Sunteți pe pagina 1din 7

Forme de organizarea procesului

instructiv-educativ.
Învățarea dincolo de clasă.
Planul educațional individualizat.

Ungureanu Ștefănica
Pipp, anul 2

1
Cât de importante sunt formele de organizare pe care le folosim în cadrul activitâții de
predare-învățare-evaluare?

„Forme de organizare a procesului de instruire sunt structuri desfășurate într-un


cadru organizat, în instituții specializate, prin intermediul cărora se realizează concret
activitatea de predare-învățare-evaluare.” ( Masari, G.A., 2012, pag.77)

,,Vorbind despre esența procesului de învățământ, menționâm că el este un proces


organizat. Aceasta înseamnă că toate componentele sale se articulează în conformitate cu
anumite legilegității și principii care asigură, în cele din urmă, realizarea obiectivelor
pedagogice. Cadrul în care se realizează articularea dintre aceste componente ale procesului
de învățământ este forma de organizare. Ea realizează în consens și o îmbinare armonioasă
între activitatea de predare și activitatea de învățare. Aici cele două activități, cu tot cee e
implică ele ( obiective, principii, mijloace etc.) sunt corelate și puse e acord printr-o
conlucrare permanentă dintre ele. În funcție de modul în care se realizează această conlucrare
pot fi delimitate diferite forme de organizare, constituite istoric și diversificate în școala
contemporană.

Forma de organizare nu este ceva exterior conținutului, care s-ar supraadăuga acestuia,
ordonându-l într-un anume fel pentru a putea fi asimilat de către cei care învață. Din
perspectivă pedagogică, forma de organizare realizează o sudură specifică între toate
componentele sale. Dacă până aici acestea au fost analizate oarecum independent unele de
altele, în activitatea practică forma de organizare le reunifică într-un tot și le imprimă o
finalitate educativă concretă. Așa că randamentul procesului de învățământ depinde nu numai
de calitatea și contribuția diverselor sale componente, ci și de modul în care interacționează și
se derulează ele într-un cadru organizatoric dat. A adopta o formă de organizare înseamnă a
crea condiții integrării într-un tot coerent a acestor componente.”( Ioan, Nicola, 2003,
pag.517)

Clasificarea modalităților de organizare a activităților didactice

,,Există trei moduri de organizare a activităților didactice, fiecare integrând activități


specifice: -frontal;

-individual;

2
-pe grupe.”(Cucoș, C., 2009, pag.475)

,,Majoritatea manualelor depedagogie în uz la noi, consemnează următoarele tipuri de lecții:

-lecție de însușire a cunoștințelor noi;

-lecție de formare a priceperilor și deprinderilor;

-lecție de recapitulare și sistematizare a cunoștințelor;

-lecția de verificare și apreciere a cunoștințelor și deprindeilor.( M. Ionescu,1982, pag. 106)

M. Ionescu( 1995, pag.223) propune o taxonomie a principalelor modalități de


organizare a activităților didactice.

Activități frontale: lecția, excursia, vizita, vizionarea de spectacole, activitatea de


laborator,etc.

Activitate de grup dirijate: consultații, serate literare, redactarea revistelor școlare, exerciții
independente, dezbateri pe teme de specialitate, întâlniri cu oameni de știință, scriitori,
specialiști, etc.

Activități individuale: munca independentă și studiu individual, efectuarea temelor pentru


acasă, elaborarea de compuneri sau de alte lucrări scrise și practice, rezolvarea de exerciții,
elaborarea de proiecte, lectură suplimentară, etc.

,,În funcție de locul desfășurării activității, se propune o taxonomie a formelor de


organizare a activităților didactice complementare lecției:

 Activități desfășurate în școală, înafara clasei

- organizate de comunitatea didactică a școlii: consultații, meditații, șezători literare,


jocuri și concursuri școlare, cenacluri, etc.

- organizate de alte instituții cu funcție educativă: activități de educație rutieră, sanitară,


vizionarea de spectacole, etc.

 Activități extrașcolare:

-organizate de comunitatea didactică a școlii: excursii și vizite didactice, vizionari de


spectacole, filme tematice, etc.

3
-organizate de alte instituții: tabere naționale/județene de documentare și creație, emisiuni
radio și TV, etc.” ( M. Ionescu, 1995, pag.229)

Lecția- formă de organizare a procesului de învățământ

,,În esență, lecția a fost gândită, ca formă specifică de organizare a procesului de


învățământ, fiind plasată în alte relații spațiale și temporale decît cele cunoscute pînă acum; ea
a fost încadrată într-un sistem organizat al întregii activități didactice din școală.( Cerghit, I.,
1983, pag.10)

,,Reflectând cu atenție, vom putea constata că toate componenetele lecției sunt de


natură tridimensională, și anume:

 funcțională( scop, obiective);

 structurală( resurse umane și materiale, metode, mijloace, forme de grupare a elevilor,


timp, mediu fizic);

 operațională( mod de realizare practică - strategii, metode, procedee și operații, faze și


evenimente, evaluare și ameliorare).”(Cerghit, I., 1983, pag. 18)

,,Cheia învățării, a reușitei lecției este:

 trăirea deplină a experienței de învățare;

 angajarea autentică a elevului;

 implicarea lui plenară, cu toate forțele, și nu limitate, în procesul învățării;

 participarea activă, intensivă, la desfășurarea procesului de învățământ.”( Cerghit,


I.,1983, pag.48)

Alte forme de organizarea a procesului de învățământ

,,Sunt forme organizate în natură sau la diferite instituții culturale sau agenți economici
în vederea realizării unor obiective instructiv-educative legate de anumite teme prevăzute în
programele de învățământ. Ele oferă elevilor prilejul de a efectua observații asupra obiectelor
și fenimenelor așa cum se prezintă ele în stare naturală, asupra procesului de producție în
desfășurarea sa, asupra operelor de artă originale, asupra unor momente legate de trecutul
culturii universale și naționale, asupra relațiilor dintre oameni și a rezultatelor concrete ale

4
muncii lor. Ele au menirea de a stimula activitatea de învățare, de a întregi și desăvârși ceea ce
elevii au acumulat în cadrul lecțiilor. Conținutul lor diferă în funcție de obiectul de
învățământ.( Ioan, Nicola, 2003, pag.535)

,,Termenul de educație outdoor, poate include educația pentru mediu, activități


recretive, programe de dezvoltare personală și socială, drumeții, aventură, etc.

