Descrierea principalelor metode interactive

utilizate în cadrul lecțiilor de limba română și exemplificări ale acestora

Metoda predării-învățării reciproce

Prin această metodă elevii învață tehnicile de studiere a unui text. Apoi, ei interpretează,
pe rând, rolul profesorului, instruindu-și colegii.
Metoda este centrată pe patru strategii de învățare între care există o înlănțuire logică:
- rezumarea – se expune sinteza textului citit;
- punerea de întrebări – se pun o serie de întrebări cu privire la informațiile citite, cel
care întreabă trebuind să cunoască și răspunsul;
- clarificarea datelor – sunt identificate cuvintele și expresiile necunoscute,
comportamentele și atitudinile neclare. Toate aceste se explică pentru ca toți copiii să fie
lămuriți;
- prezicerea (prognosticarea) – copiii precizează ceea ce cred că se va întâmpla în
continuare.

Etapele care se parcurg sunt următoarele:

- „prezentarea scopului urmărit și descrierea metodei;
- împărțirea rolurilor elevilor;
- organizarea clasei pe echipe/grupuri de elevi;
- lucrul echipelor/grupelor pe text;
- realizarea învățării reciproce;
- realizarea de aprecieri, comentarii, completări, în plenul colectivului clasei.”(Bocoș,
2013, p. 411)
Metoda se pretează foarte bine la studierea textelor literare și științifice. Elevii dintr-o
grupă vor lucra împreună pentru a rezolva sarcinile și apoi vor concluziona frontal soluțiile.
Există două variante de aplicare a acestei metode:
1. Se prezintă clasei un text. Se împarte apoi clasa în patru grupuri, fiecare grup primind
câte un rol: grupul 1 – rezumătorii, grupul 2 – întrebătorii, grupul 3 – clarificatorii, grupul 4 –
prezicătorii. Copiii rezolvă în grup sarcinile de învățare, cooperând pentru îndeplinirea
aceluiași rol. Fiecare echipă își exercită apoi rolul propriu în fața clasei, învățându-i și pe colegii
din celelalte echipe. La final se desfășoară secvența frontală de reflecție.
2. Textul se împarte în fragmente logice, iar elevii se organizează în grupe de câte patru
persoane, fiecare grupă primind un fragment din text. Fiecare membru al grupului va îndeplini
un rol: rezumător, întrebător, clarificator sau prezicător. Aceștia analizează apoi textul din
punct de vedere al rolului asumat și îi învață și pe ceilalți colegi de echipă, predându-le
sprijinindu-i în învățarea pe care ei o realizează. Se va realiza apoi secvența de reflecție
colectivă.
Această metodă este stimulativă și motivantă și dezvoltă comunicarea copil-copil.
Elevii devin mai responsabili, învață să coopereze în grup, învață unii de la ceilalți, învață să-
și exprime opiniile și să le respecte pe ale altora, să argumenteze și să susțină o idee. De
asemenea, se dezvoltă capacitatea de ascultare activă, capacitatea de exprimare, este stimulată
atenția și gândirea, copiii învață să selecteze esențialul din textul citit.
Ca și dezavantaj putem menționa că elevii se pot obișnui cu un anumit rol și apare
dificultatea de a se acomoda cu altul. De asemenea, apare oboseala și elevul nu se mai poate
concentra suficient pentru a-l asculta pe colegul care îi predă.

Exemplificarea metodei:
Clasa a III-a
Text suport: „Degețica”, după Hans Christian Andersen
Textul va fi prezentat elevilor, iar apoi clasa va fi împărțită în patru grupe care vor avea
următoarele sarcini:
- Grupa rezumătorilor: formulați câteva propoziții în care să povestiți ceea ce ați citit.
Rezumați-vă doar la ceea ce vi s-a părut important.
- Grupa întrebătorilor: formulați 5 întrebări pe care le veți adresa colegilor din celelalte
grupe. Va trebui să notați răspunsurile lor pe fișă.
- Grupa clarificatorilor: căutați în text cuvintele și expresiile necunoscute și scrieți-le
pe fișă. Folosiți-vă apoi de cunoștințele pe care le dețineți și încercați să le clarificați, pentru a
înțelege mai bine textul. Dacă este nevoie, folosiți un dicționar.
- Grupa prezicătorilor: citiți textul iar apoi imaginați-vă cum ar putea continua povestea.
Copiii vor rezolva în grup aceste sarcini. Fiecare grupă va prezenta apoi informațiile în
fața clasei, învățându-i și pe ceilalți colegi. La final se va discuta în colectiv cu privire la
activitatea desfășurată.

Metoda Mozaicul (Jigsaw puzzle, Metoda grupurilor independente)

Se bazează pe învățarea în echipă iar fiecare elev trebuie să devină expert în sarcina de
studiu care îi revine. De asemenea, trebuie să le transmită și colegilor informațiile asimilate.
Modul în care se folosește metoda este următorul:
 1. Este pregătit materialul de studiu.
Profesorul hotărăște care va fi tema de studiu și o împarte în 4-5 subteme (tot atâtea
câte grupuri de elevi sunt). El realizează o fișă-expert în care vor fi trecute subtemele propuse,
iar fiecare grup va primi o astfel de fișă. Poate stabili și care sunt elementele principale pe care
trebuie să se axeze elevii în realizare studiului.
2. Se stabilesc grupurile de lucru inițiale.
Clasa este organizată în grupe de câte 4-5 elevi. Gruparea se poate realiza în funcție de
diverse criterii. De exemplu, se poate număra de la 1 la 4 sau 5, fiecărui elev fiindu-i repartizat
un număr, el trebuind să studieze independent subtema corespunzătoare numărului său și să
devină expert în aceasta. Acest studiu independent poate constitui și tema pentru acasă.
3. Constituirea grupelor de experți
După ce au lucrat independent, experții cu același număr se reunesc în „grupe de
experți” pentru a discuta cu privire la subtema corespunzătoare. Ei trebuie să își însușească
foarte bine cunoștințele, pentru a fi capabili să le predea colegilor din echipa inițială. În acest
stadiu se discută, se lămuresc neclaritățile, se adaugă elemente noi, sunt ordonate cunoștințele
obținute independent și se stabilește modalitatea de transmitere a cunoștințelor către colegi
astfel încât aceștia să le înțeleagă cât mai bine.
4. Se refac grupele inițiale iar cunoștințele pregătite sunt predate colegilor care sunt și
ei experți pentru alte subteme. Membrii grupului discută, pot pune întrebări, iar fiecare își va
realiza propriul plan de idei. Transmiterea ideilor trebuie făcută într-un mod atractiv, interesant,
putând fi însoțită de diverse materiale sau suporturi audio-video.
La finalul lecției, fiecare elev trebuie să cunoască conținutul întregului text și nu doar
partea pe care a studiat-o ca expert.
Activitatea este monitorizată de către profesor, care trebuie să stimuleze cooperarea și
să se asigure că informațiile sunt transmise corect, iar elevii le asimilează corect. Dacă apar
probleme trebuie să îi ajute pe copii să depășească situația.
5. Evaluarea
În această etapă, rezultatele sunt prezentate întregii clase, iar elevii demonstrează ce au
învățat. Evaluarea poate fi orală, prin întrebări adresate de către profesor, sau scrisă, printr-un
raport, un eseu sau rezolvarea de către fiecare elev a unei fișe de evaluare.
Avantajele metodei sunt următoarele:
- dezvoltă capacitatea de ascultare, implicare activă și cooperare în soluționarea unei
probleme;
- în grup nu există o ierarhie, fiecare copil primind rolul de lider, pe rând;
 - copiii învață unii de la ceilalți și se naște încrederea între ei;
- învață să expună cunoștințele prin diverse metode, predându-le celorlalți;
- învață să comunice cu grupul;
- învață să se documenteze din diverse surse;
- se dezvoltă motivația intrinsecă.

