CREANGĂ Elena, dr., conf. univ.

Formele educaţiei şi raporturile

dintre ele
 Natalia Dediu,
Învățătoare, grad didactic Unu, Lector universitar, Formator central, Chișinău
Master în pedagogie
 

 
„Caracterul unei ŞCOLI

bune e ca elevul să ÎNVEŢE

în ea mai mult decît i se poate

PREDA,

mai mult decît ştie însuşi

PROFESORUL ..."

Mihai Eminescu
Procesul de școlarizare
este unul din factorii
primordiali care ajută la
formarea viitorului cetățean,
pentru integrarea cu succes în
viața socio-profesională.
Tehnologia schimbă educaţia?
- Care este starea DVS. de
spirit astăzi?
 !!! Tehnologia schimbă educaţia!
Tehnologia nu este în contradicţie cu educaţia,
ci în completare, ca și alternativă de realizare a
procesului didactic
 ȘCOALA - TIMP - CADRELE DIDACTICE

Azi – elev,
Mâine - ?
!!! Nimeni și Nimic nu poate înlocui
profesorul din clasă!
Încercăm să regândim total modul
de predare și ce să predăm..

CONȘTIENTIZĂM
Trebuie să existe o relație directă
între profesor și elev, trebuie să
existe o apropiere și o legătură
afectivă dintre acești actori și acest
lucru e foarte greu să îl obții on-
line, foarte greu, dacă nu chiar
imposibil!
Având un profesor în față, elevul învață nu numai din
lecția predată, dar și din experiența profesorului, din
mimica și exprimarea lui.
 A TRĂI ÎN ERA DIGITALĂ,
înseamnă a avea noi competențe, iar elevii și cadrele
didactice trebuie să valorifice potențialul TIC - ului
pentru a crește și a face față provocărilor vieții moderne.
EDUCAŢIA trebuie să ce
concentreze pe analiza critică a
FACTORILOR care determină şi
influenţează cursul
teorii şi
educaţiei de mâine modele,
paradigme practici
direcţii de pedagogice educaţionale
dezvoltare a
educaţiei
afectează
şcoala
• evoluţiile demografice
• schimbările economice
SCHIMBĂRILE
SOCIALE
• schimbările social-
politice
• mutaţiile cultu­rale
• progresele ştiinţifice ,
• etc.
 Tendinţele Rapoartele Comisiei
Europene şi ale Biroului
educaţia
majore ale pentru toţi Internaţional pentru
Educaţie (UNESCO)
reformelor digitalizarea
cunoaşterii
curriculumului educaţia permanentă şi
autoeducaţia
dezvoltarea gândirii critice

predarea şi învăţarea centrate pe elev

evaluarea autentică a performanţelor
şcolare
dezvoltarea unor atitudini şi valori dezirabile
adecvarea instruirii la nevoile fiecărui individ
viziunea interdisciplinară asupra cunoaşterii
relevanţa curriculumului pentru individ şi pentru societate
 ŞCOALA POSTMODERNĂ
preocupări fundamentale pentru înzestrarea
1. elevilor cu un sistem de cunoştinţe necesare

îndrumarea şi stimularea elevilor în direcţia

2. dezvoltării cognitive, afective, sociale

exer­sarea abilităţilor sociale în contexte

3. variate

4. pregătirea pentru integrarea optimă în activitatea

şi viaţa socială
 Paradigma educației post-moderne
sensibilizarea şi conştientizarea, de la cea mai
1. fragedă vârstă, a aplicării conceptelor despre viaţă
şi realitatea înconjurătoare

2. crearea conexiunilor între cunoştinţele învăţate în şcoală şi

cele dobândeşte pe căi non-formale şi informale

3. promo­varea metodelor dialogate, favorizând

procesele de îndrumare şi negociere

4. redimensionarea relaţiei profesor-elev, prin reciprocitatea

învăţării, deoarece şi profesorul poate învăţa de la elevii săi!
 necesitatea unei mai bune
cunoaşteri a elevilor

identificarea nevoilor, intereselor de cunoaştere

şi a ritmului dezvoltării fiecăruia

nece­sitatea formării capacităţii cadrelor didactice de a adecva

situaţiile de învăţare, conţinu­turile şi materialele educaţionale la
caracteristicile individuale ale elevului

SOLUŢII
necesitatea implicării elevilor în învăţare prin crearea unor situaţii
de învăţare apropiate de viaţa concretă.

abordarea interdisciplinară a conţinuturilor învăţării - nu este un

element de noutate abordarea integrată a

conţinuturilor trebuie însoţită de modernizarea celorlalte aspecte

ale procesului de învăţământ: finalităţile, modurile de organizare a
învăţării, strategiile, metodele şi mijloacele folosite, evaluarea etc.
 NONFORMALĂ

FORMALĂ

INFORMALĂ

EDUCAŢIA
 Forma de educaţie Exemple
Educaţia este intenţionată, organizată, sistematică şi grădiniţă, şcoală,
formală/
evaluată, încredinţată unor educatori cu o universitate, centru
şcolară
pregătire specială şi realizată în instituţii de formare
specializate
Educaţia este educaţia de tip instituţional, dar cluburi, asociaţii,
nonformală
nonşcolar, desfăşurată în locuri care nu au teatre, muzee etc.
 