Obiectivele generale ale educației outdoor sunt:

 Dezvoltarea abilităților socio-persomale: îmbunătățirea muncii în echipă,


îmbunătățirea relațiilor sociale, dezvoltarea competențelor de conducere, etc.

 Dezvoltarea abilităților de management: organizare, coordonare, evaluare

 Oferirea unui cadru stimulativ de învățare

 Oferă posibilitatea creării unui mediu relaxant și motivant în funcție de problema


identificată.”(https://www.slideshare.net/primariacatunele/manual-de-educatie-outdoor)

Plan educațional individualizat

,, Programul educațional individualizat reprezintă o formă particulară de program de


intervenție personalizat, destinat elevilor cu cerințe speciale cuprinși în învățământul de masă
și folosit în cele mai multe țări europene.

 Programul educațional indicidualizat nclude următoarele componente:

-Informații inițiale despre copil și problemele care constituie cerințele educative speciale la
acel moment; evaluarea problemelor; anticiparea unor rezultate; consemnarea unei/unor
examinări inițiale, a unor examinări periodice și a unei examinări finale; prezentarea
conținuturilor activității; descrierea metodelor de intervenție și a mijloacelor folosite;
înregistrarea progreselor; consemnarea rezultatelor intervenției și observații periodice;
acceptul părinților și o formă de responsabilizare comună a acestora cu profesionoștii
implicați.

 Adaptarea curriculumului realizat de cadrul didacti la clasă pentru predarea, învățarea,


evaluarea diferențiată se poate realiza prin:

-adaptarea conținuturilor având în vedere atât aspectul cantitativ, cât și aspectul calitativ;

5
-adaptarea proceselor didactice în raport cu mărimea și gradul de dificultate al sarcinilor
școlare, valorificarea optimă a metodelor de predare, a materialului didactic, a timpului de
lucru alocat, nivelul de sprijin cordat elevului;

-adaptarea mediului de învățare fizic, psihologic și social pentru asigurarea unui confort în
procesul de învățare;

-adaptarea procesului de evaluare pentru a permite dezvoltarea unor capacități individuale ce


se pot exprima prin diverse proiecte și produse.

Planificarea individualizată a învățării presupune adaptarea educației la nevoile


individuale din perspectiva diferențelor dintre elevi, iar diferențierea curriculumului, aât
pentru copiii cu cerințe speciale/dizabilități, cât și pentru cei cu potențial de învățare ridicat se
întemeiază pe aceleași premise.”( Gherguț, A., 2013, pag. 446-448)

1.Ce înțelegeți prin următoarea afirmație:„Şcolile trebuie să fie compatibile cu toţi copiii,
indiferent de condiţionările fizice, intelectuale, sociale, emoţionale, lingvistice sau de altă
natură.”?

2. Considerați importante/utile activitățile de tip outdoor?

3.În ce condiții trebuie să facem planuri de învățare individualizate?

Aplicație:

Cursa bărcuțelor

Vârstă: de la 3 ani în sus

Timp: 5-10 minute

Număr participanți: 10-20 copii

Materiale necesare: 5-10 bărcuțe

Scop: Jocul urmărește formarea/dezvoltarea abilităților socio-personale: îmbunătățirea


spiritului de echipă, îmbunătățirea relațiilor sociale, formarea/dezvoltarea capacităților de
explorare/valorificare/protejare a mediului înconjurător.

Desfășurare: Jocul poate fi desfășurat individual sau în perechi. Pentru desfășurarea jocului
aveți nevoie de bărcuțe confecționate din bureți de bucătărie subțiri, tăiați în jumătate,

6
scobitori și triunghiuri de hârtie. Se înfinge scobitoarea în burete, iar triunghiul de hârtie în
scobitoare și bărcuța este gata! Se poate folosi piscina pentru copii, cădița din baie sau un vas
mai mare de depozitare. Se umple vasul cu apă și prin suflare, bărcuțele se deplasează pe linie
dreaptă. Câștigă copilul a cărui bărcuță ajunge prima la celălalt capăt.

Observații: Jocul se poate desfășura și sub formă de competiție între două echipe, câștigând
echipa care termină prima traseul.

Bibliografie:

1. Ionescu, M., (1982), Lecția între proiect și realizare, Editura Dacia, Cuij-Napoca;

2. Cerghit, I., ( 1983), Perfecționarea lecției în școala modernă, Editura didactică și


pedagogică, București;

3. Nicola, I.,, (2003), Tratat de pedagogie școlar, Editura Aramis

4. https://www.slideshare.net/primariacatunele/manual-de-educatie-outdoor

5. Masari, G. (2009), Teoria și metodologia instruirii. Manual anual II-ID, semestrul I


Pedagogia învățământului primar și preșcolar, Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza ”
Iași;

6. Gherguț, A., (2013), Sinteze de psihopedagogie specială, Ediția a III-a, Editura Polirom,
Iași

7. Cucoș, C., (2009), Psihopedagogia pentru examenele de definitivare și grade didactice,


Editura Polirom, Iași