Exemplificarea metodei:
1. Clasa a III-a
Text suport: „În clasă”, după Andrew Clements
În cadrul lecției se va folosi metoda Mozaicul pentru alcătuirea planului de idei.
Textul suport va fi împărțit în cinci fragmente, pentru fiecare fragment fiind întocmită
o fișă-expert. Clasa va fi împărțită în grupe de câte 5 elevi, fiecare elev din grupă primind câte
un fragment de lecție. Vor studia independent fragmentul primit, apoi, cei care au primit primul
fragment se vor reuni formând grupa de experți numărul 1, cei care au primit al doilea fragment
vor forma grupa de experți numărul 2 și așa mai departe până la grupa numărul 5. În cadrul
noilor grupe care se formează, fiecare elev va povesti fragmentul colegilor de grupă și va
extrage ideea principală, pe care o va nota pe un bilețel. Se vor citi ideile găsite, vor fi analizate
și se va alege ideea cea mai bună care va fi scrisă de către fiecare expert pe fișa sa. Elevii se
vor întoarce la grupurile inițiale și le vor preda colegilor cunoștințele însușite, respectiv vor
povesti fragmentul și vor prezenta ideea principală.
Planul de idei al lecției va fi scris apoi pe tablă și pe caiete.

2. Clasa a IV-a
Subiectul lecției: Genul substantivelor
Se va împărți clasa în grupe de câte 3 elevi, fiecare membru al grupei primind un număr
de la 1 la 3. Elevii care au primit numărul 1 vor studia genul feminin, elevii care au primit
numărul 2 vor studia genul masculin, iar elevii care au primit numărul 3 vor studia genul neutru.
Fiecare elev va primi o fișă-expert care va conține materialul de studiu și cerințele și
anume:
Experții nr. 1
- Suportul teoretic privind genul feminin al substantivelor;
- Solicitarea unor exemple de substantive comune și proprii de genul feminin;
- Exerciții de trecere a substantivelor de genul feminin de la numărul singular la plural
și invers.
 Experții nr. 2
- Suportul teoretic privind genul masculin al substantivelor;
- Solicitarea unor exemple de substantive comune și proprii de genul masculin;
- Exerciții de trecere a substantivelor de genul masculin de la numărul singular la plural
și invers.
Experții nr. 3
- Suportul teoretic privind genul neutru al substantivelor;
- Solicitarea unor exemple de substantive comune de genul neutru;
- Exerciții de trecere a substantivelor de genul neutru de la numărul singular la plural și
invers.
Se vor forma grupurile de experți, reunindu-se toți elevii care au același număr. Ei vor
studia materialul, vor discuta, vor rezolva cerințele și vor deveni experți. Se vor întoarce apoi
în grupurile inițiale și le vor comunica și colegilor cunoștințele însușite. Toți elevii trebuie să
cunoască toate cele trei genuri ale substantivelor, nu doar pe cel pe care l-au studiat ca experți.
Profesorul poate evalua cunoștințele dobândite de elevi formulând întrebări pentru
demonstrarea înțelegerii genurilor substantivelor.

Tehnica Lotus (Floarea de nufăr)

În cadrul acestei tehnici se ajunge la stabilirea de conexiuni între noțiuni pornind de la
analiza unei teme principale. Din tema centrală derivă opt teme secundare care se construiesc
în jurul acesteia asemenea petalelor unei flori de nufăr. Fiecare temă secundară se poate
transforma în temă principală pentru o nouă floare de nufăr, în jurul căreia se vor construi alte
opt idei secundare, tema centrală generând astfel noi teme de studiu.
Etapele care se parcurg în realizarea tehnicii Lotus sunt următoarele:
- se construiește diagrama Lotus;
- în mijlocul diagramei se scrie tema principală;
- elevii emit idei cu privire la tema principală;
- ideile se consemnează în cele opt petale ale florii de nufăr, de la 1 la 8 (sau de la A la
H), în sensul acelor de ceasornic;
- cele opt idei deduse sunt folosite ca teme principale pentru alte opt flori de nufăr;
- elevii împărțiți în grupuri stabilesc legături/conexiuni pentru aceste noi teme centrale
și le trec în diagramă. Se vor completa în acest mod cât mai multe cadrane;
 - sunt prezentate rezultatele activității. Acestea sunt analizate, apreciate și evaluate din
punct de vedere calitativ și cantitativ. Se subliniază ideile care pot reprezenta sursă de noi
aplicații și teme de studiu într-o etapă viitoare.
Folosirea acestei tehnici duce la stimularea inteligențelor multiple și a potențialului
creativ al elevilor. Se dezvoltă de asemenea capacități și abilități cognitive, de relaționare, de
autoevaluare și autoapreciere, de lider de grup.

Exemplificarea metodei:
1. Clasa a II-a
Texte suport: Cuibul de păsărele, după Cezar Petrescu
Buburuza, după Eugen Jianu
Pornind de la cele două texte suport, se vor aprofunda și dezvolta cunoștințele privind
anotimpul primăvara cu ajutorul metodei „Floare de lotus“.

1
8
2

PRIMĂVAR
7 A 3

6 4
5

Elevii vor fi împărțiți în 8 grupe.

