John Franklin Bobbitt 1876– 1956

Linia de gândire a lui J. Dewey este continuată de pedagogul american Franklin Bobbitt în
cartea sa „The Curriculum“ (1918) în care scoate termenul de curriculum, într-o manieră categorică şi
tranşantă din accepţiunea sa tradiţională. El extinde aria semantică a conceptului la întreaga experienţă
de învăţare a copilului, dobândită atât în şcoală cât şi în afara şcolii, prin activităţi de tip nonformal sau
extraşcolar, desfăşurate în afara orarului şcolar.Aria semantica a termenului se extinde, asadar, de la
cunostinte, cursuri sau discipline,la intreaga experienta de invatare a individului, deci si la modul in
care aceasta este planificata si aplicata.
Franklin Bobbitt introduce deja notiunea de obiective ale curriculumului care vizeaza
activitatiile sociale majore pentru care sunt pregatiti elevii si studentii. Mai mult decat atat ,
curriculumul este deschis spre toate formele de educatie , instruire (de tip formal,nonformal si
informal) care trebuie intregrate in structura de functionare a acestuia.
Considerarea experientei indirecte sau din afara scolii reprezinta preludiul conceptiei contemporane
asupra educatiei nonformale si informale, precum si recunoasterea existentei curriculum-ului "din afara
scolii". F. Bobbitt isi sintetizeaza conceptia astfel : "Teoria de baza este simpla. Viata umana , oricat ar
varia individual, consta in desfasurarea unor activitati specifice. Educatia care pregateste pentru viata
pregateste de fapt, in mod expres si adecvat pentru aceste activitati ... Acest proces presupune sa
descoperi ce particularitati are fiecare activitate. Se vor pune in lumina : aptitudinile, atitudinile,
obiceiurile, aprecierile si formele de cunoastere de care au nevoie oamenii respectivi.Acestea vor fi
obiectivele curriculum-ului. Vor fi numeroase, precise, particularizate. Curriculum-ul va fi deci,seria de
experiente pe care copiii si tinerii trebuie sa le aiba in vederea atingerii acestor obiective ".

Franklin Bobbitt si curriculumul

Savantul este de parere ca ideea de curriculum îsi are originile în cuvântul latin, semnificând o cursa,
un hipodrom; ideea remarcata în prima sa încercare de a scrie despre curriculum " What the School
Teach and Might Teach" (1915) si sustinuta în opera de capatâi "The curriculum" (1918). Savantul vede
curriculumul ca si o cursa de exercitii si experiente prin care copiii devin adulti.
Cuvântul cheie folosit de catre pedagog în întreaga sa opera este "educatia adevarata pentru
viata".

Conform Enciclopediei Wikipedia " Bobbitt a vazut curriculumul ca si o arena pentru ingineria sociala.
Formularea sa parcurge cel putin doua probleme serioase:

1) El a declarat ca expertii "stiintifici" ar fi calificati si îndreptatiti în schitarea curriculei bazata pe o

cunoastere experta a calitatilor dezirabile ale membrilor adulti ai societatii,

2) Pornind de la acceptiunea curriculumului ca si experiente pe care cineva se cuvine sa le aiba pentru a

deveni tipul de adult dezirabil, autorul a definit curriculumul ca si un ideal, mai mult decât o realitate . (
Wikimedia Foundation, Inc., USA, 2007)

În întelegerea curriculumului trebuie sa ne raportam atât la experientele din cadrul scolii cât si la
experientele formative din societate. În acest fel pedagogul ne vorbeste despre doua tipuri de experiente
: cele care nu sunt planificate sau directionate si cele care sunt intentionat directionate, în sau înafara
scolii, ambele contribuind la o formare deplina a membrilor adulti în societate.

Ideile timpurii ale curriculumului lui Bobbitt accentueaza certitudinea eficientei sociale. Într-adevar,
Bobbitt a continuat a fi recunoscut ca un sustinator al managementului curriculumului bazat pe stiinta
si eficienta.
tru educatie, invocând o "mai deplina ordine a ideilor în fiecare din domeniile scolare". Savantul este
deschis la schimbare, considerând educatia si predarea sistematica o necesitate umana raportata la
contextul social actual, folosind experienta trecuta în vederea atingerii scopurilor viitoare. Ca si o
previziune pentru ceea ce va deveni procesul de învatare, si în opera sa este întâlnita ideea "learning by
doing" ( "learn to do by doing"), idee prezenta si în opera lui J. Dewey.

Utilitarismul lui F. Bobbitt se regaseste în activitatile variate ale oamenilor: religioase, civice,
recreative, sarcini de familie etc, cu referire la lumea adulta care este un punct de pornire pentru tineri,
deoarece "natura si abilitatile celor mai în vârsta indica scopul formarii lor" .
Franklin Bobbitt îsi explica demersul pedagogic în sustinerea afirmatiilor sale: " Timpuriu, când viata
comunitatii a fost simpla, practic întreaga educatie era obtinuta prin participarea la activitatile
comunitatii, fara predarea sistematica. De atunci si pâna astazi, lumea sociala a devenit mai complexa.
Adultii au dezvoltat tipuri de activitati atât de complicate încât tinerii nu si le pot însusi si nu pot sa le
învete fara predarea sistematica".
Franklin Bobbitt foloseste termenul de curriculum directionat, în asociere cu termenul de experienta,
speculând : "Atunci când curriculumul este definit ca incluzând ambele experiente, directionate si
nedirectionate, obiectivele lui sunt un sir total de abilitati umane, obisnuinte, sisteme de cunoastere etc.,
pe care cineva ar trebui sa le posede" (Idem. p. 54).

Franklin Bobbitt accentueaza conexiunea dintre obiectivele si experientele de învatare, raportând

aceasta conexiune la cerintele societatii "câstigurile scolarizarii ar putea proveni dintr-o analiza a acelor
deprinderi necesare pentru a trai cu succes".

Pedagogul a devenit faimos prin dezvoltarea conceptului modern al "analizei obiectivelor". Autorul este
de parere ca scolile ar trebui sa furnizeze în mod specific experientele în concordanta cu acele activitati
solicitate cetatenilor de catre societate. Mai mult, el a considerat ca si câstigurile scolarizarii ar putea
proveni din analiza obiectiva a acelor deprinderi necesare pentru o viata plina de succes. Aici, putem
observa radacinile analizei ocupatiei si sarcinii: notiunea analizarii unei priceperi complexe într-o
componenta a subpriceperii. Conform perceptiei sale "Ca si agenti ai progresului social, scolile ar
trebui sa furnizeze un serviciu eficient. si un serviciu eficient este un serviciu directionat, nu prin
ghicire sau capriciu sau interes propriu, ci prin stiinta"

BIBLIOGRAFIE:

http://www.scritube.com/profesor-scoala/Fundamente-istorice-si-teoreti72922.php
ION.N. DOBRIDOR, Teoria generala a curriculumului educational, Polirom, 2008