INTERACŢIUNILE SOCIALE DIN

INTERIORUL CLASEI DE ELEVI

1. Principalele tipuri de interacţiuni

2. Relaţiile dintre elevi

3. Interactiunile din cadrul unui grup

4. Formarea subgrupurilor

5. Relaţiile profesor-elevi

Am ales acest subiect deoarece in perioada liceului am inceput sa iau in vedere

modul in care se formeaza diverse subgrupuri in interiorul clasei de elevi din
diferite motivatii personale: nevoia de a realiza un proiect pe grupe la o anumita
materie , nevoia de apartenenta , aderarea la un statut social ridicat s.a.

Prin urmare voi incerca sa raspund urmatoarelor intrebari:

- “care sunt tipurile de relatii din interiorul unei clase de elevi?”

-“cum se formeaza subgrupurile?”

-“care este rolul profesorului si relatia sa cu elevii?”

Astfel , vom raspunde acostor intrebi din punct de vedere sociologic , prin prisma
analizei obiective a faptelor.
Principalele tipuri de interactiuni:
Cand ne gandim la interactiunile din interiorul unei clase de eveli trebuie sa tinem
cont de 2lucruri:

1. Clasa este un grup formal , institutionalizat , creat pe baza unor criterii

legislative , cu un scop binedefinit.

2. Tinerii care formeaza un grup pentru o perioada indelungata de timp vor incepe
sa dezvolte relatii interpersonale, informale.

Astfel , aceste criterii ghideaza profesorul asupra modului de abordare a clasei.

Tipurile de interactiuni din interiorul clasei de elevi pot fi studiate din 2puncte de
vedere:

-Relatiile profesor-elevi

-Relatiile elev-elev

Relatiile dintre elevi:

Ca instituţie socială, şcoala include în clasele sale colective egale ca vârstă, care
parcurg programe de instruire determinate într-un spirit competitiv, relaţiile
grupale fiind supuse aceloraşi reguli şi regulamente. Încadrarea copilului într-o
clasă conferă statutul de elev şi prilejuieşte contactele sociale ale elevului cu alt
elev, schimburile de idei, moduri de comportare, valori pozitive, informaţii, bunuri
materiale. Sub influenţa profesoruluii, relaţiile interpersonale se dezvoltă, se
diversifică, dobândind forme variate de manifestare. Mediul şcolar se
caracterizează prin mutualitate afectivă, fapt ce creează condiţia cerinţei de a
câştiga independent un statut în colectivitatea clasei. Copilul devine membru al
unei colectivităţi în care se constituie un nou climat afectiv, de recunoaştere a
autorităţii şi raporturi de reciprocitate.

Comunicarea este factorul ce influenteaza negresit relatiile, atat pe verficala , cat

si pe orizontala.

Relatiile pe orizontala (interpersonale):

-relatii de intercunoastere , acestea au originea in sentimentul de siguranta oferit
de informatiile pe care le avem despre persoana de langa noi , si au o puternica
legatura cu capacitatea noastra de a judeca, aprecia si valoriza comportamentele
celuilalt.

-relatii de intercomunicare: au la baza nevoia de a face schimbe de informatii ,

punctul cheie fiind interesele comune , adica “un subiect de discutie” , indiferent
daca acesta este “proiectul X” sau “tu stii ce a facut Y?” .

-relatii socio-afective preferentiale: – au la bază atracţia interpersonală şi includ

relaţiile de simpatie şi antipatie, de preferinţă şi de respingere reciprocă între
membrii clasei de elevi.

Relaţiile afectiv-simpatetice cu copiii de aceeaşi vârstă, îndeosebi prieteniile,

oferă cel puţin trei lucruri importante pentru dezvoltarea copilului:

1. suport emoţional; ƒ

2. informaţii despre comportamentele şi valorile acceptabile; ƒ

3. oportunitatea exersării unor deprinderi de comportament social

Orice copil doreste sa fie acceptat in grupul de care apartine , mai ales pentru ca ,
in general , v-a sta in acest grup o lunga perioada de timp , sederea trebuie sa fie
cat mai placuta si productiva. Insa acest aspect ii influenteaza pe tineri sa accepte
ideile grupului , sa recurga la schimbari (vestimentare , de limbaj , de
comportament) pentru a intarii sentimentul de apartenenta. Aici putem lua
exemplul fumatorilor. Un individ adera la grupul fumatorilor , doreste sa petreaca
timp cu ei , deci v-a invata sa fumeze si el.

Interactiunile din cadrul unui grup:

-ƒ relaţii de cooperare – elevii colaborează pentru atingerea unui obiectiv comun;
ƒ

- relaţii de competiţie – indivizii sau subgrupurile rivalizează reciproc pentru

dobândirea unei anumite poziţii în cadrul clasei sau a superiorităţii.
-ƒ relaţii de coacţiune – când fiecare lucrează în prezenţa celorlalţi, fără însă a se
interesa de conţinutul muncii acestora; ƒ

- relaţii de conflict – indivizii/subgrupurile se află în opoziţie mutuală.