Pe tablă se va lipi o floare de lotus pe care este scris cuvântul „PRIMĂVARA“.
În jurul ei se vor lipi alte 8 flori de lotus pe care vor fi scrise 8 teme secundare.
Acestea sunt următoarele:
1. Ce schimbări ale vremii ați întâlnit în textele date? Mai cunoașteți și altele?
2. Ce se întâmplă cu florile și pomii? Voi ce flori de primăvară cunoașteți?
3. Care sunt păsările călătoare care se întorc la noi în țară și ce fac ele primăvara?
4. Ce fac gâzele primăvara? Care sunt gâzele întâlnite în cele două texte? Ce alte gâze
sau insecte mai cunoașteți?
5. Care sunt activitățile oamenilor de la sate în anotimpul primăvara?
 6. Care sunt culorile în care este „pictată” natura primăvara? Scrieți cuvintele pe care
le-ați întâlnit în cele două texte și reprezintă culori, dar și altele pe care le-ați observat voi.
7. Găsiți în cele două texte expresii frumoase despre primăvară, vietăți și flori. Scrieți-
le.
8. Ce sentimente vă trezesc cele două texte? Scrieți enunțurile care vă inspiră
sentimentele respective.
Câte un reprezentant al fiecărei grupe va veni și va alege o floare. Apoi va discuta cu
colegii de grupă și vor rezolva cerințele, completând petalele florii cu noțiunile
corespunzătoare.
Se vor afișa florile pe tablă și se va analiza modul cum au fost realizate.

2. Clasa a II-a
Subiectul lecției: Grupurile de litere ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi
Cu ajutorul metodei Lotus se va realiza fixarea, sistematizarea și verificarea
cunoștințelor elevilor.
Se vor forma 8 grupe de elevi și se vor stabili liderii acestora.
Pe tablă se va fixa o floare de lotus pe care este scrisă tema principală și anume
„GRUPURILE DE LITERE”.
În jurul acesteia se vor fixa alte 8 flori de lotus în centrul cărora sunt scrise temele
secundare, respectiv cele 8 grupuri de litere, iar pe fiecare petală este notată câte o cerință.
Astfel, cu grupul de litere ales copiii trebuie să scrie:
1. un cuvânt format dintr-o silabă;
2. un cuvânt format din două silabe;
3. un cuvânt format din trei silabe;
4. numele unei persoane;
5. numărul de silabe al numelui de persoană;

6. din câte litere este format fiecare din cele patru cuvinte scrise anterior;
7. câte sunete cuprinde fiecare din cele patru cuvinte;
8. o propoziție cu unul din cele patru cuvinte.
Liderii grupelor vor veni la tablă și vor alege câte o floare de lotus. Vor rezolva în grup
cerințele și vor nota rezultatele pe petalele acesteia.
Fiecare lider va prezenta rezultatele obținute și va fixa floarea de lotus pe tablă pentru
a fi analizat și evaluat modul de realizare.
 Brainstorming-ul
Este o metodă interactivă de stimulare a creativității participanților, precum și a
spiritului critic și a spiritului de invenție, fiind foarte utilă în practica pedagogică. A fost creată
de Alexander F. Osborn în anul 1948, iar denumirea ei provine din limba engleză, de la termenii
„brain” care înseamnă „creier” și „storm” care înseamnă „furtună”. De aceea i se mai spune și
„asalt de idei”, „furtună în creier”, „luare cu asalt a creierului” și „metoda inteligenței în asalt”.
O altă denumire a acestei metode este „evaluarea amânată”.
Este o metodă de discuție în grup ce constă în generarea a cât mai multe idei – oricât
de fanteziste ar putea părea - pentru a soluționa o problemă, în cadrul unei atmosfere lipsită de
critică.
În cadrul discuțiilor purtate, participanții vin cu o mulțime de sugestii. La final se va
alege soluția cea mai bună prin care se poate rezolva problema dezbătută.
Metoda are scopul de a da frâu liber imaginației, încurajând formularea de idei originale
și neobișnuite, exprimarea de păreri neconvenționale, prin provocarea unei reacții constructive
în lanț. De la o idee care nu pare a avea nicio legătură cu situația în discuție, ceilalți participanți
pot să emită alte idei.
Această metodă cuprinde două momente: momentul producerii ideilor și momentul
evaluării acestora (faza aprecierilor critice).
Metoda se bazează pe două principii:
1. Cantitatea determină calitatea;
2. Evaluarea ideilor este amânată.
Etapele metodei sunt următoarele:
Anunțarea temei și a obiectivelor urmărite;
Faza de divergență
În această etapă, care este de ordin cantitativ, grupul format din 5-12 persoane,
preferabil eterogen (dacă grupul este omogen, spontaneitatea poate fi limitată), dezvoltă cât
mai multe idei, soluții, fără nici o restricție și fără a încerca să le evalueze, într-un anumit timp.
Toate ideile ce rezultă din discuții vor fi notate de către o persoană desemnată să îndeplinească
acest rol. În această fază, toți membrii grupului trebuie încurajați să participe și să emită idei,
chiar dacă uneori este desemnat un conducător de ședință. Urmează apoi o perioadă de reflecție.
Faza de realizare a criticii și a evaluării – de evaluare critică și ierarhizare a ideilor.
 Ideile emise pot fi: „strălucite – cele care servesc rezolvării temei discutate; valoroase
– cele care mai necesită prelucrare; utilizabile pentru rezolvarea altor teme;
neutilizabile.”(Bocoș, 2013, p.432)
Faza de convergență – de alegere a soluțiilor.
Se realizează evaluarea, iar la final se vor selecta câteva idei mai importante.
Faza de stabilire a concluziilor.
Atunci când brainstorming-ul se utilizează în interes educațional, este indicat ca același
grup care a emis ideile să fie și cel care le evaluează.
În cadrul sesiunii de brainstorming se respectă o serie de reguli esențiale:
- toate ideile au caracter de cunoștințe iar membrii grupului le vor lua ca atare;
- nici o sugestie nu va fi criticată;
- membrii grupului vor prelua ideile emise de alții și vor construi pe acestea,
încurajându-se combinațiile de idei;
- deși se pune accentul pe cantitate, nu pe calitate, trebuie promovată gândirea creativă
și inteligentă.

Exemplificarea metodei:
1. Clasa a III-a
Text suport: poezia „Rapsodii de primăvară”, de George Topîrceanu
Elevilor împărțiți pe grupe li se va solicita rezolvarea următoarelor sarcini:
- Grupa 1 – să compună o poezie având ca temă primăvara;
- Grupa 2 – să redea printr-un desen conținutul poeziei;
- Grupa 3 – să realizeze unui dialog între copii și primăvară;
- Grupa 4 – să compună o linie melodică pe baza versurilor poeziei;

2. Clasa a II-a
Text suport: lectura „Prințul fericit”, după Oscar Wilde
Li se va solicita copiilor să spună tot ce știu sau ce le vine în minte cu privire la cuvântul
„fericit”. Ideile ar putea fi următoarele:
- bucurie mare;
- lumina pe chipul unei persoane;
- persoana care își împlinește visele;
- bună dispoziție;
- cineva care se simte bine așa cum este; etc.
 3. Clasa a III-a
Lecția „Substantivul”
Se va scrie pe tablă cuvântul ”substantiv” și li se va solicita elevilor să găsească mai
multe cuvinte care sunt substantive.

