LUCRU INDIVIDUAL 2
1. Studiați și analizați suportul de curs la subcapitolul 2 „Abordări conceptuale: activități
extracuriculare”.
2. Clarificați, în baza subcap. 2 „Abordări conceptuale: activități extracuriculare”, caracteristica
formelor educației după itinerarul propus mai jos:
Educația
informală
Educația
nonformal
ă
Educația
formală
Educația formală
Coombs in 1973 a definit-o
ca: “ sistemul educational
structurat ierarhic si gradat
chronologic, pornind de la
scoala primara si pana la
universitate, care include pe
langa studiile academice si o
varietate de programe de
specializare si institutii de
pregatire profesionala si
tehnica cu activitate full-
time”
Aceasta forma de educatie
cuprinde totalitatea
activitatilor si a actiunilor
pedagogice desfasurate si
proiectate institutional ( in
gradinite, scoli, licee,
universitati, centre de
perfectionare etc.), in cadrul
sistemului de invatamant in
mod planificat si organizat.
Se realizeaza ’’ in cadrul unui
proces de instruire realizat cu
rigurozitate in timp si spatiu :
planuri, programe, manuale,
Educația nonformală
Aceasta forma de educatie a
fost definita ca : „ orice
activitate educationala,
intentionata si sistematica,
desfasurata de obicei in afara
scolii traditionale, al carei
continut este adaptat nevoi
individului si situatiilor
speciale, in scopul
maximizarii invatarii si
cunoasterii si minimalizarii
problemelor cu care se
confrunta acesta in sistemul
formal ( stresul notarii in
catalog, disciplina impusa,
efectuarea temelor ...etc.)
(Kleis 1973)
Educatia nonformala
cuprinde ansamblul
activitatilor si actiunilor care
se realizeaza intr- un cadru
institutionalizat ,
constituindu-se ca „ o punte
intre cunostiintele asimilate in
timpul lectiilor si informatiile
acumulate nonformal”
( Vaideanu 1998 ap Oprea)
Educația informală
Este forma educatiei care se
refera la exeperimentele
zilnice care nu sunt
planificate sau organizate si
care conduc catre o invatare
informala. Este procesul care
se intinde pe toata durata
vietii, prin care individul
dobandeste informatii isi
formeaza priceperi si
deprinderi, isi structureaza
convingerile si atitudinile se
dezvolta prin intermediul
experientelor cotidiene.
Acest tip de educatie nu isi
propune realizarea unor
obiective pedagogice, insa
prin influntele sale exercitate
continuu poate avea efecte
educative deosebire, atat
pozitive cat si negative.
Acest tip de educatie nu isi
propune realizarea unor
obiective pedagogice, insa
prin influntele sale exercitate
continuu poate avea efecte
 cursuri…etc’’. ( S Cristea
2002 ap. Oprea)
Obiectivele educatiei
nonformale sunt:
-largirea si completarea
orizontului de cultura
imbogatiind cunostiintele din
anumite domenii
-crearea conditiilor pentru
desavarsirea profesionala
-sa contribuie la recreerea
si destinderea participantilor
precum si la petrecerea
organizata a timpului liber
-alfabetizarea grupurilor
sociale defavorizate
-asigurarea cadrului de
exersare si cultivare a
diferitelor inclinatii,
aptitudini, capacitati.
Relaţia dintre
educaţia formală şi educaţia
nonformală este de
complementaritate sub
raportul
conţinutului, al formelor de
organizare şi de realizare.
educative deosebire, atat
pozitive cat si negative.
Pedagogia studiază problema
formării şi perfecţionării
personalităţii umane prin
activitatea educativă,
acţionând asupra
individualităţii umane pentru
a o modifica ca personalitate
(H. Albli, 1987; A. Barba,
1991; P. Anucuţa, 1997).
Formarea personalităţii
elevilor trebuie să constituie o
preocupare principală a
factorilor educaţionali , prin
modelarea întregii activităţi
psihice a elevilor şi a
conduitei acestora după
relaţiile sociale şi după
cerinţele vieţii sociale (G.
Chiriţ ă, 1977).
Lumea în care trăim este
importantă nu numai în ideea
că este spaţiul în care
vieţuim, ea trebuie să exprime
dorinţa de a progresa şi de a
urca pe scara umanităţii. Cei
ce vor asigura mai departe
continuitatea efortului şi a
gândirii umane sunt
adolescenţii de azi, oamenii
de mâine ( A. Tabachiu, I.
