METODE

METODE DE
DE PREDARE
PREDARE A
A
RELIGIEI
RELIGIEI LA
LA CLASA
CLASA
PREGĂTITOARE
PREGĂTITOARE

PROF. MARIA SABOU-CHIRTI

Şcoala Gimnazială “Iuliu Maniu” Zalău
 Diagrama Venn-Euler este o metodă grafică ce poate fi utilizată în
activităţile de învăţare sau la fixarea cunostinţelor, putând constitui şi
o modalitate de evaluare.
 Este eficientă în formarea capacităţilor copiilor de a compara două
evenimente, procese, noţiuni, personalităţi, – scopul lor fiind să
evidenţieze asemănări, deosebiri şi elemente comune.
 Metoda permite ca în orice etapă a unei lecţii să fie realizate
comparaţii între personaje, întămplări, corpuri sau evenimente
istorice, idei, concepte.
 O diagramă Venn este formată din două cercuri mari care se
suprapun parţial. Cadrul didactic cere elevilor să construiască o
asemenea diagramă completând în perechi-grupe sau individual, doar
câte un cerc care să se refere la unul din cele două concepte.
 ETAPE:
 Se completează cercurile cu informaţiile referitoare la
problemele de comparat; în zona suprapusă se desenează
/notează asemănările, elementele comune temelor
comparate.

 Elevii pot gândi, lucra în perechi, comunica şi completa

diagrama, apoi se pot grupa câte 4, pentru a-şi compara
cercurile, completând împreună zona de intersecţie a lor
cu elementele comune celor două concepte.

 Copiii pot lucra individual, în perechi sau în grup, iar în final,

se face pe un poster diagrama clasei.
1. Individual: - fiecare copil completează cercurile cu informaţiile
referitoare la problemele de comparat; în zona suprapusă punând
elementele comune temelor comparate.
2. În perechi: - fiecare copil completează câte un cerc cu una din
problemele de comparat, apoi colegii « suprapun » cercurile şi
realizează « diagrame perechi », completând asemănările. Se
prezintă diagramele rezultate: se afişează, se analizează (se
apreciază, se completează, se corectează).
3. Daca se lucrează pe grupe, se afişează diagrama fiecărei grupe şi se
analizează.

Indiferent de modalitatea de aplicare, se realizează o evaluare

formativă: sunt apreciate diagramele care conţin cele mai multe
elemente, colaborarea cu partenerul (dacă este cazul); elevii sunt
atraşi de ideea de a desena, de a-şi prezenta rezultate echipei în faţa
clasei.
Diagrama Venn-Euler
Este o metodă prin care învăţarea noilor informaţii depinde de
conceptele deja existente în mintea copilului şi de relaţiile care se
stabilesc între acestea. Astfel, se structurează cunoştinţele
copilului, iar important este nu cât cunoaşte copilul, ci relaţiile
care se stabilesc între cunoştinţele asimilate.

ETAPE:

Profesorul desenează sau lipeşte în mijlocul planşei tema

care se dezbate.
Prin săgeţi duse spre margine desenează sau scrie tot ce se
spune despre această temă.
Fiecare copil contribuie cu cunoştinţele pe care le are.
 Etape

 Se împarte clasa în echipe;

 Se desemnează un lider de grup;
 Se anunţă succint şi accesibil obiectivele activităţii;
 Se identifică echipele cu denumirea şi sarcinile fiecăreia;
 Se prezintă fişa de lucru;
 Se elaborează hărţile conceptuale;
 Se monitorizează activitatea, oferind ajutor acolo unde este
nevoie;
 Se verifică lista de concepte;
 Se analizează relaţia dintre concepte.
 AVANTAJE

 Uşurează procesul de învăţare;

 Organizează cunoştinţele existente în mintea elevului;
 Pregăteşte noile asimilări;
 Ajută la organizarea proiectării unei activităţi;
 Învăţarea devine activă şi conştientă;
 Permite vizualizarea relaţiilor dintre cunoştinţele elevului;
 Pune în evidenţă modul cum gândeşte elevul şi cum foloseşte
ceea ce a învăţat.
…CÂTEVA DEZAVANTAJE

 Solicită mult timp, deci un alt mod de organizare a

învăţarii;

 Nivelul standardelor este ridicat - evaluarea se face pe

finalităţi de curriculum;
 Elevul trebuie să respecte o rigoare şi o ordine deosebită.
 Tipuri de hărţi conceptuale

• formă de “pânză de păianjen” • formă “ierarhică” (copac)

• formă “lineară” • “cu intrări şi ieşiri”

1. Harta conceptuală de tip „Pânza de păianjen”. În centru

se află un concept central, de la care pleacă legăturile sub

formă de raze către celelalte concepte secundare.

 2. Harta conceptuală ierarhică (sau sub formă de copac)
prezintă informaţiile în ordinea descrescătoare a importanţei, cea
mai importantă se află în vârf. În funcţie de gradul de generalitate,
de modul cum decurg unul din celălalt şi de alţi factori, sunt
aranjate celelalte concepte.

3. Harta conceptuală lineară prezintă informaţiile într-un

format linear.  

4. Sisteme de hărţi conceptuale. Informaţia este organizată

într-un mod similar celor anterioare, în plus adăugându-se
INPUTS şi OUTPUTS (intrări şi ieşiri).
HARTĂ CONCEPTUALĂ REALIZATĂ DE ELEVI DIN CLASA
PREGĂTITOARE
 Este o tehnică care exersează gândirea liberă a copiilor asupra
unei teme şi facilitează realizarea unor conexiuni între idei deschizând
căile de acces şi actualizând cunoştinţele anterioare.
 Stimulează realizarea unor asociaţii noi de idei.

ETAPE:
Se desenează un obiect în mijlocul, tablei / planşei.
Copiii, individual sau în grupuri mici, emit idei, prin cuvinte sau
desene, legate de tema dată.
Se fac conexiuni de la titlu la lucrările copiilor, cu linii trasate de
la nucleu la contribuţiile copiilor sau a grupurilor.
Este bine ca tema propusa sa fie cunoscută copiilor, mai ales
când se realizează individual.
 CONCLUZII

Beneficiile metodelor interactive sunt:

• * Reactualizarea şi sintetizarea cunoştinţelor copiilor despre
un subiect, precum şi o ordonare a informaţiilor;
• * Permit completarea cunoştinţelor cu altele noi despre o
anumită temă;
• *Copiii gândesc, răspund la întrebări, cooperează, comunică,
fac asocieri, fac conexiuni, argumentează, completează;
• *Stimulează învăţarea în perechi, activând întreg colectivul;
• *Educă toleranţa şi înţelegerea faţă de opinia celuilalt;
• *Dezvoltă gândirea şi operaţiile ei, limbajul, atenţia.

• Nici o tehnică sau metodă nu este perfectă. În procesul de

proiectare şi realizare a unei activităţi însă contează mult
măiestria şi profesionalismul cadrului didactic.
 Bibliografie
1. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită cu binecuvântarea Preafericitului
Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu
aprobarea Sfântului Sinod, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de
Misiune Ortodoxă, 2008.
2. Cucoş, Constantin, “Educaţia religioasă. Repere teoretice şi metodice”,
Iaşi, Editura Polirom, 1999.
3. Glava, Adina; Glava, Cătălin, “Introducere în pedagogia preşcolară”, Cluj-
Napoca, Editura Dacia, 2002.
4. Măndiţă, Nicodim, “Minunile Maicii Domnului”, Bacău, Editura Bunavestire,
1994, p. 322-323.
5. Opriş, Monica, “Educaţia morală şi educaţia religioasă în şcoală”,
Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2011.
6. Opriş, Monica, “Religie, morală, educaţie. Perspective teologice şi
pedagogice”, Bucureşti, Editura Basilica, 2011.
7. Plămădeală, Antonie, “Cuvinte la zile mari”, Sibiu, 1989.
8. *** Programa şcolară pentru disciplina religie, cultul ortodox, clasa
pregătitoare, Nota de prezentare,
http://programe.ise.ro/Programescolareaprobate.aspx# (22.08.2012).
9.Şebu, Sebastian; Opriş, Monica; Dorin Opriş, “Metodica predării
religiei”, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2000.