S1-Educația copiilor cu CES

FIȘA DE LUCRU 1 Mic glosar de termeni

1. Definiți CES

CES – cerințe educative speciale - este un continuum al problemelor speciale de

educație cu referire la un registru larg de tulburări care se întinde de la deficiențe
profunde la tulburări ușoare de învățare.

Exemple: autism, tulburări de vedere, auz, dizabilități mintale, ADHD, mutism etc.

2. Definiți dificultățile în învățare

Dificultățile de învățare la copii cu CES sunt date de dizabiliatea fiecăruia. Ele pot fi
întâlnite în scris, vorbire, înțelegere, aritmetică, memorie, abilități cognitive etc.

Dificultățile de învățare reprezintă problemele întâmpinate de anumite persoane în

dezvoltarea achizițiilor – prezintă o dezvoltare inegală în funcție de afecțiunea sa.

,,Dificultăţile de învăţare reprezintă un termen generic ce se referăla un grup eterogen

de tulburări datorate unor disfuncţii minimale ale sistemului nervos central,exprimate
prin dificultăţi majore în achiziţionarea, utilizarea şi înţelegerea limbajului, vorbirii,
scrierii, citirii, dificultăţi în utilizarea abilităţilor matematice şi a unor abilităţi
sociale;dificultăţile de învăţare nu trebuie înţelese ca fiind o consecinţă directă a unor
deficienţe mintale, senzoriale, emoţionale, comportamentale sau a unor tulburări de
atenţie, a unor influenţe sociale sau de mediu nefavorabile, chiar dacă şi aceste
condiţii şi influenţe generează la rândul lor probleme de învăţare ” (Comitetul
Naţional Unit pentru Dificultăți de Învățare (NYCLD) din SUA)
Exemple: întârzieri în vorbire, dificultăți de citit, dificultăți de organizarea și integrarea
gândurilor, dificultăți în amintirea informațiilor și instrucțiunilor, dificultăți în efectuarea
operațiilor aritmetice.

3. De ce utilizarea sintagmei C.E.S. este preferabilă utilizării altor sintagme?

Sintagma cerințe educaționale speciale este utilizată mai ales în domeniul
psihopedagogiei speciale, unde semnifică necesitatea unor abordări diferențiate
și specializate ale educatței copiilor cu dizabilități/deficiențe mintale, intelectuale,
ale celor cu afecțiuni neuropsihice, neurofiziologice, senzoriale, fizice, somatice.

4. Care sunt principalele categorii de CES? (după OECD)

Conform OECD, în sfera cerinţelor educaţionale speciale pot fi incluse

următoarele
categorii de persoane:
Categoria A
Se referă la cerinţele educative ale elevilor cu dizabilitati (handicap), ca de
exemplu,
cei nevăzători sau cu vedere parţială (ambliopi), surzi sau cu auz parţial
(hipoacuzici),
cu dizabilitate (handicap) mintală profundă sau severă, cu dizabilităţi multiple.
Din
punct de vedere medical, aceste cerinte sunt considerate de regulă ca derivate
din
tulburări (afectiuni) organice (de structuri sau functii).

Categoria B
Se referă la cerinţele educative ale elevilor care au dificultăţi de învăţare şi care
nu
apar în mod evident sau în primul rând direct legate de factori care pot justifica
 includerea în categoria A sau C.

Categoria C
Se referă la cerinţe educative ale elevilor care sunt considerate ca fiind în primul
rând
rezultatul unor factori socio-economici, culturali şi/sau lingvistici.
Orice copil/elev poate avea CES într-o perioadă sau alta a şcolarităţii sale, pe
diverse
perioade de timp şi la diferite nivele si intensitati de solicitare a unui sprijin.
Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO)
descrie
CES ca fiind un continuum al problemelor speciale în educaţie, de la cele mai
grave
(legate de dizabilităţi) la dificultăţi şi tulburări de învăţare şi comportament.

5. Sunt copiii supradotați, genii copii cu CES? Argumentați.

Copiii supradotați sau geniile sunt copii cu CES pentru că fac parte din categoria
persoanelor cu nevoi speciale.

TEMATICA REFERATE / ESEU / STUDIU DE CAZ / PREZENTARE

O personalitate din științe, literatură, sport, politică, arte etc. (sau o persoană din viața
dvs.) care și-a depășit handicapul.
Veți menționa:
- Dizabilitatea
- Dificultățile
- Resursele, mecanismele de compensare
- Dacă sunt date despre intervenția educațională primită
- Impactul acesteia
- Concluzie

Bibliografie curs și semniar

*** (2017). Ordinul ministrului Educației Naționale nr. 3.124/20.01.2017 privind aprobarea
Metodologiei pentru asigurarea suportului necesar elevilor cu tulburări de învăţare
*** Cerinţe speciale în clasă. Pachet de resurse pentru instruirea profesorilor (1995),
Reprezentanţa UNICEF în România.
*** Ghid pentru cadre didactice de sprijin (2005), Editura Vademonde, Reprezentanţa
UNICEF în România.
*** (2003). Ordin nr. 18 din 26 februarie 2003 privind aprobarea Ghidului metodologic
pentru evaluarea copilului cu dizabilităţi şi încadrarea într-un grad de handicap
*** (2011). Incluziunea în educație. Ghid de politici UNESCO (traducere RENINCO).
București.
Chicu, V. (2006). Educaţie incluzivă, repere metodologice. Chişinău: Ştiinţa.
Creţu, C. (1998). Curriculum diferenţiat şi personalizat. Ghid metodologic pentru învăţătorii,
profesorii şi părinţii copiilor cu disponibilităţi aptitudinale înalte, Editura Polirom, Iaşi;
Dănescu, E. (2010). Educaţia integrată a elevilor cu cerinţe educaţionale speciale, Ed.
Universităţii din Piteşti
Gherguţ, A. (2006) Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe educative speciale. Strategii
diferenţiate şi incluzive în educaţie, Editura Polirom, Iaşi; Gherguţ, A.;
Neamţu, C., Gherguţ, A. (2000). Psihopedagogie specială, Editura Polirom, Iaşi;
Popovici, D.V. (1999). