Grupa Ștrumfilor

Educatoare: Cornea Raluca și Varadi Codruța

OBIECTIVELE OPERAȚIONALE

Obiectivele sunt finalităţi educaţionale care au un nivel redus de generalitate şi se realizează în

intervale scurte de timp, referindu-se la lecţii sau secvenţe de lecţii. Acestea sunt enunţuri cu caracter
anticipativ care descriu în termeni exacţi rezultatele aşteptate a fi obţinute la finele unei secvenţe de instruire.
În lanţul finalităţilor educaţionale, obiectivul este ultima verigă, cel care va particulariza şi concretiza idealul
şi scopurile educaţionale. Obiectivul indică modificarea ce urmează a se produce în mod intenţionat în
structura personalităţii celui educat.

În funcţie de natura şi conţinutul rezultatelor vizate, obiectivele educaţionale se împart în obiective de

ordin cognitiv (aptitudini mentale – cunoștințe), obiective de ordin afectiv-motivaţional („creștere” emoționlă
– atitudini) şi obiective de ordin comportamental/psihomotor (abilități manuale, fizice). Asigurarea
funcţionalităţilor specifice obiectivelor educaţionale necesită operaţionalizarea acestora.

A operaţionaliza un obiectiv înseamnă a-l transpune în termeni de comportament concret, direct

observabil şi măsurabil. Operaţionalizarea unui obiectiv educaţional presupune realizarea unei suite de
precizări: precizarea performanţei, precizarea autorului performanţei, precizarea condiţiilor concrete în care
va avea loc realizarea performanţei respective şi stabilirea unui nivel minimal acceptat de reuşită.

În proiectarea, realizarea şi dezvoltarea unui obiectiv operaţional se folosește o structură:

1) se definește sarcina în mod concret, ținând cont de comportamentul observabil şi evaluabil până
la sfârşitul activităţii, în raport cu anumite criterii (calitative – cantitative), prezentate explicit la începutul
activităţii;

2) se stabilisc resurselor pedagogice necesare pentru îndeplinirea sarcinii: conţinuturi (cunoştinţe-

capacităţi – de bază şi speciale) – metodologie (metode, procedee, mijloace) – condiţii de instruire/învăţare
(externe – interne);

3) se precizează tehnicile de evaluare (iniţială, continuă, finală), aplicabile pe tot parcursul activităţii,
în general, şi la sfârşitul activităţii, în special (finalizate prin decizii comunicate elevilor).

În 1956, Benjamin Bloom a scris primul volum al taxonomiei obiectivelor educaţionale: domeniul
cognitiv, iar descrierea sa a proceselor gândirii ierarhizate pe şase niveluri a fost de atunci adaptată şi utilizată
la scară largă, în nenumărate contexte. Lista sa de procese cognitive este organizată pornind de la cele mai
simple, amintirea cunoştinţelor, până la cele mai complexe, cum ar fi emiterea unei judecăţi cu privire la
valoarea unei idei.
Grupa Ștrumfilor
Educatoare: Cornea Raluca și Varadi Codruța

Taxonomia lui Bloom a obiectivelor educaţionale (tradiţională):

Capacităţi Definiţie Cuvinte cheie

Cunoaştere Amintirea informaţiilor identifică, descrie, numeşte, etichetează,

recunoaşte, reproduce, urmăreşte

Înţelegere Înţelegerea sensului, parafrazarea unui concept rezumă, modifică, apară, parafrazează,
interpretează, dă exemple

Aplicare Utilizarea informaţiilor sau a conceptului într-o construieşte, face, formează, modelează,
situaţie nouă prezice, pregăteşte

Analiză Descompunerea informaţiilor sau a conceptelor compară/ contrastează, descompune,

în părţi pentru a le înţelege mai bine distinge, selectează, separă

Sinteză Folosirea ideilor pentru a produce ceva nou repartizează pe categorii, generalizează,
reconstruieşte

Evaluare Emiterea de judecăţi de valoare laudă, critică, judecă, justifică,

argumentează, susţine

În exprimarea obiectivelor se folosesc conform Taxonomiei lui BENJAMIN BLOOM, în funcție de

capacitățile vizate următoarele exemple de verbe:

- Cunoaşterea: a defini, a memora, a înregistra, a reproduce, a enumera, a relata, a copia, a observa,

a rescrie, a numi, a descrie, a spune, a preciza, a repeta
- Înţelegerea (comprehensiunea): a comenta, a rezuma, a reformula, a explica, a localiza, a
identifica, a demonstra, a recapitula,
- Aplicarea: a rezolva, a calcula, a demonstra, a cerceta, a aranja, a interpreta, a utiliza, a folosi, a
grupa, a organiza
- Analiza : a identifica, a recunoaşte, a analiza, a compara, a deduce; a distinge, a analiza, a detecta;
- Sinteza: a planifica, a concepe, a compune, a asambla, a imagina, a crea, a propune, a ordona, a
construi, a inventa, a sistematiza
- Evaluarea: a argumenta, a deduce, a sugera, a valoriza, a aprecia, a alege, a recomanda, a decide,
a concluziona, a judeca

Cele mai dese greşeli în formularea obiectivelor au loc prin :

 confundarea obiectivelor cu programa, respectiv cu temele care trebuie însuşite ;

Grupa Ștrumfilor
Educatoare: Cornea Raluca și Varadi Codruța

 confundarea obiectivului cu ceea ce profesorul are intenţia să facă;

 includerea a mai mult de un obiectiv în formularea rezultatului unei învăţări;

 formularea obiectivelor în termeni de proces, adică ce să facă elevul pentru a ajunge la un rezultat, în
loc de formularea în termeni de produs, adică ceea ce trebuie să demonstreze că trebuie să facă.

Obiectivele operaţionale vizează „ţelurile” sau „ţintele” concrete ale fiecărei activităţi didactice
realizate de elevi sub conducerea managerială a cadrului didactic, pe secvenţe de timp exacte care valorifică
resursele interne şi externe ale învăţării disponibile în situaţia respectivă.

Concret, obiectivul operaționalizat trebuie să răspundă la următoarele întrebări:

 cine? (elevul, grupul de elevi, clasa),

 ce să facă ?(va da exemple, va indica formele, va aplica formula, va rezolva, va propune, va explica)

 în ce conditii? unde și când? (la sfârșitul activității/ temei/ capitolului/ toți elevii vor putea să…, va
căuta singur informații),

 cât de bine? în ce cantitate? în cât timp? (va rezolva corect trei exercitii din patru, dupa câte ore).