UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCATIEI

SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ID, grupa 2

STUDENT: Marin (căs. Formagiu) Ioana Mihaela

TEMA NR. 1:

Prezentaţi argumente în sprijinul necesității educației permanente şi precizați

schimbările câte se produc în activitatea școlară prin aplicarea acestui principiu.

Educaţia permanentă înseamnă educaţie pe tot parcursul vieţii. Continuitatea este

principiul fundamental al educaţiei, conform căruia fiinţa umană este supusă influenţei
educaţionale încă de la naştere. Totodată, ea presupune formarea unor comportamente
specifice educaţiei prin integrarea individului uman într-un sistem de învăţământ, fiind o
abilitate cu deprindere de muncă intelectuală şi cu atitudine pozitivă faţă de învăţare.

Educaţia permanentă reprezintă un principiu organizatoric şi filozofic care pretinde că

educaţia continuă pe durata întregii existenţe a omului determină pe fiecare individ să-şi
dezvolte personalitatea cu ajutorul unui sistem complex de mijloace, care trebuie să răspundă
nevoilor şi aspiraţiilor de ordin educaţional şi cultural ale acestuia.

În mod esenţial, educaţia permanentă este condiţionată de libertatea tuturora de a

participa la viaţa culturală şi de descientizarea într-o măsură ascendentă a muncilor
profesionale, de participarea directă şi responsabilă a maselor la conducerea şi organizarea
vieţii colectivităţilor.

Educaţia permanentă reprezintă o direcţie importantă de evoluţie a activităţii de

formare/dezvoltare a personalităţii, care urmăreşte valorificarea tuturor dimensiunilor şi
formelor educaţiei proiectate şi realizate pe tot parcursul existenţei umane şi în orice moment
al existenţei umane.

Principiile educaţiei permanente fundamentează organizarea globală a sistemului de

învăţământ care angajează toate ciclurile vieţii: de la faza pregătirii, care promovează
asimilarea valorilor şcolare şi extraşcolare, la faza activă, care implică profesionalizarea în
regim de mobilitate socială, şi până la faza retragerii, care permite personalităţii asumarea de
noi roluri prin continuarea învăţării.

1
 Educația permanentă este un sistem deschis cu obiective, conținuturi, forme și tehnici
care asigură întreținerea și dezvoltarea potențialului cognitiv, afectiv și acțional al
personalității, al capacităților de autoeducație, formarea de personalități independente și
creative.

Educaţia permanentă reprezintă totalitatea activităţilor de învăţare realizate de-a lungul

vieţii, de la educaţia timpurie, pană la educaţia după pensionare, în scopul dezvoltării
cunoștinţelor, abilităţilor și competenţelor dintr-o multiplă perspectivă: personală, civică,
socială sau ocupaţională.

Educația permanentă înseamnă învățare continuă, creativă, inovatoare și este posibilă în

toate formele școlare, extrașcolare și postșcolare. Dottrens afirmă: ,,educația permanentă este
cea care durează tot timpul care debutează în școală și pe care o urmează fiecare pe socoteala
proprie în funcție de interesele și dorința sa”.

Școala este cea care facilitează dezvoltarea personalității umane. De aceea, educația
școlară are menirea să deschidă căile unei instruiri continue, să determine un proces de
autoinstruire și autoeducație.

Totodată educația permanentă, asigura formarea deprinderilor de munca intelectuală,

posibilitatea de a învăța pe tot parcursul vieții și dezvoltarea sistemului de operații
intelectuale.

J.A. Comenius afirmă: ,,întreaga viață este o școală”. Foarte importantă este înțelegerea
de către elevi a necesității învățării pe tot parcursul vieții, prin dezvoltarea motivelor de tip
superior.

Consider că, educația permanentă este o necesitate din toate punctele de vedere:

- reprezintă o dimensiune a întregii vieți, un continuum existențial, fără a fi limitată în timp;

- odată cu succesiunea timpului dezvoltarea autoeducației devine mai accentuată și diferă de
la un om la altul, foarte simplu se poate vedea diferența între un om care a terminat școala
gimnazială și un altul care a terminat o facultate;
- vizează interesul, disponibilitatea și nevoile copilului;
- are rol formativ în devenirea personalității umane;
- fixarea conținutului, obiectivelor și a strategiilor didactice în educația permanentă se
realizează în funcție de particularitățile și interesele de vârstă ale copilului;

2
- educația permanentă are un caracter continuu în învățământul preuniversitar;
- corelarea dintre obiective, conţinuturi şi formele activităţii de educaţie/instruire trebuie să
se realizeze în funcție de interesele, preocupările, aptitudinile și disponibilitățile copilului;
- cuprinde, unifică toate etapele educaţiei (preşcolară, primară, liceală, universitară,
postuniversitară) şi include, în acelaşi timp, modalităţile formale şi nonformale;
- colaborarea cu familia, comunitatea locală, grupurile sociale dețin un rol important în
educarea copilului;
- găsirea unor mijloace și modalități cu impact pozitiv asupra copilului;
- promovarea educației permanente în toate formele ei: învățare continuă, creativă,
inovatoare etc.;
- cunoașterea și evaluarea periodică a copilului în depistarea unor calități artistice, motrice
și morale în dezvoltarea cu succes a personalității în devenire a copilului;
- legătura permanentă cu familia în formarea și dezvoltarea ulterioară a personalității
copilului;
- factorii decizionali: familia, școala, comunitatea locală, partenerii educaționali.

Schimbări care se produc în activitatea școlară:

- adaptarea curriculum-ului școlar la particularitățile de vârstă și individuale ale copilului;

- formarea copilului ca viitor adult pentru viață;
- relaţiile umane: copii, educatoare, părinți, cadre didactice, rude etc;
- orientarea școlară și profesională viitoare;
- deprinderi de comportament și civilizate în societatea contemporană;
- perfecţionare continuă a cadrului didactic: studiu individual, cursuri de perfecționare,
activități metodice, cercuri pedagogice, simpozioane naționale, internaţionale, schimburi
de experiență, asistențe, interasistențe în corelare cu noile cerințe educaționale.

Din punctul meu de vedere, educația permanenta începe odată cu noi și se sfârșește
odată cu noi. Consider că, începem să ne formăm din momentul în care rostim primul cuvânt.
Din acel moment arborele vieții noastre începe să-și adauge crăcile și fiecare e la fel de
importantă. Cu cât deținem mai multe informații, cu atât oamenii o să vadă în noi ,,modele’’
pe care le-ar putea urma.

În concluzie, educația permanentă ne ferește de îmbătrânirea timpurie din punct de

vedere cerebral și psiho-social, ne menține tinerețea spirituală. Educația permanentă

3
reprezintă o direcție importantă de evoluție a activității de formare și dezvoltare a
personalității umane. Formarea trebuie să devină o dimensiune normală a vieții individuale.

BIBLIOGRAFIE

1. Berger, Gaston, Omul modern și educația sa, Editura Didactică și Pedagogică, București,
1973;
2. Dave, R. H., (coord.), Fundamentele educaţiei permanente, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1991;
3. Jinga, Ioan., Educaţia permanentă, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979;
4. Lengrand, Paul, Introducere în educaţia permanentă, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1973;
5. Mureşan, Pavel, Educaţia permanentă, Educaţia Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1983;
6. Ţopa, Leon, Sociologia educaţiei permanente, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1973.