Metoda pălăriilor gânditoare

Este un joc de rol inventat de către Edward de Bono, promotorul gândirii laterale. La
baza acestei metode stă interpretarea de către copii a unor roluri prin care exprimă liber ceea
ce gândesc, dar respectând semnificația culorii pălăriei pe care o reprezintă.
Metoda presupune existența a 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare ce
reprezintă un rol, astfel:
Pălăria albă:
- informează;
- este neutră;
- gândește obiectiv, fără a fi părtinitoare.
Pălăria roșie:
- exprimă liber emoțiile, sentimentele;
- este impulsivă;
- dă frâu liber stărilor afective;
- roșul poate reprezenta și supărarea sau furia.
Pălăria neagră:
 - judecă problema cu prudență;
- identifică greșelile în alegerea soluțiilor;
- atenționează asupra riscurilor, pericolelor;
- reprezintă gândirea negativistă, pesimistă.
Pălăria galbenă:
- reprezintă gândirea pozitivă și constructivă, optimismul;
- explorează beneficiile și posibilitățile;
- culoarea galbenă simbolizează lumina soarelui, strălucirea;
- ia în considerare datele problemei și își exprimă speranța că aceasta se va rezolva;
- formulează propuneri concise.
Pălăria verde:
- reprezintă creativitatea;
- dă frâu liber imaginației, prezintă soluțiile posibile și generează idei;
- caută alternative;
- prin combinarea ideilor, găsește variante de rezolvare, gândește resurse, metode;
- e simbolul fertilității.
Pălăria albastră:
- este liderul, cel care definește problema și conduce activitatea;
- supraveghează bunul mers al activității și respectarea regulilor;
- rezolvă conflictele în cazul în care apar;
- clarifică problema și alege soluția corectă;
- albastrul este o culoare rece și simbolizează cerul care este deasupra tuturor;
Etapele metodei:
- copiii sunt împărțiți în 6 grupe corespunzătoare celor 6 pălării. O altă variantă a jocului
presupune prezența a 6 copii într-o singură grupă.
- se împart pălăriile gânditoare.
- profesorul prezintă tema formulată cât mai clar.
Sub fiecare pălărie, copiii vor interpreta același rol, se vor consulta și se vor completa
pentru a găsi soluții la problemă.
- copiii dezbat situația expusă. Ei trebuie să înțeleagă foarte bine ce simbolizează fiecare
culoare. Pot inversa rolurile, dar trebuie să comunice liber ceea ce gândesc, respectând
semnificația fiecărei culori. Tema supusă discuției trebuie analizată din mai multe perspective.
Pentru ca metoda să aibă succes trebuie ca materialul didactic să fie bogat, iar pălăriile
să fie colorate frumos, pentru a fi mai atractive.
 Întrebările care pot fi folosite în funcție de fiecare pălărie sunt următoarele:

Pălăria Pălăria Pălăria

Pălăria albă Pălăria roşie Pălăria neagră
galbenă albastră verde
Ce Punându-mi Ce bază au Care sunt Putem să Dacă vom
informaţii pălăria roşie, aceste idei? greșelile? rezumăm? proceda
avem? eu privesc Care sunt Ce ne Ce pas astfel …,
Ce lucrurile în avantajele? împiedică? urmează? vom obține
informaţii felul Încotro ne Care sunt Care sunt succesul.
lipsesc? următor… îndreptăm? riscurile la care ideile Cum se mai
Ce Am Dacă ne expunem? principale? poate pune
informaţii sentimentul începem Avem voie Ar trebui să problema?
ne-ar că… aşa… vom conform ne Există și alt
trebui? Nu sunt de reuși să regulamentului? concentrăm mod în care
Cum le acord cu obținem un asupra…, nu putem
putem felul în care rezultat credeţi? proceda?
obține? s-a bun! Se poate
procedat. găsi şi o
altă
explicaţie?

Această metodă are o serie de avantaje:

- poate fi utilizată la diverse discipline, fiind o tehnică ușor de folosit;
- dezvoltă competențele inteligenței lingvistice, inteligenței logice și inteligenței
interpersonale;
- stimulează creativitatea;
- copiii sunt încurajați să privească conceptele din mai multe perspective;
- ei învață să-și exteriorizeze emoțiile, sentimentele, să comunice fără reținere ce simt,
să ia decizii, să evite greșelile, să se tolereze reciproc și să-și respecte unii altora opiniile.

Exemplificarea metodei:
Clasa a II-a
Text suport: Iarna pe uliță, de George Coșbuc
 Se citește poezia „Iarna pe uliță” (fragmentul din manual). Copiii sunt împărțiți în 6
grupe și prin tragere la sorți, fiecare grupă primește câte o pălărie, care presupune realizarea
unor sarcini de lucru și anume:
Pălăria Albastră – CLARIFICĂ
- Titlul poeziei este ..................
- Autorul poeziei este .....................
- În poezie este vorba despre anotimpul ...............
- Poezia are un număr de ........... strofe.
- Fiecare strofă este formată din câte ........ versuri.
Pălăria Albă – INFORMEAZĂ
- Prezintă aspectele vremii care rezultă din poezie.
Pălăria Roșie – SENTIMENTE
- Prezintă acțiunile copiilor din strofele a treia și a patra ale poeziei.
- Care sunt sentimentele pe care credeți că le trăiesc copiii?
- Care sunt sentimentele voastre la venirea iernii?
Pălăria Galbenă – ASPECTE POZITIVE
- Care sunt darurile pe care ni le aduce iarna?
Pălăria Neagră – ASPECTE NEGATIVE
- Ce evenimente neplăcute pot avea loc la săniuș?
Pălăria Verde – IDEI NOI
- Compuneți câteva versuri care să aibă ca temă anotimpul iarna.
Elevii din fiecare grupă se vor consulta și se vor completa pentru a rezolva sarcinile
primite. Soluțiile vor fi prezentate de către fiecare lider de grupă în fața celorlalți colegi.
Se vor face aprecieri cu privire la modul în care s-a lucrat și s-au rezolva cerințele.

Metoda dezbaterii Philips 6-6

Această metodă a fost creată de către profesorul J. Donald Philips, acesta testând-o la
Universitatea din Michigan. Este asemănătoare cu brainstormingul și brainwritingul,
diferențiind-o însă faptul că timpul alocat discuției celor 6 participanți este de doar 6 minute.
Obiectivele care se urmăresc prin aplicarea acestei metode sunt următoarele:
- abordarea unei probleme din mai multe puncte de vedere, într-un timp de 6 minute;
- colectarea deciziilor într-un interval de timp redus;
- ușurarea comunicării, a manifestării opiniilor în grupe mari, a schimburilor
intelectuale, verbale, sociale și afective;
 - posibilitatea confruntării opiniilor individuale ale elevului cu cele ale colegilor.
Pentru a aplica metoda Philips 6-6 este necesar să se parcurgă câteva etape:
- se organizează colectivul în grupuri de câte 6 elevi, dintre care un secretar care are
sarcina de a consemna ideile colegilor și un lider care dirijează activitatea în cadrul grupului și
prezintă concluziile;
- profesorul înmânează în scris, fiecărui grup, problema ce urmează a fi dezbătută (este
aceeași pentru toate grupurile) și motivarea acesteia;
- timp de 6 minute au loc discuțiile în cadrul grupurilor. Discuțiile pot fi libere, fiecare
membru al grupului venind cu o idee, iar secretarul le notează pe cele mai importante, sau
progresive, fiecare membru venind cu o idee care este studiată și notată, apoi se trece la altă
idee;
- soluțiile la care s-a ajuns în cadrul fiecărui grup sunt prezentate de către conducătorii
grupurilor în fața colegilor sau într-o dezbatere a liderilor, apoi sunt înmânate cadrului didactic;
- are loc o discuție colectivă și se ia decizia cu privire la soluția finală, după ce variantele
găsite sunt ierarhizate împreună cu copii în ordinea importanței. În cazul în care grupurile au
puncte de vedere diferite, profesorul are sarcina de a asigura găsirea soluției optime și de a
motiva de ce au fost respinse celelalte idei.
- discuția se încheie cu prezentarea de către profesor a concluziilor cu privire la
activitatea desfășurată și eficiența demersurilor întreprinse.
Potrivit unor surse, durata optimă pentru o reuniune de acest gen aplicată în procesul
didactic ar fi de două ore – una în care se vor produce ideile rezolutive și una pentru dezbaterea
în plen. Astfel, ea poate reprezenta o modalitate eficientă prin care pot fi implicați toți elevii în
discuții, în special la lecțiile de recapitulare și sistematizare.
Și această metodă are atât avantaje, cât și dezavantaje. Printre avantaje putem enumera
că: elevii se obișnuiesc să argumenteze, să-și susțină părerile și ideile, să accepte gândirea
colectivă. De asemenea, se asigură o participare colectivă și activă la soluționarea problemei.
Dezavantajele pe care le prezintă metoda sunt următoarele: cel care conduce discuția nu poate
lua parte la dezbaterile din fiecare grupă și, în plus, este necesar un timp suplimentar pentru
expunerea concluziilor la care a ajuns fiecare grupă în parte; lucrând în același spațiu, membrii
grupelor se pot deranja unii pe alții.

Exemplificarea metodei:
Clasa a IV-a
Text suport: Charlie și fabrica de ciocolată, de Roald Dahl
 Elevii vor fi împărțiți în grupuri de câte 6 elevi. În cadrul fiecărui grup se va alege un
lider și un secretar. Fiecare grup va primi în scris sarcina ce urmează a fi rezolvată:
- Caracterizați personajul „Domnul Wonka” evidențiind trăsăturile fizice și trăsăturile
sufletești ale acestuia.
Timp de 6 minute, membrii grupurilor vor discuta liber și își vor expune ideile pe care
secretarul le va nota.
Liderii fiecărui grup vor prezenta în fața colegilor rezultatele la care s-a ajuns.
Se va discuta cu toată clasa și se va alege caracterizarea cea mai potrivită.
Profesorul va face aprecieri cu privire la participarea elevilor la activitate.

Metoda Fishbowl (Tehnica acvariului)

Tehnica acvariului sau metoda interacțiunii observate se bazează pe învățarea prin
colaborare și urmărește „ca elevii-studenții implicați sa fie puși, alternativ, în dublă ipostază:
pe de o parte, de participanți activi la o dezbatere, pe de altă parte, de observatori ai
interacțiunilor care se produc.” (Pânișoară, 2015, p. 412)
Prin folosirea unei metode de acest gen se pot afla răspunsuri la diverse întrebări, elevii
analizează diverse teme și reflectează asupra lor sau se pot produce idei din ce în ce mai variate.
Etapele care se parcurg în aplicarea acestei tehnici sunt următoarele:
1. Dispunerea mobilierului – înainte ca elevii să intre în clasă, scaunele sunt așezate
astfel încât să formeze două cercuri concentrice (unul în interiorul celuilalt).
2. Formarea grupelor de participanți: grupa peștilor (cercul interior) și grupa
observatorilor (cercul exterior). La intrarea în clasă, elevii vor alege liber scaunul pe care doresc
să se așeze, formându-se astfel, în mod liber, grupurile de lucru. Un alt cadru didactic se va
așeza în exteriorul cercurilor si va avea rolul de a observa modul de alegere a scaunelor și
comportamentul elevilor.
3. Prezentarea temei și stabilirea regulilor – timp de 8-10 minute, elevii din cercul
interior vor discuta cu privire la tema primită. Ei vor trebui să argumenteze ideile pe care le
susțin iar în cazul în care sunt de acord sau nu cu un alt coleg, își vor justifica opțiunea. Orice
idee va trebui susținută cu dovezi.
Elevii din cercul exterior vor primi fișe de observare în care vor consemna date
referitoare la relațiile dintre colegii lor aflați în cercul interior, contribuția fiecăruia dintre ei la
discuție, conflictele apărute și modul de rezolvare a acestora.
Dacă se consideră necesar, se pot stabili și alte reguli.
 4. Realizarea sarcinilor de lucru (dezbaterea și observarea) – elevii din cercul interior
dezbat tema propusă iar cei din cercul exterior observă și notează constatările în fișe.
5. Prezentarea observațiilor de către elevii din cercul exterior.
6. Inversarea rolurilor (cu reluarea etapelor 3-5) – elevii din cercul interior se așază în
cel exterior și invers. Se va lansa în discuție o nouă temă ce va trebui dezbătută de către elevii
din cercul interior, iar cei din cercul exterior vor observa activitatea și vor completa fișele
primite.
În funcție de grupul din care fac parte, acțiunile pe care le realizează elevii sunt
următoarele:
- grupa observatorilor: observă, ascultă, analizează, compară, descrie, formulează
aprecieri, explică, sintetizează, evaluează;
- grupa peștilor: ascultă activ, reflectează, analizează, compară, rezolvă, sintetizează,
explică, formulează, concluzionează, combină, argumentează, explică, asociază.
Avantajele acestei metode sunt:
- dezvoltarea capacității de ascultare activă;
- dezvoltarea gândirii critice și a creativității;
- dezvoltarea competențelor de comunicare, a capacității de comunicare și a spiritului
de echipă;
- dezvoltarea inteligenței interpersonale
- implicarea tuturor elevilor în activitate.
Putem considera un dezavantaj faptul că elevii ar putea aborda superficial materialul de
studiu și ar putea înțelege greșit anumite concepte. De asemenea, pot apărea conflicte între
membrii grupurilor.

