UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI PSIHOLOGIE

DEPARTAMENTUL DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA: PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ

ESEU

COORDONATOR DISCIPLINĂ
METODE ȘI TEHNICI DE ÎNVĂȚARE STUDENT PAUL ANA MARIA
LECT. UNIV. DR. CLAUDIA BORCA ANUL ÎNTÂI

Timişoara, 2019

1
 UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI PSIHOLOGIE
DEPARTAMENTUL DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA: PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ

FORMELE GENERALE ALE

EDUCAȚIEI

COORDONATOR DISCIPLINĂ STUDENT PAUL ANA MARIA

METODE ȘI TEHNICI DE ÎNVĂȚARE ANUL ÎNTÂI
LECT. UNIV. DR. CLAUDIA BORCA

Timişoara, 2019

2
 Contents

Introducere .................................................................................................................................................... 4
Noile educații ................................................................................................................................................ 4
Fundamentele educației ............................................................................................................................ 5
Formele educației și relațiile dintre ele ..................................................................................................... 6

3
 Introducere

În opinia mea, educația în viața mea, ca și în viața celorlalți, înseamnă o mare parte de
viață, deoarece în fiecare zi toți învățăm câte ceva nou, ne educăm sau la rândul nostru educăm
pe alții. Apoi, urmează educația la școală unde fiecare părere este împărțită, însă școala ne ajută
din punct de vedere cultural. Pe de altă parte punându-se accentul și pe latura sirituală a elevilor.
Pentru mine, educația completă este cea care valorifică potențialul copiilor, deoarece ea
le oferă condiția pentru pentru a-și descoperi de ceea ce sunt interesați și pot ei cel mai bine să
facă. Educația înseamnă mai mult decât a merge la școală, fiindcă mulți oamnei descriu școala ca
pe cea mai bună perioadă din viață.
În esență, școala are rolul de a transfera cunoștințe și de a pregăti tinerii pentru a devenii
membrii responsabili ai societății. De mici am învățat să privim școala ca pe un lucru foarte
important. Școala este un loc fizic, însă educația poate fi făcută oriunde, oricând șide către
oricine, chiar și de noi înșine prin autoeducație. Mulți oameni de succes au renunțat la școala, dar
cu toate acestea nu au fost foarte needucați, însă, în loc să meargă la școală, preferă să fie
autodidacți și să învețe din propriile experiențe de viață. La școală învățăm mai mult teoretic și
deseori ne lipsește ocazia de a pune în practică cuoștințele dobândite.

Noile educații

Noile educaţii nu trebuie privite numai ca surse de reînnoire şi reconstrucţie a unor

conţinuturi care derivă din dimensiunile tradiţionale ale educaţiei. Este meritul şcolii româneşti
privind preocupările pentru problematica noilor educaţii, care au coincis cu preocupările din
lumea occidentală. Încă în urmă cu mai bine de 25 de ani profesorul George Văideanu şi
colaboratorii utilizau termenul şi descriau noile educaţii. Dar precedentele meritorii trebuie
citate: Universitatea din Bucureşti este între primele 10 universităţi din lume, care şi-au creat
centre de calcul acum 5 decenii, graţie academicianului Gr. C. Moisil. Într-o societate
supertehnologizată ar trebui să privim noile educaţii nu ca dimensiuni izolate, ci în multiplele lor
relaţii de tip sistemic şi din perspectiva efectului de viitor. Capacitatea de a stăpâni tehnologiile
moderne din punct de vedere intelectual, politic şi social reprezintă una dintre provocările majore

4
ale omului modern în acest secol. (https://www.ujmag.ro/beletristica/educational/noile-educatii-in-
societatea-cunoasterii/rasfoi)

