Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Shimbările în planul gândirii pe care metodele de învǎţare prin cooperare le produc, cele
de idei, de opinii, verbale, acţiune, activează copiii şi îi motivează reducând încorsetarea pe care
deopotrivă şi ei şi învǎţǎtoarea o resimt într-o activitate tradiţională.
Metodele interactive determină elevii să rezolve în grup problemele cu care se
confruntă(sarcina didactică) să ia decizii şi să aplaneze conflicte ce pot apărea. Ei descoperă o
noua experienţă interrelaţionând în grupuri de învăţare activă, aceea de a studia, de a investiga
împreună şi capătă încredere în capacitǎţile individuale şi ale grupului. Munca în echipă îi
bucură, le conferă încredere în forţele proprii, ceea ce îi determină să îşi asume responsabilităţi,
să se ajute reciproc pentru a duce la bun sfârşit sarcinile asumate.
Prin aplicarea în clasă a metodelor interactive de grup, copiii îşi exercită capacitatea de a
selecta informaţii, de a comunica idei şi deprind comportamente de învăţare necesare în viaţa de
şcolar şi adult. Efortul lor trebuie să fie unul intelectual, de exersare a proceselor psihice şi de
cunoaştere, de abordare a altor dimensiuni intelectuale, interdisciplinare, decât cele clasice.
Metodele de învǎţare prin cooperare acţionează asupra modului de gândire şi de
manifestare a elevului. Aplicarea lor trebuie făcută sub forma unui joc cu reguli. Prezentate
astfel, ele atrag copiii în activitate spre învăţarea activă, spre cooperare, îi determină să se
consulte în grup în luarea deciziilor şi previn/aplanează conflictele.
Metodele interactive de grup necesită mult tact din partea dascălilor, deoarece trebuie ca
ei să-şi adapteze stilul didactic în funcţie de structura personalităţii copilului. Ele pot fi
instrumente importante pe care învǎţǎtorii le pot utiliza pentru activităţi interesante, dense care
ajută copiii să realizeze judecăţi de substanţǎ şi fundamentale , să sprijine copiii în întelegerea
conţinuturilor pe care să fie capabili să le aplice în viaţa reală.Aceste metode stimulează
creativitatea elevilor, ce constă în enunţarea spontanǎ a cât mai multor idei pentru soluţionarea
unei probleme, dezvoltă copiilor capacitatea de efort propriu(dirijat), capacitatea de investigare,
de descoperire, dezvoltă abilităţi de explorare şi apoi cele de comunicare, promovează găndirea şi
învaţarea activă prin cooperare, permit copiilor să-şi organizeze cunoştinţele teoretice, artistice,
practice, expunerea lor verbala, presupun alternarea activităţii individuale cu cea de grup,
contribuie la formarea gândirii critice, încurajează cooperarea în activităţi dar şi independenţa,
promovează relaţiile interculturale pe baza comunicării, promovează o activitate didacticǎ
modernǎ centrată pe demersuri intelectuale interdisciplinare, sunt mijloace eficiente de exersare a
imaginaţiei învăţând copilul să gândească în viitor, să se proiecteze pe sine într-o altă ipostazǎ,
contribuie la dezvoltarea copilului pe toate nivelurile.
Contribuind la predarea şi învăţarea cunoştinţelor, la fixarea, consolidarea şi evaluarea
acestora, metodele de învǎţare prin cooperare se prezintă ca jocuri distractive.Ele determină
elevul să urmărească atent, cu interes sporit şi curiozitate lecţia, să-şi folosească imaginaţia,
memoria, puterea de anticipare.
Un alt aspect pozitiv al folosirii acestor metode în lucrul efectiv la clasǎ este încurajarea
colaborării şi stimularea spiritului de echipă, dar şi dezvoltarea spiritului competiţional.
Prin cooperare, activitatea devine mai antrenantă, mai dinamică, mai eficientă, copiii
mobilizându-se şi devenind dornici să ajungă la un rezultat.
Metoda În ce Condiţii psihopedagogice Efecte formative
domeniu/ necesare aplicării metodei
arie se poate
aplica
curriculară
şi la ce nivel
Cel ce poartă pălăria albă trebuie să redea pe scurt conţinutul textului „Cheile”,
oferind o privire obiectivă a informaţiilor.
Purtând pălăria roşie, gânditorul poate spune aşa: ”Aşa simt
eu în legătură cu…”Această pălărie legitimează emoţiile şi
sentimentele ca parte integrantă a gândirii. Pălăria roşie permite gânditorului
să exploreze sentimentele celorlalţi participanţi la discuţie, întrebându-i care
este părerea lor în legătură cu personajele povestirii (Miţu şi Baruţu) “din perspectiva pălăriei
roşii”, adică din punct de vedere emoţional şi afectiv.
Pălăria neagră este pălăria avertisment, concentrată în special pe aprecierea
negativă a lucrurilor. Gânditorul pălăriei negre punctează ce este rău, incorect şi
care sunt erorile, explică ce nu se potriveşte şi de ce ceva nu merge, care sunt
riscurile, pericolele, greşelile făcute de cei doi copii. Gânditorul nu exprimă
sentimente negative, acestea aparţinând pălăriei roşii, după cum aprecierile pozitive sunt lăsate
pălăriei galbene.
Pălăria galbenă este simbolul gândirii pozitive şi constructive, al optimismului. Se
concentrează asupra aprecierilor pozitive, aşa cum pentru pălăria neagră erau
specifice cele negative. Nu se referă la crearea de noi idei sau soluţii, acestea
fiind domeniul pălăriei verzi. Pentru textul pus în discuţie copiii ar putea
răspunde la întrebarea : Credeţi că pentru cei doi copii hotărârea luată de unchiul
Sesis este considerată o pedeapsă?
Pălăria verde simbolizează gândirea creativă. Căutarea alternativelor este
aspectul fundamental al gândirii sub pălăria verde. Este folosită pentru a
ajunge la noi concepte şi noi percepţii, noi variante, noi posibilităţi. Cere un
efort de creaţie. Cei care sunt sub semnul acestei pălării trebuie să găsească
soluţii la următoarea problemă: Cum ai fi procedat dacă ai fi fost în locul
unchiului Sesis?
Pălăria albastră este pălăria responsabilă cu controlul demersurilor
desfăşurate. Este dirijorul orchestrei şi cere ajutorul celorlalte pălării.
Gânditorul pălăriei albastre defineşte problema şi conduce întrebările,
formulează ideile principale şi concluziile la sfârşit. Monitorizează jocul şi are
în vedere respectarea regulilor.
DE CE? CÂND?
SAREA SE
DIZOLVĂ
ÎN APĂ
CINE? UNDE?
Limba Română – „În Ajun de Anul Nou”- Fănuş Neagu- clasa a IV-a
CUM?
DE CE? CÂND?
BĂNICĂ
CINE? UNDE?
Bibliografie:
o Lect.univ.dr. Mihaela Voinea, Tehnici de învăţare prin cooperare“TRANSVERVAL
– INTERACTIVE TRAINING”- Program de formare-dezvoltare continuă a
cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar, Braşov, 2011
o Elena Mîndru, Areta Niculae, Lucica Borbeli, Strategii didactice interactive,
Editura Didactica Publishing House, 2010
o Silvia Breban, Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga- Metode interactive
de grup, Editura Arves Bucureşti, 2002;
o M.E.d.c. – Învăţarea activă - ghid pentru formatori şi cadre didactice, Bucureşti,
2001