în mod special o misiune educaţională
proprie
Educaţie este acea educaţie cu caracter spontan şi programe TV,
informală/
nesistematic, care se realizează prin concerte, diverse
incidentală
contactele directe ale individului cu mediul situaţii cotidiene
social, de cele mai multe ori aceste
influenţe fiind hotărâtoare în evoluţia
individului
 Educaţia formală
 reprezintă acea „educaţie instituţionalizată, structurată în mod
ierarhic, gradată cronologic şi condusă de la centru;

 prin tradiţie, ea a constituit centrul de interes al politicii

şcolare”

 „un ansamblu de activităţi pedagogice, care sunt proiectate

instituţional ca expresie a unei politici educaţionale care
stabileşte finalităţile, fiind legiferate şi desfăşurate în cadrul
unui sistem naţional de învăţământ precis structurat, ierarhizat
gradual pe stadii de vârstă, cuprinzând unităţi şi instituţii de
învăţământ de diferite tipuri şi niveluri”.
 Caracteristicile Educaţiei formale
este educaţia realizată în şcoală, considerată instituţia cu rol
fundamental în formarea personalităţii (rezultă sinonimia educaţie
formală-educaţie şcolară) şi prin intermediul întregului sistem/proces
de învăţământ;

presupune un ansamblu de influenţe intenţionate, organizate,

sistematice, proiectate, concepute din perspectiva unor macro-
finalităţi educaţionale cunoscute;

reprezintă un proces intensiv (nu în sens pur cantitativ sau ca durată

- 10, 12, 15 ani ci prin valoarea elementelor achiziţionate, elemente
care sunt fundamentale pentru întreaga evoluţie ulterioară a
personalităţii umane-deprinderi de muncă intelectuală de bază,
atitudinea faţă de învățătură şi muncă);
 Caracteristicile Educaţiei formale
presupune prezenţa şi acţiunea unui personal special pregătit în
acest sens, personalul didactic (de unde şi necesitatea unei
pregătiri de calitate a viitorilor formatori);

beneficiază de un cadru material special organizat, cu dotări

specifice, cu conţinuturi selectate şi structurate pe baza unor
principii psihopedagogice, sintetizate în planuri, programe şi
manuale şcolare;

cunoaşte o evaluare socială - ea fiind supusă comandamentelor

societale de formare umană şi profesională trebuie să dea în mod
global măsura rezultatelor sale.
 Limitele educaţiei formale
organizarea pe bază de planuri şi programe şcolare fărâmiţează conţinutul
educaţiei, îngreunând procesul de realizare a conexiunilor şi sintezelor
interdisciplinare;
caracterul obligatoriu, şi prin aceasta coercitiv, ce diminuează motivaţia
învăţării;
predispune către rutină şi monotonie;
centrarea pe performanţele înscrise în programele şcolare antrenează o
anumită rutină care, în baza unor soluţii verificate, poate produce eficienţă
dar care lasă, concomitent, destul de puţin loc imaginaţiei, creativităţii, noului;
pasivitatea metodelor educative, centrate, adesea, doar pe transmiterea clară
şi rapidă a conţinuturilor;
generează tendinţa de „îngurgitare” a cunoştinţelor;
lipsa de flexibilitate a conţinuturilor şi a modalităţilor de
organizare/desfăşurare a procesului educativ.
 Educaţie non-formală
reprezintă „orice activitate organizată în mod
sistematic, creată în afara sistemului formal şi care
oferă tipuri selectate de învăţare subgrupelor specifice
populaţiei (atât adulţi cât şi copii)”.
 Caracteristicile Educaţiei non-formale
Este organizată în şcoală în afara orelor de curs, cât şi în alte instituţii (case de
cultură, teatre, atenee, cinematografe, case de cultură, palate sau cluburi ale
copiilor, biserică), ceea ce conduce la sinonimia educaţie non-formală - educaţie
extraşcolară – educație extra-curriculară;

Presupune un ansamblu de influenţe intenţionate, organizate, sistematice,

realizate de instituţiile mai sus menţionate la a căror alegere şi organizare
contribuie, în grade diferite, chiar beneficiarii;

Reprezintă un proces de adâncire, completare, extindere a unor achiziţii venite

din cadrul formal, fie în direcţia culturii generale sau într-un domeniu, fie în
direcţia dezvoltării unor aptitudini speciale;

