Taxonomii

,,TAXONOMÍE =Știință care se ocupă cu stabilirea legilor de clasificare și de sistematizare a

domeniilor din realitate cu o structură complexă; taxologie.”

,,În formularea obiectivelor se evidențiază câteva modele reprezentative: modelul

clasificării ierarhice a obiectivelor (B. Bloom), modelul morfologic (J. P. Guilford), modelul
taxonomic ( G. de și V. de Landsheere). În pedagogia românească este frecvent utilizat modelul
clasificării ierarhice a lui B. Bloom.” (Masari, G. A., p. 28)

,,Criterii de clasificare:

a. Criteriul gradului de generalitate ( V.si G. de Landsheere, D. Krathwohl)

 Generale (finalități/scopuri)
 Intermediare ( taxonomiile: categorii psihocomportamentale)
 Specifice (obiective operaționale)
b. Criteriul categoriei psihocomportamentale:

Taxonomiile

 Cognitive ( B. Bloom)
 Afective/ atitudinale ( D. Krathwohl)
 Psihomotrice ( E. J. Simpson) ” ( Crețu, C., p.24)

Importanța practică a taxonomiilor a fost subliniată de diferiți autori:

“stabilirea ordinii ierarhice a rezultatelor învățării poate servi la structurarea instruirii

elevilor. Pentru a asigura un caracter riguros proiectării instruirii, este important să se clasifice
obiectivele urmărite în funcție de nivelul la care se așteaptă să se realizeze acestea” (C.
EDWARD CAVERT, 1974)

“ detaliile diferitelor taxonomii pot servi ca ghid în construirea unor instrumente adecvate
de testare (... )Fără o concepție taxonomică asupra obiectivelor educative specifice diferitelor
domenii, un creator de teste de evaluare nu poate să lucreze”.

( THOMAS S. BALDWIN, 1980, pag.863) ” ( Jinga, I. p.87-88)

 TAXONOMIA AFECTIVĂ

,,Taxonomia afectivă a lui D. Krathwohl necesită un efort de decodare destul de minuțios

și o încercare la fel de laborioasă de aplicare. Criteriul de ierarhizare este, de această dată, gradul
de interiorizarea a atitudinii, sentimentului, interesului etc. care constituie obiectivul urmărit.”
( Masari, G. A., p.31)

,,Sinteza taxonomiei se prezintă în forma de mai jos:

1) Receptarea (prezența): moment în care elevul devine doar conștient de structura

conținutului.

Exemple:

Acceptarea ideii că pot exista puncte de vedere diferite de cel personal cu privire la valoarea
unui lucru/preocupări/teorii.

Disponibilitatea de a asculta cu atenție ce spun alții în cadrul unei dezbateri.

2) Răspunsul (reacția) este etapa în care elevul răspunde, deja, într-un fel, răspunsul
având o aproximativă gradație: asentiment, adeziune (voință de a răspunde),
satisfacție (așadar deja se simte atras de creația literară luată aici ca exemplu).

Exemple:

Exprimarea asentimentului cu privire la respectarea unor reguli ale unui joc, chiar daca nu a
fost de acord cu ele în totalitate;

Lectura unor cărți de un alt gen decât cel preferat până în acel moment, din dorința de
aprofundare;

3) Valorizarea vizează ,,stabilirea” și ,, trăinicia” comportamentului subiectului care

învață și se bazează pe valoarea pe care o atribuie deja conținutului însușit.

Exemple:

A scrie un articol/ o scrisoare unui ziar/ a cere cuvântul într-o dezbatere etc. pentru a-și
exprima propriile sentimente generate de o problemă controversată;

A încerca sa-i convingă pe alții de satisfacțiile pe care le poate aduce un anumit domeniu de
activitate/cunoaștere/creație .
 4) Organizarea implică includerea unei noi valori achiziționate în sistemul valorilor pe
care elevul deja le cunoaște.

Exemple:

A încerca definirea caracteristicilor unui obiect de artă/opere literare/creații științifice etc.

care trezește admirația personala;

5) Caracterizarea reprezintă momentul în care noua valoare achiziționată se fixează în

așa măsură în conștiința individului, încât face parte din personalitatea lui.

Exemple:

A percepe situațiile în mod obiectiv, realist si tolerant;

Utilizarea metodelor științifice ca mijloc de a răspunde întrebărilor despre lume si societate.”

( Jinga, I., p. 94-95)

 Raporturile dintre domeniul cognitiv și cel afectiv

,,Până acum, domeniul cognitiv și cel afectiv au fost privite separat. Ar fi interesant să
vedem ce relații pot exista între ele.

Domeniul cognitiv Domeniul afectiv

1.Continuumul cognitiv începe prin 1. Continuumul afectiv începe printr-o simplă
recunoașterea și reamintirea cunoștințelor de receptare a stimulului de către elev și printr-o
către elev. atenție pasivă. El progresează pe măsură ce
elevul devine mai atent.

2. El continuă cu ideea clară și exactă pe care 2. Elevul răspunde la incitația unor stimuli, le
elevul si-o face despre cunoștințele însușite. răspunde voluntar și simte satisfacție.

3. Apoi vine capacitatea de a aplica 3. Elevul valorizează fenomenul sau

cunoștințele însușite. activitatea ajungând să răspundă voluntar și
să caute ocazia de a face acest lucru.

4. elevul este capabil să analizeze situații pe 4. Elevul conceptualizează fiecare valoare

care le cunoaște și să sintetizeze cunoștințele căreia i-a răspuns.
în conformitate cu unele planuri noi.

5. În acest domeniu de cunoștințe, elevul este 5. Elevul organizează aceste valori în sisteme
capabil să evalueze materiale și metode și în cele din urmă ansamblul acestor sisteme
utilizate pentru a atinge un scop dat. într-un tot coerent care constituie
caracterizarea sa.”( Landsheere, V.&G.,
1979,p.131)

Bibliografie :

1. Masari, G. A. , Teoria și metodologie instruirii (suport curs)

2. Landsheere, V. & G. , Definirea obiectivelor educaționale, 1979, Editura Didactică și
pedagogică, București
3. Jinga, I., Pedagogie, 1999, Editura Aldin, București
4. https://dexonline.ro/definitie/taxonomie