Diversele tipuri de relaţii dintre elevii unei clase produc modificări ale
caracteristicilor personale ale membrilor, care, la rândul lor, pot fi de mai multe
tipuri:

• acomodarea (ajustarea reciprocă);

• asimilarea (transfer reciproc de gusturi, mentalităţi)

• stratificarea (ierarhizare a partenerilor în funcţie de statutele deţinute);

• alienarea (îndepărtarea de ceilalţi, retragerea în sine, ruperea relaţiilor).

Formarea subgrupurilor:
Cat despre modul in care se formeaza subgrupurile in interiorul unei clase , le vom
imparti in 2categorii: -de lunga durata

-de scurta durata

1.Subgrupurile de lunga durata sunt acele grupuri din interiorul unei clase in care
se stabileste sentimentul de prietenie, unde acomodarea si asimilarea au fost
realizate iar sentimentul de incredere si de apartenenta este puternic, principalul
motiv fiind capacitatea de a colabora cu persoanele din interiorul grupului,
schimbul de idei si sentimentul de confort si integrare.

Pentru a fi mai specific, “de lunga durata” reprezinta relatiile de peste 1an , au un
caracter greu de dezbinat si aparitia de noi membri in grup este rara.

2.Subgrupurile de scurta durata sunt acele grupuri cu un scop bine definit , fara o
continuitate planificata dupa terminarea scopului initial.Rolul principal al acestora
este de intrajutorare/finalizarea rapida si eficienta a sarcinii. Acestea pot fi de mai
multe tipuri:

-Se formeaza o grupa pentru un proiect.

-La sport de fac 2echipe de fotbal

-In pauza un grup de baieti se duc impreuna sa cumpere hartie pentru tot
colectivul.

-Grupul celor care ies la tigara in pauza

-Grupul colegilor care fug de la ora de franceza

-Grupul fetelor care merg la baie impreuna

Trecerea de la un grup de scurta durata la unul de lunga durata este posibila, dar
nu necesara.

Relatiile profesor-elev:
Intreaga activitate instructiv-educativă a unei clase de elevi se desfăşoară sub
conducerea unui profesor, o persoană adultă pregătită special şi investită social
pentru a îndeplini acest rol. Din acest punct de vedere, relaţia profesor-elevi are
un caracter asimetric, întrucât profesorul, deţinând rolul conducător, este cel care
hotărăşte ce activităţi va desfăşura grupul clasei, cum se va lucra, ce se va învăţa.

Acest tip de relatie are un caracter dinamic si evolutiv, tinand cont de varsta
elevilor , insa si de modul de predare , de impunere in fata clasei si de
adaptabilitatea profesorului la diversele cerinte aparute pe parcurc.

Modul in care profesorul se prezinta si este perceput de catre elevii sai este foarte
important. Si anume , cazul favorabil este acela in care pedagogul este
profesionist in domeniul sau ,nesiguranta lasand loc de interpretare in ochii
copiilor. Iar un aspect foarte important este acela ca autoritatea si respectul
trebuie dobandite , nu impuse. De asemenea trebuie sa fie un echilibru intre
cereri si asteptari din partea ambelor parti.

Profesorul are o influenta puternica asupra individului cat si a grupului.

Asupra individului sa luam exemplul cu un elev bun si unul slab: Daca profesorul
este constient de diferenta dintre cei doi , iar asupra acestui fapt incepe sa il
trateze pe “cel bun” cu o apreciere mai mare, acordarea de mai multa atentie sau
oportunitati variate de a raspunde , pe cand “cel slab” v-a fi marginalizat, certat
cu mai mare usurinta din pricina unui raspuns gresit. Fapt care accentueaza
discrepanta dintre cei doi elevi, fiind resimtita si de acestia.

Rezultatul teoretic este: elevul bun prinde incredere in el insasi, cresterea stimei
de sine si a ego-ului ,o frecventa a raspunsurilor ridicata. Pe cand elevul slab se v-
a simti marginalizat, insuficient de bun iar criterile personale de apreciere de sine
vor scadea de asemenea , aducand posibile stari usoare de anxietate.

In ceea ce priveste subgrupurile, profesorul poate crea grupe de lucru, si anume

dintr-o clasa formeaza 5grupe de lucru pe teme diferite.

Aspecte care influenteaza perceptia profesorului asupra elevului:

-Statutul socioeconomic

-Rasa

-Sexul elevilor

-Rezultatele la invatatura

-Personalitatea elevilor

-Aparenta fizica

-Frumusetea scrisului

-Caracteristicile vorbirii

-Locul de asezare in sala de clasa

Intrebarea este, grupurile ar trebui sa fie omogene sau eterogene?

In concluzie putem afirma ca principalele tipuri de interactiuni sunt de

amicitie/intrajutorare , in cazul relatiilor de tip elev-elev , iar in cazul relatiilor
elev-profesor , interactiunea este mai multe de natura profesionala , cat si de
ghidare , din partea dascalului.
Bibliografie:

-Interactiuni Sociale din interiorul clasei de elevi pdf.pdf

-https://eduform.snsh.ro/

- https://edict.ro/

-https://www.scribd.com/

Corpade Alexandru

Sociologie

Anul 3, Grupa 1