Fundamentele educației

Fundamentele educației fac referire la acțiunea educațională exercitată antrenând niște

baze pe care și le subsumează în calitate de fundamente, de determinări importante. Dincolo de
specificitatea actului în sine, se pleacă de la o bază care exercită o serie de influențe ce generează
și perfectează acțiunea ca atare. Fundamentele educației se referă la toate acele determinări
specifice și nespecifice, din interiorul spațiului formării, dar și din afara lui, care condiționează
procesul educațional ca atare. În seria acestor fundamente includem determinările biopsihice,
socioculturale, istorice, filosofice, științifice ale educației. (Cucoș, 2002, pag. 43) Tot Cucoș
definește pe rând aceste determinări fundamentale în procesul educației astfel: „Fundamentele
biopsihice reprezintă acțiunea educațională care angajează o serie de actori, înainte de toate, în
calitate de ființe biopsihice, existând un suport corporal, structural, funcțional construit din
corpul biofiziologic de a cărui bună funcționare depinde reușita actului ce survine[..];
fundamentele socioculturale descru educația care se exercită în anumite condiții ambientale și
socioculturale. Ea ține de specificitatea unui areal social, de experiențele culturale ale unei
comunități, de gradul de cultură și civilizație a unei epoci; fundamentele istorice se referă la
eucația, așa cum se exercită la un moment dat, are ca scop reeditarea marilor experiențe ale
omenirii, transmiterea unei zestre culturale pe care am moștenit-o; fundamentele filosofice
definesc orice demers acțonal în materie de educație, acesta se derulează în acord cu un program
ideatic, cu un anumit mod de a gândi lucrurile; fundamentele politice reprezintă educația sub
forma unui program de acțiuni dimensionat de cei care conduc societatea; fundamentele
științifice prezintă educația ca pe o formă care nu se face la întâmplare, oriunde, de oricine
dorește, ci de cel care deține „știința” predării și formării. Procesul educațional se bazează pe o
multitudine de teorii puse în evidență de o tradiție științifică de cel puțin câteva veacuri”.

5
 Formele educației și relațiile dintre ele

Educația formală. Se referă la totalitatea influențelor intenționate și sistematice,elaborate

în cadrul unor instituții specializate, în vederea formării personalității umane. Educația și
instruirea sunt explicite în virtutea unor obiective clar formulate, iar procesul se caracterizează
prin intensitate, concentrare a informațiilor și continuitate. Scopul acestui tip de educație îl
constituie introducerea progresivă a elevilor în paradigmele cunoașterii și instrumentalizarea lor
cu tehnici culturale care le vor asigura o anumită autonomie educativă.

Pregătirea este elaborată în mod conștient și eșalonat, fiind asigurată de un corp de

specialiști pregătiți în această direcție. Educația formală permite o asimilare sistematizată a
cunoștințelor și facilitează dezvoltarea unor capacități, aptitudini și atitudini necesare pentru
inserția individului în societate. Educația formală este puternic expusă și este infuzată de
exigențele suprapuse ale comandamentelor sociale și, uneori, politice. Ea este dimensionată prin
politici explicite ale celor care se află la putere la un moment dat. „ O caracteristică nu mai puțin
însemnată a educațieiformale-observă Teodor Cozma-o constituie acțiunea de evaluare care este
administrată în forme, moduri ș etape anume stabilite, pentru a facilita reușita școlară, succesul
formării elevilor”.( Cozma, 1988, p.49).

Eucația nonformală. Cuprinde totalitatea influențelor educative ce se derulează în afara

clasei sau prin intermediul unor activități opționale sau facultative. Termenul nonformal
desemnează o realitate educațională mai puțin formalizată sau neformalizată, dar totdeaunacu
efecte formative(Cozma, 1988, p. 50). Ceea ce este nou astăzi în legătură cu această manieră de
a educa în organizarea ei planificată. În unele situații, educația nonformală pote fi o cale de
ajutor pentru cei care au șanse mai mici de a avea o șolarizare normală: săraci, izolați, analfabeți,
persoane cu nevoi speciale(De Landsheere, 1992,p.556).

Educația infornală. Include totalitatea informațiilor neintenționate, difuze, cu care

este confruntat individul în practica de toate zilele și care nu sunt selectate, organizate și
prelucrate din punct de vedere pedagogic. Informațiile respective pot fi organizate și
instituționalizate dar deseori sunt complet aleatorii, infuzate inconștient în găndirea și
comporatmentele indivizilor.

6
 Cert este ca toate cele trei educații „ paralele„ , chiar dacă au propriul câmp de
acțiune și funcționlități diferite, îngaduite și benefice, această articulare conducând la întărirea
lor reciprocă și la eficientizarea demersului educativ. Trebuie cunoscut totuși că, sub aspectul
succesivității în timp și al consecințelor, educația formala ocupă un loc privilegiat, prin
necesitatea anteriorității ei pentru individ.

Factorii educației

Primul factor care formează persoana într-o perspectivă multidirecțională este familia.
Aceasta are menirea de a-l introduce pe copil în valorile grupului de referință, dar și de formarea
a primelor conduite sau de interiorizare a unor stări de spirit elementare. Familia constituie
mediul cel mai natural cu putință și care exercită o influență imensă, de multe ori în mod
implicit, ascuns, indirect. Să remarcăm faptul că familia îl inserează pe copil în civilizație mai
mult prin ltura expresivă, srict exemplicativă, și mai puțin prin latura teoretică, reflectată.

Familia trebuie mai mult să formeze decât să informeze. Copilul „ absoarbe” din mediul
apropiat, familial primele impresii, formându-și conduite prin mimetism și contagiune directă.
Copii vor face sau vor crede precum părinții, imitând comportamentele acestora. Vom sublinia
faptul că la ora actuală multe famili au nevoie de o educație solidă, dată fiind starea precară din
punct de vedere material și spiritual.

Școala. Un factor important al educației sistematice și continue îl constitue școala. La

nivelul acestei instituții, educația și instrucția ajung într-un stadiu de maximă dezvoltare prin
caracterul programat, planificat și metodic al activității instructiv educative. Educația se
realizează în forme diverse, cel mai adesea prin activități în comun, elevii învățând gesticulații
unii de la alții.

Biserica. Alt factor care poate intra în scenă este biserica, care, prin intermediul
preotului, instaurează o perioadă densă în transmiterea stimulilor religioși, dar și general-
comportamentali. Biserica compensează nevoia de filiație activă pe o linie ideatică, prin exelență
sprituală, atât de rar realizată în societatea contemporană.

7
 Instituțiile culturale. Casele de cultură, muzeele, casele memoriale pot deveni medii
prielnice de transmitere a valorilor și de formare și reformare a persoanelor în acord cu cu
jaloane valorice poliforme, înalte. Aici se pot desfășura adecvate programe de formare a
tinerilor, de educație a adulților, de petrecere fructuoasă a timpului liber.

Mass-media. O altă grupă de factori ai educației o formează instanțele mediatice,

determinate să amplifice, să continuie sau să diversifice experiențele cognitive și
comportamentale ale persoanelor. Într-o societate informativă stimulii explicit educogeni trebuie
să fie prezenți și la acest nivel.

Educația și provocările lumii

Realitatea contemporană demonstreză că rolul școlii nu numai că nu s-a diminuat, ci a

devenit tot mai complex, tocmai datorită necesității împletirii și corelării funcționale a acesteia
cu alte segmente ale socialului, pasibile de a realiza, secvențial, sarcini și acțiuni ale instituției
specializate care rămâne, în continuare școala. (Cucoș, 2002, pag. 51).

Astfel, cât privește aspectul procesual al demersului educativ în sine, sunt destule voci
care ne avertizează în legătură cu nevoia unor redimensionări și chiar a unor schimbări de
paradigme educaționale. J. W. Botkin și colaboratorii săi fac o disociere interesantă între
învățarea de menținere și învățarea inovatoare, care ne poate sugera traiecte posibile pentru
prezentul și viitorul educației. (J. W. Botkin, 1981, apud, Cucoș, 2002, pag. 51) Societățile
tradiționale –arată autorii invocați –au adoptat un tip de învățare de menținere, care pune
accentul pe achiziția de metode și reguli fixe, pentru a putea face față unor situații cunoscute și
recurente.

Concluzie

În concluzie, ceea ce învățăm la școală și realitatea vieții sunt deseori două lucruri diferite
și uneori chiar opuse. Pentru a reuși în viață trebuie oarecum să ieșim din acel tipar, de anu mai
8
face ceea ce face toată lumea. Sunt multe abilități de care ai nevoie pentru a avea succes și pe
care nu le învățăm la școală.

Bibliografie/Webografie

Cucoș, C.(2002). Pedagogie. Iași: Editura Polirom;

Marinescu, M. (2013). Noile educații însocietatea cunoașterii. București: Editura Pro

Uiversitatea. Citit de la https://www.ujmag.ro/beletristica/educational/noile-educatii-in-
societatea-cunoasterii/rasfoire/, la data de 08.12.2019.