SEMINAR IV.

PEDAGOGIE I
FUNDAMENTELE PEDAGOGIEI
TEORIA ȘI METODOLOGIA
CURRICULUM-ULUI

Asist.univ.drd. Felea Maria Iulia

 Educația
-obiect de studiu al pedagogiei-
CE ESTE EDUCAȚIA?

Educația este...

Educația este, în esența sa, o acțiune
umană și socială de transformare și
modelare a naturii umane, acțiune ce
se desfășoară în direcția facilitării și
impulsionării evoluției individului
spre stadiul de personalitate formată,
autonomă, responsabilă, conformă
cu valorile promovate la un anumit
moment în societate.
EDUCAȚIA
Educația este ansamblul proceselor
de punere în aplicare a programelor și
activităților de învățare și formare de
competențe academice sau
profesionale. Educația include atât
activitățile de învățare în context
formal, cât și în context nonformal
sau informal.
scopul atingerii perfecțunii
Educația este o formă de
comunicare inter-umană
prin care se transmit de la
o generație la alta valorile Educația este un proces psihosocial
culturii și comportamentul complex, teleologic și axiologic, care
social. vizează dezvoltarea liberă și integrală
a individualității umane, formarea și
dezvoltarea permanentă a
personalității umane, capabile de
integrare socială și profesională, în
raport cu cerințele impuse de
societate.
Educația este ansamblul de
influențe exercitate în mod planificat,
în cadrul instituțiilor școlare, pe baza
unui sistem de obiective, principii,
metode și forme de organizare folosite
Educația înseamnă "tot
în scopul formării omului ca
ceea ce noi facem pentru
personalitate, capabil să se integreze
noi înșine și tot ceea ce
activ în dinanismul vieții sociale.
alții fac pentru noi în
propriei noastre naturi".
Definirea educației se poate realiza din diferite unghiuri de vedere:

Educația ca proces;

Educația ca acțiune de conducere;

Educația ca acțiune socială;

Educația ca interacțiune umană;

Educația ca ansamblu de influențe;

Găsiți argumente pro sau contra aserțiunilor de mai jos:

A educa înseamnă a-i permite unei persoane să-și dezvăluie posibilitățile;

A educa înseamnă a determina încrederea în educator și în propriile posibilități;

A educa înseamnă a dezvălui valori esențiale;

A educa înseamnă a dresa;

A educa înseamnă a da exemplu;

A educa înseamnă a fi empatic;

A educa înseamnă a-l ajuta progresiv pe tânăr să-și înfrângă angoasa și să se deschidă
spre alții;

A educa înseamnă a instrui;

A educa înseamnă a-l lăsa pe elev să acționeze;

Pentru a educa e nevoie să-ți cunoști cât mai bine elevii.

Figura 1. Structura acţiunii educaţionale (Nicola, 2000)
 Acţiunea educaţională reprezintă un subsistem al activităţii pedagogice, care scoate în evidenţă rela ţiile
complexe care se stabilesc între agenţii educaţionali, precum şi efectele ap ărute în urma interven ţiilor acestora.

S – reprezintă subiectul acţiunii educaţionale sau „educatorul”. Acesta poate fi individual sau colectiv: părinţii,
bunicii, educatoarea, învăţătoarea, cadrele didactice, alte persoane.

O – reprezintă obiectul acţiunii educaţionale sau „educatul”. Şi acesta poate fi, individual sau colectiv: copilul,
preşcolarul, elevul, studentul, adultul aflat în diferite situaţii educaţionale.

S’ – este subiectivitatea obiectului educaţiei şi exprimă totalitatea caracteristicilor acestuia. Scoate în evidenţă
dimensiunea subiectivă a existenţei obiectului.

C.o. – este comportamentul obiectivat al obiectului şi cuprinde totalitatea reacţiilor acestuia apărute în urma
exercitării influenţelor educative.

I.e., Sc.e., Ob.e. – reprezintă finalităţile acţiunii educaţionale, care imprimă acesteia un sens teleologic. Prin
raportare la I.e. (idealul educaţional), Sc.e. (scopurile educaţionale) şi Ob.e. (obiectivele educaţionale), subiectul îşi
orientează acţiunea educaţională.
 D – este dispozitivul pedagogic ce cuprinde metodele, procedeele, mijloacele pedagogice utilizate de subiect
în acţiunea educaţională.