Exemplificarea metodei:
Clasa a II-a
Text suport: Cuibul de păsărele, după Cezar Petrescu
Scaunele din clasă vor fi așezate în forma a două cercuri concentrice, unul în interiorul
celuilalt.
Elevii vor fi anunțați că pe scaunele din cercul interior se vor așeza cei care vor dori să
își expună părerea cu privire la tema care va fi lansată spre dezbatere, iar pe scaunele din cercul
exterior se vor așeza observatorii.
Se va prezenta tema: „De ce credeți că Gheorghiță nu l-a lăsat pe prietenul lui să atingă
cuibul? Argumentați.”
 Elevii din cercul interior vor discuta liber cu privire la tema dată timp de 8-10 minute,
respectând regulile de discuție civilizată.
Câteva din argumentele aduse ar putea fi următoarele:
Gheorghiță nu și-a lăsat prietenul să atingă cuibul de păsărele pentru că:

- a vrut să-și păstreze descoperirea doar pentru el;

- în cazul în care ar fi atins cuibul, pasărea l-ar fi părăsit și puii mureau;
- nu a vrut să le facă rău puilor;
- nu a vrut să mai vadă și altcineva cuibul;
- este egoist;
- este un copil isteț, etc.
În acest timp, elevii din cercul exterior vor asculta discuțiile colegilor lor, vor observa
modul în care aceștia relaționează, apariția eventualelor conflicte de idei și modalitatea de
rezolvare a acestora. Ei vor avea la dispoziție fișe în care vor completa observațiile cu privire
la colegii lor.
Observațiile ar putea fi următoarele:
- toți copiii au participat la discuție;
- au reacționat cu seriozitate, considerând cazul real;
- au existat atât răspunsuri pozitive, cât și negative;
- s-a putut observa care dintre colegi iubesc păsările deoarece au răspuns cu afectivitate,
ceilalți fiind însă indiferenți, etc.
Se vor prezenta observațiile făcute și activitatea va continua cu inversarea locurilor: cei
din cercul exterior se vor muta în interior, iar cei din cercul interior vor ocupa locurile din
cercul exterior.
Elevii care au ocupat inițial cercul interior vor lansa o temă pentru colegii lor sub forma
unei întrebări-problemă: „Tu cum ai fi procedat?”
Argumentele aduse de cei aflați acum în cercul interior ar putea fi următoarele:
- eu aș fi procedat în același mod ca și Gheorghiță;
- eu l-aș fi lăsat să atingă cuibul deoarece suntem prieteni;
- eu nu l-aș fi lăsat să atingă cuibul deoarece viața păsărelelor este mai importantă decât
prietenia;
- și eu cred la fel;
- eu cred că prietenul meu ar trebui să înțeleagă că trebuie să avem grijă de păsărele și
dacă ar atinge cuibul le-ar face rău, etc.
 Elevii aflați în cercul exterior vor nota observațiile și apoi le vor prezenta colegilor.

Metoda Cubului
Este o metodă care duce la dezvoltarea gândirii critice. Numele său provine de la
mijlocul didactic prin intermediul căruia se transmit sarcinile către elevi. În cadrul metodei se
poate explora un subiect din mai multe perspective prin intermediul unui algoritm ce vizează
descrierea, comparația, asocierea, analizarea, aplicarea și argumentarea.
Metoda poate fi aplicată individual, în perechi sau în grupuri mici dându-i lecției un
caracter dinamic și relaxant.
Pașii care se parcurg atunci când metoda se utilizează în activități pe grupe sunt
următorii:
a) se anunță tema;
b) se parcurg conținuturile propuse folosindu-se manualul, materiale auxiliare sau
diverse surse bibliografice;
c) clasa de elevi se împarte în șase grupe eterogene, fiecare grupă alegându-și un lider;
d) este confecționat un cub (din hârtie, carton, placaj, material plastic);
e) pe fiecare din suprafețele acestui cub se vor scrie instrucțiunile:
1. Descrie! - Cum arată?
2. Compară! - Cu cine/ce se seamănă şi de cine/de ce diferă?
3. Asociază! - La ce te face să te gândeşti?
4. Aplică! - Ce poţi face cu el? Cum poate fi folosit?
5. Analizează! – Din ce este făcut? Ce conţine? Ce presupune?
6. Argumentează pro sau contra! - E bun sau e rău? De ce?
f) fiecare grupă va rezolva tema ce îi revine prin rostogolirea cubului;
Dacă se dorește, membrii fiecărei grupe pot primi diverse roluri. De exemplu:
- cititorul – este cel care rostogolește cubul și citește sarcina de lucru care este înscrisă
pe fața de deasupra;
- ascultătorul activ – este cel care repetă sarcina de lucru și o explică pentru ca toți elevii
să înțeleagă ce au de făcut;
- interogatorul – pune întrebări membrilor grupului cu privire la ideile de rezolvare a
temei primite;
- rezumătorul – este liderul grupului; el deduce și notează concluziile care urmează a fi
comunicate clasei.
 g) liderul fiecărei echipe va prezenta în fața clasei rezultatele la care s-a ajuns. Membrii
echipei sale pot interveni dacă au completări sau eventuale clarificări de făcut. Restul elevilor
iau notițe și dacă este cazul adresează întrebări echipei care are cuvântul;
h) la finalul prezentării tuturor echipelor, „profesorul realizează o sinteză unificatoare
a celor șase perspective de analiză” (Bocoș, 2013, p. 406)
i) profesorul poate lansa alte șase perspective de analiză sau poate propune un exercițiu
de brainstorming cu privire la o anumită temă;
j) la sfârșitul activității se poate administra o probă de evaluare cu sarcini din cei șase
itemi sugerați de fețele cubului, pentru a verifica gradul în care elevii au înțeles problema dată.
Ca și avantaje ale metodei, putem spune că determină participarea conștientă a elevilor,
determinându-i pe aceștia să se implice serios în soluționarea problemelor; sarcinile de învățare
pot fi diferențiate; gândirea logică este stimulată; se formează deprinderi de muncă intelectuală
și se dezvoltă abilități de cooperare și comunicare; elevii învață unii de la ceilalți și devin mai
responsabili, atât în ceea ce privește învățarea proprie, cât și față de grup.
Există însă și dezavantaje: se pierde mai mult timp în rezolvarea sarcinilor, nu poate fi
determinată exact cantitatea/calitatea cunoștințelor pe care fiecare elev le asimilează, pot să
apară erori în învățare iar zgomotul creat poate fi deranjant.

Exemplificarea metodei:
Clasa a III-a
Text suport: Iarna, de Vasile Alecsandri
Se va citi poezia din manual și se va discuta pe marginea textului pentru înțelegerea
conținutului.
Elevii vor fi împărțiți în 6 grupe, fiecare grupă alegându-și un lider.
Pentru desfășurarea activității se va folosi un cub de carton, pe fiecare din fețele acestuia
fiind scrisă câte o sarcină:
1. DESCRIE
Anotimpul iarna.
2. COMPARĂ
Realizați o comparație între anotimpurile iarna și primăvara.
3. ASOCIAZĂ
La ce vă duce gândul atunci când auziți cuvântul „iarna”?
4. APLICĂ
 Alcătuiți propoziții în care să introduceți expresiile: cumplita iarnă, cerne norii, flori de
gheață, ocean de ninsoare.
5. ANALIZEAZĂ
Selectați și analizați adjectivele din prima strofă a poeziei.
6. ARGUMENTEAZĂ
Cum este întâmpinat anotimpul iarna?
Cele șase sarcini se vor împărți prin rostogolirea cubului de către liderul fiecărei grupe.
Apoi, membrii grupelor vor coopera pentru a rezolva sarcina care a revenit grupei lor.
Prin intermediul liderilor, fiecare grupă va prezenta în fața clasei rezultatele activității.
Ceilalți elevi pot interveni cu întrebări sau completări.