Moraru,1997; C. Bîrzea,
1995; A. Marga, 1999; ).

3. În aceeași cheie, după suport, determinați, în interpretare personală, ce document european vine cu
precizări vizând direcţiile de acţiune referitoare la recunoaşterea statutului echivalent al activităţilor
educative şcolare şi extraşcolare, cu cel al educaţiei formale, din perspectiva contribuţiei lor egale la
dezvoltarea personalităţii libere a copilului şi a integrării lui în societate.
În plan european, iniţiativa promovării rolului important al activităţilor şcolare şi extraşcolare s-a
concretizat în recomandările Consiliului Europei, prin Comitetul de Miniştri, în Recomandarea din 30 aprilie
2003. Acest document precizează direcţiile de acţiune referitoare la recunoaşterea statutului echivalent al
activităţilor educative şcolare şi extraşcolare, cu cel al educaţiei formale, din perspectiva contribuţiei lor
egale la dezvoltarea personalităţii libere a copilului şi a integrării lui în societate.
4. Enumerați 3-4 direcții pe care le precizează acest document.
 -statutul activităţii educative şcolare şi extraşcolare ca dimensiune a procesului de învăţare
permanentă;
-necesitatea recunoaşterii activităţii educative şcolare şi extraşcolare ca parte esenţială a educaţiei
obligatorii;
-importanţa activităţii educative şcolare şi extraşcolare pentru dezvoltarea sistemelor relaţionate de
cunoştinţe, a abilităţilor şi competenţelor;
-oportunitatea oferită de activitatea educativă şcolară şi extraşcolară pentru crearea condiţiilor
egale/echitabile de acces la educaţie pentru dezvoltarea deplină a potenţialului personal şi reducerea
inegalităţii şi excluziunii sociale;
-stimularea implicării copiilor în promovarea valorilor şi principiilor etice: dreptate, toleranţă, pace,
cetăţenie activă, respectarea drepturilor omului;
4. Studiați și analizați suportul de curs la subcapitolul 2 „Caracteristicile activităților extracurriculare”.
5. Identificați, în baza acestui subcapitol, caracteristicile generale ale AE prin determinare socio-
individuală, continuând enunțirile de mai jos:
- caracterul social al AE se referă la relaţia evidentă dintre acestea şi societate, relaţie de
intercondiţionare şi interdeterminare;
- caracterul dinamic al AE se manifestă prin prin rapiditatea schimbărilor ce se impun datorită
transformărilor sociale. Schimbările se reflectă atât în tipologia acestora, cât şi în modalităţile de
implementare;
- caracterul permanent al AE se constituie într-un deziderat al societăţii în schimbare. Aceasta solicită
un model de personalitate cu certe veleităţi adaptative la schimbare şi valorizarea la maxim a potenţialului
personal, prin implicarea educabilului în demersul permanent de educaţie şi autoeducaţie;
- caracterul prospectiv al AE reprezintă urmarea firească şi necesară în vederea adaptării individului la
nevoile de perspectivă socială, adică a-l educa pe elev „pentru a face faţă cerinţelor viitorului, pentru a putea
înfrunta şi răspunde unor situaţii imprevizibile” (Nicola I., 1996, pag. 35);
- caracterul axiologic al AE se realizează prin operarea cu şi raportarea acestora la valori culturale
specifice, ca bază a dezvoltării personalităţii proprii.
- caracterul teleologic al AE se referă la la orientarea acestora către o finalitate sau un set de rezultate,
ce se materializează în principiu în transformarea şi/sau evoluţia individuală;
- caracterul formativ al AE se referă la fundamentul pe care-l oferă aceste activităţi pentru dezvoltarea
şi desăvârşirea individului în plan psihologic, social şi cultural.
6. În baza acestui subcapitol, rezumați conținutul funcţiilor specifice AE după F. Lunenburg (2010).
Literatura de specialitate elucidează mai multe funcții.Cum ar fi: Funcţia de întărire a învăţării, de exemplu
cluburile pe discipline,Funcţia de suplimentare a curriculumului cu experienţe de învăţare care nu sunt
posibil de realizat în clasa de elevi (clubul de dans, consiliile elevilor), Funcţia de integrare a cunoştinţelor
din diferite domenii de activitate ale elevului cum ar fi rezolvarea problemelor reale din diverse perspective,
Funcţia de democratizare, AE asigurând un cadru propice pentru realizarea obiectivelor unei vieţi
construite pe principiile democraţiei, Funcția suportiv-compensatorie.