitul vieţii lui Isus, „divinul" Cristos l-a părăsit şi l-a lăsat singur să fie prins, să
sufere, şi să moară. Toate aceste evenimente penibile au fost trăite numai de pămîntescul Isus, în timp ce
Cristosul s-a detaşat impasibil, senin şi de neatins ca orice fiinţă spirituală". În esenţă, erezia lui Cerintius
consta în această separare categorică a omului Isus de Cristosul divin (sau Duhul) emanat iniţial şi apoi
reîntors neatins în „pleroma".7

Astfel că o închinare autentică este manifestată în viața unui creștin dacă ea trece prin
aceste trei teste nevătămată. Mark Dever va sublinia faptul că „Pentru Ioan, credința înseamnă
încredere, ascultare și dragoste. Orice credință care nu conține toate aceste trei elemente,
spune Ioan, este fals.”8 Prin alte cuvinte testul credinței este ceea ce dă verdictul pentru
autenticitatea închinării.

1.3. Închinarea în Apocalipsa

Închinarea în Apocalipsa are dimensiunea eshatologică mult mai accenuată decât în
Evanghelia după Ioan. Poplăcean Beniamin va concluziona, în urma unui studiu pe cartea
Apocalipsa, în tema sa de doctorat intitulată „Repere ale închinării biblice. Un posibil model
pentru închinarea în bisericile baptiste contemporane”, în felul următor: „spre finalul ultimei
cărţi din Noul Testament, Ioan îşi redirecţionează atenţia spre cer unde prezintă închinarea
finală. Ultimul Aleluia al gloatei celei mari reprezintă declanşarea Nunţii Mielului.” 9
6
Biblia online, Explicația cărții 1 Ioan [online]. Disponibil pe internet la adresa: Explicatia cartii 1 Ioan - -
Biblia online in limba romana (crestini.com) . [Citat în data de 28.05.2021].
7
Biblia online, Explicația cărții 1 Ioan [online]. Disponibil pe internet la adresa: Explicatia cartii 1 Ioan - -
Biblia online in limba romana (crestini.com) . [Citat în data de 28.05.2021].
8
Mark Dever, Mesajul Noului Testament: promisiuni împlinite, trad. Daniel Suciu, Cluj-Napoca, Făclia, 2011,
443-457.
9
Beniamin Poplăcean, Repere ale închinării biblice. Un posibil model pentru închinarea în bisericile baptiste
contemporane, Teză de Doctorat, coordonator Dr. Vasile Talpoș, București, 2008, p.272.

5
Închinarea implică o nădejde trăită, o nădejde care îl motivează pe creștin să fie autentic
în închinarea lui, Celui care îl va răsplăti la acel ultim Aleluia, „care reprezintă
declanșarea Nunții Mielului”.

CONCLUZIE
Putem vedea cum Pavel trasează o linie a teologiei închinării, rădăcinile fiind din
experiențele pe care le-a avut el cu Cel care i sa arătat în drum spre Damasc. Adevărurile
acestea sunt născute din suferința lui pentru evanghelie și râvna lui pentru înaintarea acesteia.
Ceea ce am urmărit în teologia Paulină că inima închinării este jertfa lui Hristos, ținta
închinării este evanghelia înaintată prin apartenența la evanghelie, baza închinării este harul,
care motiviază la o credincioșie față de Dumnezeu și te înzestrează cu capacitatea unui
discernământ care deosebește evanghelia falsă de cea adevărată, iar procesul trebuie să fie
trăit cu o credință fără compromis.
Ceea ce am urmărit în teologia Ioanină despre închinarea autentică își are rădăcina în
martorul ocular care a putut asista la întreaga misiune a lui Isus pe acest pământ. Astfel că
Ioan va privi și explica teologia închinării prin prisma experienței lui cu Isus, el a putut vedea
pe Isus în practică de ceea își va prezintă teologia închinării centrată pe aspectul eshatolgic, ca
și cum ar vrea să ne spună că închinarea autentică este reală datorită a ceea ce a făcut Hristos,
și cei care o practică, vor putea împărtăși bucuria finală a închinării. Închinarea rezistă prin
credincioșia față de nădejdea care nea fost dată prin Isus Hristos, iar această nădejde ne va
duce la apogeul eschatologiei, întâlnirea cu El la Masa Împărătească.

6
 BIBLIOGRAFIE
HALLEY, Henry H., ”1 Corinteni”, pp. 593-600, în Manual Biblic-un comentariu biblic
abreviat, trad. Doru Motz, Iași, Door Of Hope, 1983.
ANDREI, Mureşan Mihai, Eshatologie şi paradox eshatologic în evanghelia a IV – a - o
contribuţie la definirea unicităţii teologiei ioaneice – Rezumat, Doctorat, Coordonator
Prof. Dr. Stelian Tofană, p. 15.
KEENER, Craig S. (ed.), Silviu Tatu, Raluca Mirăuță, Teofil Stanciu, Luca Creţan, Dorin
Axente, Timeia Pop, ”Filipeni”, pp. 670-682, în Comentariu istorico-cultural al
Noului Testament, România, Casa Cărții, 2018.
POPLĂCEAN, Beniamin, Repere ale închinării biblice. Un posibil model pentru închinarea
în bisericile baptiste contemporane, Teză de Doctorat, coordonator Dr. Vasile Talpoș,
București, 2008.
DEVER, Mark, ”Mesajul cărţii 1 Ioan: Creștinismul și firea pământească”, pp. 443-457, în
Mesajul Noului Testament: promisiuni împlinite, trad. Daniel Suciu, Cluj-Napoca,
Făclia, 2011.

Surse online:
TERINTE, Ciprian-Flavius, Teologia Noului Testament. Teme teologice ale Epistolei către
evrei. Disponibil pe internet la adresa: https://ebiblia.ro/app/index.html?ebiblia#_.
Biblestudytools, Lexiconul grecesc al Noului Testament – Noul Standard American.
Instrumente de studiu biblic. Disponibil pe internet la adresa: Koinonia Sensul în
Biblie - Noul Testament Greacă Lexicon - New American Standard
(biblestudytools.com).
Biblia online, Explicația cărții 1 Ioan [online]. Disponibil pe internet la adresa: Explicatia
cartii 1 Ioan - - Biblia online in limba romana (crestini.com).