Tehnica 6-3-5 (Brainwriting)

Se aseamănă cu brainstormingul fiind o metodă de stimulare a creativității de grup a
copiilor bazată pe construcția de „idei pe idei”, pornind de la o temă dată. Se mai numește și
metoda brainwriting deoarece ideile emise sunt scrise sau desenate pe foi de hârtie care circulă
între participanți.
Metoda presupune existența a:
- 6 membri în grupul de lucru;
- 3 soluții la problema dată, notate pe o foaie de hârtie de către fiecare membru;
- 5 minute – timp de lucru.
Etapele care se parcurg sunt următoarele:
- copiii se împart în grupuri de câte 6 membri fiecare;
- este prezentată problema și se explică modalitatea de lucru. Fiecare elev primește câte
o foaie de hârtie care este împărțită în trei coloane.
- are loc activitatea propriu-zisă. În această etapă, activitatea individuală se îmbină cu
cea de grup. Cei 6 elevi dintr-un grup notează în fiecare din cele trei coloane de pe foaia proprie
de hârtie câte o soluție pentru problema supusă atenției, în timp de 5 minute. Foile se deplasează
apoi de la stânga spre dreapta, până ajunge fiecare la copilul de la care a pornit. Atunci când
primește foaia de la colegul din stânga, fiecare copil încearcă să îmbunătățească soluțiile deja
notate respectând tema principală.
- se centralizează datele obținute, se discută și se analizează ideile și se rețin cele mai
bune.
O altă variantă a Tehnicii 6-3-5 poate fi realizată prin împărțirea clasei în 6 grupuri,
fiecare grup primind o foaie de hârtie împărțită în 3 coloane. Timp de 5 minute, membrii
fiecărui grup discută, caută idei și completează foaia cu 3 soluții. Foaia este transmisă apoi
grupului următor pentru a îmbunătăți ideile, până când fiecare grup reintră în posesia propriei
foi, moment în care fiecare grup analizează rezultatele obținute și sunt alese soluțiile corecte.
Avantajele aplicării metodei sunt următoarele:
- copiii sunt stimulați să găsească soluții;
- toți copiii au posibilitatea să își exprime ideile, chiar și cei mai puțin comunicativi;
- se dezvoltă atenția, imaginația, spiritul critic;
- copiii se obișnuiesc să facă analize, comparații, generalizări;
- munca individuală se îmbină cu cea colectivă, fiind încurajată solidaritatea în grup și
competiția între grupuri.
Metoda are însă și dezavantaje:
- timpul de răspuns este fix;
- răspunsurile elevilor pot fi influențate de cele anterioare.

Exemplificarea metodei:
Clasa a II-a
Text suport: Dumbrava minunată, de Mihail Sadoveanu
Se va citi textul din manual și se vor discuta aspectele prezentate în acesta. Se vor
împărți copiii din clasă în grupuri a câte 6 membri fiecare. Li se va explica în ce constă tema,
precum și modalitatea de lucru.
Întrebarea-problemă este: „De ce credeți că s-a putut odihni Lizuca în scorbură?”
Fiecare elev va primi o fișă împărțită în trei coloane. Timp de 5 minte, el va trebui să
noteze în fiecare coloană câte un răspuns la problema dată. Foaia va fi transmisă de la stânga
spre dreapta, până ce fiecare din ce 6 copii își va aduce contribuția la îmbunătățirea ideilor
colegilor săi.
La finalul activității se vor dezbate ideile copiilor și se vor alege cele mai potrivite.
Foaia unui elev ar putea arăta în modul următor:
Elev 1 Lizuca s-a putut odihni în În scorbură avea tot ce îi Acolo era protejată de
scorbură pentru că și-a trebuie. frig și alte pericole.
cerut voie de la răchită.
Elev 2 Ea s-a putut odihni în În scorbură avea saltea și Ea s-a cuibărit în
scorbură pentru că era o pernuță de mușchi și putea scorbură pentru a fi
dormi împărătește. protejată.
 fetiță bună și cuminte și și-
a cerut voie de la răchită.
Elev 3 Lizuca s-a putut odihni în Ea era foarte obosită și Alături de fetiță a avut
scorbură pentru că s-a putea dormi împărătește loc să se ghemuiască și
purtat blând și frumos. pe salteaua și pernuța de Patrocle.
mușchi.
Elev 4 Lizuca s-a putut odihni în Fetița era foarte obosită, Fetița s-a putut ghemui
scorbură pentru că nu a iar în scorbură era foarte împreună cu Patrocle în
fost nepăsătoare față de bine și ea putea dormi scorbură pentru a se
răchită. împărătește pe salteaua și odihni.
pernuța de mușchi.
Elev 5 Lizuca s-a putut odihni în Fiind foarte obosită, putea Fetița și Patrocle erau
scorbură pentru că i-a dormi împărătește pe protejați de scorbură și se
vorbit răchitei cu respect. salteaua și pernuța de puteau odihni liniștiți.
mușchi, învelită cu
paltonul și cu bereta pe
cap.
Elev 6 Lizuca s-a putut odihni în Fetița era obosită, dar Lizuca și Patrocle s-au
scorbură pentru că era o putea dormi împărătește putut odihni în scorbură
fetiță bună și cuminte și și- pe salteaua și pernuța de pentru că erau protejați și
a cerut voie de la răchită, mușchi, învelită cu puteau dormi pe salteaua
iar aceasta a primit-o cu paltonul și cu bereta pe și pernuța de mușchi.
ospitalitate. cap și păzită de Patrocle.