Vine în întâmpinarea nevoilor specifice ale diferitelor categorii de beneficiari

generând alegerea diverselor sale modalităţi de realizare (caracter opţional,
facultativ);
 Caracteristicile Educaţiei non-formale
Se realizează tot de specialişti (profesori, cercetători, tehnicieni, practicieni) care,
însă, „îşi joacă rolurile mai discret, asumându-şi adesea misiuni de animatori sau
moderatori”;

Beneficiază de structuri materiale proprii, dotări caracteristice uneori mult mai bine
puse la punct decât în cadrul educaţiei formale (exemplu: muzee, cluburi ale copiilor,
cercuri aplicative), operează cu conţinuturi şi strategii flexibile, care cultivă interesele
de cunoaştere, motivaţia intrinsecă, creativitatea, dezvoltarea predispoziţiilor);

Evaluarea nu este, de regulă, una naţională (excepţie fac unele competiţii, cu grad
mai mare – naţional sau mai restrâns – interjudeţean, regional, local - de cuprindere:
concursuri de dans, muzică poezie, artă fotografică, aeromodele sau unele cursuri,
cum sunt cele de limbi străine atestate naţional şi internaţional (TOEFFEL,
CAMBRIGE) ci ţine, pe de o parte, de fiecare educator sau instituţie şi, pe de altă
parte (mult mai semnificativ), de fiecare beneficiar (prin autoevaluare);

Presupune realizarea colaborării dintre şcoala şi toate celelalte instanţe educaţionale.

 Educaţia informală

este asimilată cu

„procesul ce durează o
viaţă, prin care fiecare
persoană dobândeşte
cunoştinţe, îndemânări,
aptitudini şi înţelegere din
experienţele zilnice“.
 CARACTERISTICILE EDUCAŢIEI INFORMALE

cuprinde totalitatea influenţelor ce se situează în afara unui cadru

organizat, instituţionalizat, practic din partea întregului mediu de viaţă;

include un ansamblu de influenţe neintenţionate sau puţin intenţionate,

neorganizate, întâmplătoare, eterogene dar masive, din punct de vedere
cantitativ (ceea ce determină sinonimia educaţie informală-educaţie
incidentală), libere de orice formalizare;

se realizează prin infuzarea implicită cu mesaje educative a celor mai

multe dintre interacţiunile la nivel social, cultural, stradal şi decodificarea
lor personalizată;

îşi subsumează influenţe ce pot fi polarizate sub aspect axiologic (mass-

media, strada, grupul de prieteni, reclamele, vitrinele pot propune atât
pseudovalori: stridenţă, exagerare cât şi nonvalori: violenţă, vulgaritate,
kitsch) ceea ce îngreunează demersurile educaţiei formale şi non-
formale.
 EDUCAŢIA

FORMALĂ FORMALĂ INFORMALĂ

EXTRAŞCOLARĂ ŞCOLARĂ AMBIENTALĂ

instituţionalizată instituţionalizată neinstituţionalizată

(instituţii culturale) (şcoală) (contexte nespecifice)

conştientă,/ conştientă/ întâmplătoare/

sistematică/ sistematică/ spontană/
organizată organizată neorganizată

se realizează
se realizează direct se realizează direct
individual, implicit

efecte proiectate, efecte proiectate,

efecte neproiectate,
pozitive pozitive
pozitive şi negative
 Rita PIERSON

FIECARE COPIL
ARE NEVOIE DE
UN CAMPION!
pedagog şi consilier şcolar din SUA, implicată activ în acţiunile de formare profesională

continuă a cadrelor didactice şi de creştere a calităţii educaţiei

 - Care sunt calitățile
unui profesor-campion?
PROFESORUL

ÎNCREDERE
FORŢĂ ÎN SINE MUNCĂ

VITEZĂ DORINŢĂ
DISCIPLINĂ

REZISTENŢĂ PERSEVERENŢĂ RĂBDARE

 PROFESORUL
REFORMAT
MODERN

ÎNCREZUT ÎN SINE
 „Fiți Profesorul CAMPION!”
INSPIRAȚI ELEVII SĂ ÎNCEAPĂ SCHIMBAREA

Gândiți și Acționați ca un Campion!

Profesorul câștigă și menține
Încrederea elevilor
prin:
 - Ce am aflat nou astăzi?
Astăzi:
1. Am aflat că...
2. Am învăţat...
3. Am descoperit...
4. Îmi place...
5. Nu am înţeles …
6. Cel mai important lucru pentru mine
a fost ...
7. Ar fi bine …
Recomandări
 „Profesorul mediocru spune.
Profesorul bun explică și demonstrează.
Profesorul perfect inspiră.”
William George Ward