Sunteți pe pagina 1din 7

Metode didactice interactive.

Metode didactice de stimulare a


creativității/dezvoltare a gândirii critice.

Ungureanu Ștefănica

Pipp, grupa 2

1
Care este rolul metodelor didactice în cadrul procesului didactic?

,,METODA DIDACTICĂ. Etiologia termenului ,,metodă” derivă din combinația a două


cuvinte grecești ( odos= drum, cale și metha= spre, către) și are sensul de ,,drum către”. Cu
alte cuvinte metoda este drumul către atingerea obiectivelor, îndeplinind astfel un rol
polifuncțional ( poate simultan sau succesiv să atingă mai multe obiective).”(Massari,
G.A.,2009, pag. 52 )

I. CIORCHINELE

,, Este o metodă de brainstorming neliniară care stimulează gândirea critică,


conexiunile dintre idei, crearea unei structuri grafice, a unor clasificări şi corelări de
cunoştinţe, utilizând informaţii dintro sursă analizată. Este o metodă grafică antrenantă ce
poate fi utilizată pentru reţinerea informaţiei dintr-un text, dar şi pentru observarea şi
comentarea unei imagini sau film. Se poate folosi în activităţile de învăţare, de fixare a
cunoştinţelor şi la evaluarea sumativă a uneia sau a mai multor unităţi de învăţare. Într-un
cerc, în mijlocul unei foi/planşe/tablă se scrie un cuvânt, o sintagmă care să reprezinte
subiectul. Pe măsură ce vin ideile, se formează „ramuri” care se trec în cercuri mai mici pe
lateral, legate de subiectul principal prin linii. Aceste „subiecte-ramură” pot avea, la
rândul, „subiecte-mlădiţe”. Un subiect poate avea numeroase ramuri, iar o ramură
numeroase mlădiţe.

Etapele de realizare ale metodei:

1. stabilirea modalităţii de lucru: individual, pe grupe de 4-5-6 elevi sau cu întreaga clasă

2. se scrie un cuvânt/temă/sintagmă ce urmează a fi cercetată în mijlocul foii, planşei sau


tablei

3. se poate utiliza metoda brainstorming-ului timp de 5 minute

4. se citeşte textul/documentul, se observă imaginea într-un timp propus (15 – 20 minute)

5. se notează individual ideile, sintagmele, cunoştinţele care le vin în minte elevilor în


legătură cu tema propusă în jurul cuvântului central, trăgându-se linii între acesta şi
informaţiile notate

2
6. schimbul de idei – împreună cu colegul de bancă, apoi în grup, elevul discută şi
completează ciorchinele individual

7. se realizează un produs al grupei sau al clasei, un „afiş” pe coală mare, fiecare grupă
foloseşte altă culoare de scris stabilită la început şi se fixează timpul de lucru (10 minute)
produsele finale se afişează şi se realizează „turul galeriei”

8. raportorul grupei prezintă produsul şi răspunde întrebărilor

9. se face autoevaluarea şi evaluarea pentru fiecare produs în parte, după criterii dinainte
stabilite şi cunoscute de elevi. Dacă metoda nu se utilizează pe grupe, ci este implicată
întreaga clasă, atunci ciorchinele se va realiza pe tablă sau flipchart, şi în această situaţie:
- se urmează paşii 1-5, activitatea oprindu-se când s-au epuizat toate ideile, în limita de
timp anunţată - în final, ciorchinele se va reorganiza, utilizânduse conceptele, ideile
fezabile, elevii notându-şi în caiete forma definitivă a ciorchinelui. Produsele finale pot
rămâne afişate în clasă, iar cele individuale se vor păstra în Portofoliul elevului.
„Ciorchinele” se poate utiliza cu succes la toate clasele, gradul de complexitate al
acestuia se organizează în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor.”( Tomescu,
C.,2010, pag.56-57)

II. TURUL GALERIEI

Turul galeriei este o metodă interactivă de învăţare bazată pe colaborarea între elevi,
care sunt puşi în ipostaza de a găsi soluţii de rezolvare a unor probleme. Această metodă
presupune evaluarea interactivă şi profund formativă a produselor realizate de grupuri de
elevi.

Astfel, turul galeriei constă în următoarele:

1.Elevii, în grupuri de trei sau patru, rezolvă o problemă (o sarcină de învăţare) susceptibilă
de a avea mai multe soluţii (mai multe perspective de abordare).

2.Produsele muncii grupului se materializează într-o schemă, diagramă, inventar de idei etc.
notate pe o hârtie (un poster).

3.Posterele se expun pe pereţii clasei, transformaţi într-o veritabilă galerie.

4.La semnalul profesorului, grupurile trec pe rând, pe la fiecare poster pentru a examina

3
soluţiile propuse de colegi. Comentariile şi observaţiile vizitatorilor sunt scrise pe posterul
analizat.

5.După ce se încheie turul galeriei (grupurile revin la poziţia iniţială, înainte de plecare)
fiecare echipă îşi reexaminează produsul muncii lor comparativ cu ale celorlalţi şi discută
observaţiile şi comentariile notate de colegi pe propriul poster.”(Sarivan, L., 2005, pag. 76)

III.Metoda asaltului de idei ( brainstormingul)

,,Brainstormingul este o metodă a discuției în grup, inițiată de A. Osborn (1953) cu


funcția distinctă de a înlesni căutarea și găsirea celei mai adecvate soluții a unei probleme de
rezolvat, printr-o intensă mobilizare a ideilor tuturor participanților la discuție. Este un bun
exercițiu de stimulare și cultivare a creativității de grup, pentru a îndruma participanții să
producă mai multe soluții. Oricum, acestea sunt mai puțin importante decât procesele gândirii
care se dezvoltă, care se nasc în mintea elevilor.

Tehnica asociativă are un specific aparte prin faptul că disociază, desigur în mod
artificial, timpul de producere a ideilor(faza producției de idei) de timpul în care se evaluează
aceste idei (de faza aprecierii critice a ideilor emise), ceea ce stimulează gândirea divergentă,
creșterea producției de idei. În acest sens, întreaga discuție se desfășoară în condițiile
respectării anumitor reguli esențiale și anume:

a) În prima fază, odată problema lansată în discuția unui grup nu prea mare, de cca. 20-
30 de participanți, se lasă frâu liber dezlănțuirii gândirii și imaginației creative ale
acestora, cerându-li-se să exprime spontan și deschis ideile și ipotezele care le vin
pentru prima oară în minte. Accentul se pune acum pe cantitate, pe enunțarea a cât mai
multor și mai diverse idei și soluții posibile.
b) Pentru a elibera subiecții de sub influența oricăror factori de inhibiție, de timiditate, de
frica de a nu greși ori de a-și atrage critici și de a se pune astfel într-o lumină
defavorabilă față de ceilalți participanți, este inadmisibil ca judecarea ideilor enunțate
să aibă loc imediat. Prin aceasta se încearcă evitarea oricărui blocaj intelectual,
prevenirea inhibării spontaneității de gândire în favoarea unei maxime mobilizări a
resurselor creative ale tuturor membrilor grupului;
c) Trebuie ascultate cu atenție toate ideile participanților , fiecare dintre ei fiind încurajat

4
să construiască, dacă este posibil, pe ideile precedente emise de antevorbitor , să
încerce noi asociații, să le combine să ajungă, pe această cale, la idei superioare celor
inițiale, la un nou produs.
d) În cadrul discuției, subiecții sunt încurajați permanent, indiferent de valoarea
intervenției lor, nici o idee, nici o soluție, oricât de imposibilă sau de aberantă ar părea
ea, nu trebuie să fie înlăturată.
e) Evaluarea și selecția ideilor emise și a soluțiilor propuse sunt lăsate pe mai
târziu( peste o zi, peste două zile) și se face de către profesor sau împreună cu
participanții. De aici și denumirea de ,,metoda evaluării amânate”.

Brainstormingul se folosește mai puțin în lecțiile obișnuite și mai puțin în cadrul unor
lecții de sinteză cu caracter aplicativ, în seminarii și în activitățile de cerc. La baza
adoptării unor proiecte de acțiune legate, de exemplu, de prevenirea și combaterea poluării
mediului înconjurător, a găsirii unor resurse proprii de autodotare a atelierelor și
laboratoarelor școlare, este folosită adeseori această metodă.”( Cerghit, I., 2006,pag. 153-
154)

III. METODA ACVARIULUI

,, Metoda acvariului vizează emiterea unui număr cât mai mare de soluții, idei. Numele
metodei reiese din modul de dispunere a participanților în spațiul destinat dezbaterii,
presupune construirea a două cercuri concentrice, cel din interior fiind asemănător cu un
acvariu. Etape de utilizare a metodei:

1. înainte de ședința propriu-zisă, toți participanții vor afla problematica de abordat, fiecare
schițându-și niște răspunsuri de principiu, pe care urmează să le susțină.

2. Se constituie două grupuri de participanți (cel din cercul interior și cel din cercul exterior)
prin liberă alegere a locurilor pe scaunele dispuse în acestă formație. Mărimea optimă a
fiecărui grup este de șapte persoane. Sarcina celor din cercul interior este să dezbată primii
problema cu voce tare, ceilalți având rolul de observatori.

3. Li se comunică regulile de urmat pe timpul dezbaterii: susținerea unei idei trebuie


obligatoriu argumentată; acordul cu un alt vorbitor se susține cu argumente concrete și
suficiente; la fel și dezacordul.

5
4. Urmează dezbaterea de către grupul din interior, respetiv observarea și înregistrarea
opiniilor și atitudinilor constatate de către cel din exterior; mai poate participa ca observator și
un cadru didactic (altul decât animatorul activității). timpul maxim pentru această dezbatere
va fi de 8-10 minute.

5. Se inversează rolurile: grupul exterior va prelua dezbaterea și locul celui din interior și
invers, pentru alte 8-10 minute.

În urma dezbaterii trebuie să rezulte, pentru ambele grupuri, achiziții atât în plan
informațional cât și în repertoriul atitudinal.

Unii autori o încadrează ca metodă interactivă de sine stătătoare, însă noi o considerăm o
variantă a dezbaterii, singura diferentă constând în modul de dispunere a
participanților.”(Masari, G.A., 2012, pag.68)

1.Ce metode didactice cunoașteți?

2.Ce metode considerați că sunt cele mai eficiente.

Aplicație:

Aplicarea metodei ciorchinelui, la finele unităţii de învăţare „ Iarna ” , la clasa a III-a. Elevii
sunt împărţiţi în grupe de câte 4-5. Fiecare grupă primeşte cîte o fişă de lucru ce conţine un
text în proză sau în versuri despre iarnă. Elevii lecturează textul ,apoi notează toate cuvintele
şi expresiile care fac referire la anotimpul iarna. S-au utilizat texte precum „ Ninsoarea ” de
Nichita Stănescu, „ La săniuş ” de Ion Agârbiceanu, „ Stupul lor ”, de Tudor Arghezi,
„ Iarna ” de Nicolae Labiş, „ Iarna” de Mihail Sadoveanu .

În jurul cuvântului de bază , iarna, se organizează ideile aşa cum se va prezenta în


schema ciorchinelui . Iar după completarea ciorchinelui, elevii vor face o compunere cu
titlul ,, Iarna”

6
Iarna

Bibliografie:

1. http://www.utgjiu.ro/revista/dppd/pdf/2010-02/4_CRISTINA_TOMESCU.pdf

2. Masari, G. (2009), Teoria și metodologia instruirii. Manual anual II-ID, semestrul I


Pedagogia învățământului primar și preșcolar, Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza ”
Iași;

3. Cerghit, I.,(2006), Metode de învățământ, Editura Polirom, Iași.

4. Sarivan Ligia, coord. – Predarea interactivă centrată pe elev, Educaţia 2000+, Bucureşti,
2005