Explozia stelară (Starbursting)

Este o metodă de stimulare a creativității individuale și de grup, asemănătoare
brainstormingului, dar nu se confundă cu acesta.
La baza metodei stă rezolvarea de probleme prin formularea de întrebări și realizarea
de conexiuni între ideile pe care copiii le descoperă. Conceptul se scrie în centru, iar din el
pornesc întrebări, asemenea unei explozii stelare. Se poate pleca de la întrebările de tipul:
Cine?, Ce?, Unde?, Când?, De ce?, Cum?. De la întrebările inițiale pot lua naștere apoi altele
din ce în ce mai surprinzătoare.
 Explozia stelară stimulează crearea de întrebări, asemănător brainstormingului, unde se
construiesc idei pe idei.
Pentru aplicarea metodei se parcurg pașii următori:
- cadrul didactic propune problema care trebuie rezolvată;
- clasa de elevi este împărțită în mai multe grupuri;
- în fiecare grup, copiii lucrează pentru a întocmi o listă cu întrebări cât mai diverse;
- se comunică rezultatele obținute ca urmare a muncii în grup;
- cele mai interesante întrebări sunt scoase în evidență și se fac aprecieri cu privire la
activitatea copiilor.
În cazul în care se dorește, se pot formula și răspunsuri la întrebări.
Această metodă foarte apreciată de către copii are numeroase avantaje, dintre care
evidențiem:
- dezvoltă creativitatea și originalitatea elevilor;
- permite implicarea în activitate a tuturor copiilor;
- datorită faptului că presupune formularea de întrebări, dezvoltă capacitatea
interogativă a copiilor;
- dezvoltă spiritul de cooperare și de competiție;
- stimulează munca în echipă;
- este ușor de aplicat și poate fi utilizată într-o gamă largă de activități.
Un dezavantaj al acestei metode poate fi lipsa de implicare din partea unor elevi.

Exemplificarea metodei:
Clasa a II-a
Text suport: Ciuboțelele ogarului, după Călin Gruia
Se citește textul din manual și se discută împreună cu elevii pentru ca aceștia să
înțeleagă conținutul.
Pe tablă este fixată o steluță cu 5 colțuri pe care este scris titlul lecției. În vârful fiecărui
colț al steluței sunt fixate alte 5 steluțe pe care vor fi scrise întrebările: Cine?, Ce?, Unde?,
Când?, De ce?.
Clasa este împărțită apoi în 5 grupe. Câte un reprezentant al fiecărei grupe va alege o
steluță, membrii grupei sale trebuind să întocmească o listă cu întrebări cât mai multe și cât
mai diverse care să pornească de la întrebarea inițială scrisă pe steluță.
 Se comunică apoi clasei rezultatele muncii fiecărui grup. Profesorul poate evidenția
întrebările cele mai interesante și poate solicita elaborarea de răspunsuri pentru unele dintre
acestea.
Întrebările formulate de către cele 5 grupe de elevi ar putea fi următoarele:
1. Cine pornise spre iarmaroc?
Cine împrăștia frunzele pe poteci?
Cine a venit cu propunerea să poposească la han?
Cine a mâncat pe săturate?
Cine a plătit mâncarea?
Cine a fugit cu ciuboțelele?
2. Ce avea Iepurele?
Ce voia să-și cumpere Iepurele?
Ce l-a întrebat Iepurele pe Ogar?
Ce a făcut Ogarul la han?
Ce a făcut Iepurele?
3. Unde împrăștia vântul frunzele?
Unde se ducea Iepurele?
Unde s-au oprit cei doi?
Unde adormi Ogarul?
4. Când se ducea Iepurele la iarmaroc?
Când s-au oprit cei doi la han?
Când a început Iepurele să plângă?
Când i-a luat Iepurele ciuboțelele Ogarului?
5. De ce se ducea Iepurele la iarmaroc?
De ce nu s-a atins Iepurele de mâncare?
De ce a plătit Iepurele mâncarea?
De ce i-a luat Iepurele ciuboțelele Ogarului?

Metoda Piramida
Metoda piramidei sau metoda bulgărelui de zăpadă este o metodă interactivă de grup în
cadrul căreia activitatea individuală se îmbină cu cea desfășurată în mod cooperativ.
„Ea constă în încorporarea activității fiecărui membru al colectivului într-un demers
colectiv mai amplu, menit să ducă la soluționarea unei sarcini sau a unei probleme
date.”(Oprea, 2012, p. 40)
 În aplicarea metodei se parcurg mai multe faze:
- faza introductivă – sunt expuse de către profesor datele privind problema care trebuie
rezolvată;
- faza lucrului individual - timp de 5 minute, fiecare elev lucrează singur, încercând să
rezolve problema. Sunt notate întrebările care apar cu privire la tema de studiu;
- faza lucrului în perechi – elevii formează perechi (fiecare cu colegul de bancă) și
discută soluțiile la care a ajuns fiecare în etapa precedentă. Ei îi roagă pe colegi să le răspundă
la întrebările identificate anterior. Sunt notate întrebările noi care apar.
- faza reuniunii în grupuri mai mari – în general, perechile se reunesc în două grupe
mari, cu un număr aproximativ egal de participanți. Se discută referitor la soluțiile găsite și se
formulează răspunsuri la întrebările care au rămas nerezolvate;
- faza raportării soluțiilor în colectiv – se reunește toată clasa, se face analiza
rezultatelor și se extrag concluziile. Dacă au rămas întrebări fără răspuns, profesorul îi ajută să
le lămurească. Soluțiile pot fi scrise pe tablă pentru a fi văzute de către toți participanții.
- faza decizională – se decide care va fi soluția finală și se fac aprecieri cu privire la
desfășurarea activității.
Metoda are următoarele avantaje:
- este stimulată învățarea prin cooperare;
- copiii dobândesc încredere în forțele proprii;
- se dezvoltă spiritul de echipă;
- se dezvoltă capacitatea de analiză, de argumentare.
Există însă și dezavantaje deoarece uneori nu poate fi stabilită contribuția fiecărui
participant, iar unii elevi nu se implică în activitate, bazându-se pe ceilalți.

Exemplificarea metodei:
Clasa a IV-a
Text suport: Amintiri din copilărie, de Ion Creangă
Metoda va fi utilizată în cadrul unei lecții de evaluare. Se va folosi un text nou, dar nu
foarte complicat din „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă.
În prima fază se vor da indicații pentru ca lecția să se desfășoare în bune condiții.
Apoi, fiecare elev va primi câte o fișă cu fragmente din text în care, printre cele din
opera amintită, vor fi intercalate și enunțuri din alte opere cunoscute de către copii.
Timp de 5 minute, elevii vor citi toate fragmentele și le vor decupa doar pe cele care
pot forma un text împreună. Vor stabili apoi titlul și autorul.
 În etapa următoare, fiecare elev va forma pereche cu colegul de bancă, vor primi câte o
foaie suport și vor avea ca sarcină să așeze și să lipească fragmentele decupate în ordinea logică
a întâmplărilor. Timpul de lucru va fi de 5 minute.
În etapa a treia se vor forma grupuri de câte 4 elevi prin reunirea a câte două perechi.
Fiecare grup va primi o listă cu o serie de întrebări privind textul format. Membrii grupului se
vor consulta și vor formula răspunsurile pe care le vor nota pe fișă. Timpul de lucru va fi de
maxim 10 minute.
În a patra etapă se va verifica împreună cu toată clasa dacă textul a fost reconstituit în
mod corect și dacă s-a răspuns corect la întrebări.
La final copiii trebuie să rezolve o ultimă cerință și anume să extragă o învățătură din
text.