M.e. – sunt mesajele educaţionale adică conţinutul comunicării care se realizează între subiect şi obiect, care
servesc la conducerea de către subiect a procesului de formare şi dezvoltare a obiectului. Comunicarea pedagogică poate
fi considerată o comunicare totală cuprinzând comunicarea verbală, nonverbală şi paraverbală.

A – este ambianţa educaţională şi cuprinde ansamblul stărilor afective ale subiectului şi obiectului, care
influenţează acţiunea educaţională.

C.i.e. – reprezintă conexiunea inversă externă care oferă subiectului informaţii în legătură cu efectele acţiunii
exercitate asupra obiectului, a modalităţii şi a nivelului la care au fost asimilate mesajele transmise, pentru ca pe baza lor
să-şi regleze în continuare strategia pe care o va întreprinde.

C.i.i. – reprezintă conexiunea inversă internă, adică circuitul care se stabileşte între obiect şi comportamentul
său, având rol de autocontrol şi autodirijare a propriei formări şi dezvoltări.

C.S. – contextul social care include factorii şi condiţiile social-obiective proprii unei etape concrete din
dezvoltarea societăţii (factori materiali, spirituali, economici, politici, culturali, ştiinţifici etc.)

Fiecare din componentele sistemului acţiunii educaţionale se află în relaţie reciprocă cu celelalte şi cu
sistemul în ansamblul său. Prin intermediul acestor relaţii sistemul se reglează şi se autoreglează continuu.
 Conceptul de funcţie a educaţiei evidenţiază specificitatea activităţii de formare – dezvoltare a
personalităţii umane, specificitate rezultată în urma interacţiunilor retroactive şi proactive realizate cu
celelalte instituţii şi fenomene sociale angajate la nivel de subsistem (politic, economic, cultural).

selecţia şi transmiterea valorilor de la societate la individ;

dezvoltarea potenţialului bio-psihic al omului;

formarea socio-profesională şi pregătirea tinerei generaţii pentru exercitarea viitoarei

profesiuni;

formarea personalităţii umane în baza unui ideal educaţional adecvat cerinţelor sociale
prezente şi de perspectivă;

înzestrarea oamenilor cu mijloacele necesare pentru dezvoltarea lor pe tot parcursul vieţii.
Comentaţi şi argumentaţi următoarele funcţii ale educaţiei:

selecţia şi transmiterea valorilor de la societate la individ;

dezvoltarea potenţialului bio-psihic al omului;

formarea socio-profesională şi pregătirea tinerei generaţii pentru exercitarea viitoarei

profesiuni;

formarea personalităţii umane în baza unui ideal educaţional adecvat cerinţelor sociale
prezente şi de perspectivă;

înzestrarea oamenilor cu mijloacele necesare pentru dezvoltarea lor pe tot parcursul vieţii.
Identificaţi alte funcţii, în raport cu societatea, cu educatul şi cu propria realizare.
Care ar putea fi Care ar putea fi
principalele principalele
motive ale consecinţe ale
neşcolarizării neşcolarizării
unei persoane? unei persoane?
 1.
 1.
 2.
 2.
 3.
 3.
CARE SUNT PRINCIPALELE SCOPURI PE
CARE EDUCAȚIA LE URMĂREȘTE ?
 ace
INS asta Prin educație se urmăresc două mari scopuri Celălalt e
T R es te să
UC
Ț IA pregătim
în copilul
de azi pe
Primul e omul de
să dăm mâine
copilului
cunoștințe
generale
și
de care va a
avea ED ceas
UC ta e
nevoie să AȚ ste
se IA
servească
 Complexitatea educaţiei este evidenţiată prin prezenţa în literatura de specialitate (D. Creţu, 1999, E.
Joiţa, 2003, I. Viorel, 2004, V. Ilie, 2007) a unui număr variat de caracteristici. Dintre cele mai importante,
amintim:

Caracteristica Descriere/interpretare
Socială Educaţia este un sistem intim legat de sistemul social, ea însăşi fiind un
fapt social.
Axiologică Prin educaţie se transmit seturi de valori.
Istorică Se referă la surprinderea evoluţiei educaţiei din zorii umanităţii până în
prezent.

Naţională Propune valorizarea tezaurului naţional al fiecărei societăţi şi integrarea

acestuia în circuitul valorilor universale.
Teleologică Presupune atingerea unor finalităţi pe termen lung, mediu şi scurt.
Prospectivă Nu se referă numai la trăsăturile educaţiei prezente, ci anticipă educaţia
viitorului.
Novatoare Presupune modificare, transformare, reformă, inovaţie.
Permanentă Se desfăşoară de-a lungul întregii vieţi.
Tabelul 1. Caracteristicile educaţiei
Identificaţi alte caracteristici ale educației, în raport cu societatea, cu educatul şi cu propria realizare.

 1.

 2.

 3.
 Comentaţi următoarea afirmaţie:

„Niciodată doi indivizi nu vor primi exact aceeaşi

educaţie, aceleaşi instrucţiuni, pentru că ei niciodată nu se
vor putea găsi în aceleaşi circumstanţe. O astfel de ipoteză
este imposibilă” (Helvetius)

 Comentariu:
 Comentaţi următoarea afirmaţie:

„Nouă zecimi din oamenii pe care îi cunoaştem sunt

ceea ce sunt, buni sau răi, folositori sau dăunători, prin
efectul educaţiei. Educaţia este cea care determină diferenţa
dintre oameni” (J. Locke)

 Comentariu:
 Comentaţi şi interpretaţi următoarele citate.

„A educa înseamnă în acelaşi timp a comunica o învăţătură, a

forma sensibilitatea şi judecata, a trezi imaginaţia creatoare. A-l înarma
bine pe om pentru a-i permite să trăiască într-un univers în acceleraţie,
înseamnă a-i da, odată cu cunoştinţele indispensabile, entuziasm,
luciditate şi curaj” (Berger).
Citat 1

Ideea principală

Ideea secundară

Ideea comună
 „Educaţia este acea reconstrucţie şi reorganizare a experienţei,
care se adaugă la înţelesul experienţei precedente şi care măreşte
capacitatea de a dirija evoluţia celei care urmează” (Dewey)

Citat 2

Ideea principală

Ideea secundară

Ideea comună
 ,,Nu există motive să credem că nu poate fi predată orice temă,
într-o formă adecvată, oricărui copil, la orice vârstă” (Bruner)

Citat 3

Ideea principală

Ideea secundară

Ideea comună
 „Omul devine om numai prin educaţie. El nu este decât ceea
ce-l face ea. Este de observat că omul nu poate primi această
educaţie decât de la alţi oameni, care şi ei au primit-o. De aceea,
lipsa de disciplină şi de instrucţie, la unii oameni, îi fac să fie nişte
dascăli răi pentru elevii lor” (Kant)

Citat 4

Ideea principală

Ideea secundară

Ideea comună
Interpretaţi următoarele maxime:

 „Pomul cât e tânăr se îndreptează”.

 „Picătură cu picătură se face lac”.

 „Timpul este cel mai bun educator”.

 „Cine se trezește de dimineaţă departe ajunge”.

 „Omul needucat este ca un corp fără suflet”.

 „Omul fără învăţătură, ca pământul fără udătură”.

 „Nu e bătrân omul când e vorba de învăţătură”.

Comentaţi şi interpretaţi următoarele aserţiuni, stabilind gradul de adevăr (A) sau de fals (F):

 (…) „A educa înseamnă a instrui”.

 (…) „A educa înseamnă a şti să taci”.
 (…) „A educa înseamnă a comunica”.
 (…) „A educa înseamnă a dresa”.
 (…) „A educa înseamnă a (inter)acţiona”.
 (…) „A educa înseamnă a oferi modele fundamentale de conduită”.
 (…) „A educa înseamnă a dezvălui valori esenţiale”.
 (…) „A educa înseamnă a stimula dezvoltarea biopsihică a unui tânăr”.
 (…) „A educa înseamnă a măsura, a cântări, a evalua”.
 (…) „A educa înseamnă a compara, a analiza, a alege”.
 (…) „A educa înseamnă a alege prin renunţare”.
 Argumentaţi importanţa funcţiei de socializare a educaţiei şi precizaţi
cum veţi proceda, ca viitoare cadre didactice, în vederea socializării elevilor.

 Răspuns:
 Cum poate influenţa grupul de prieteni educaţia
elevilor? Exemplificaţi. În calitate de viitori profesori,
propuneţi modalităţi concrete pentru limitarea
influenţelor negative ale grupului de prieteni asupra
formării elevilor.
 Răspuns: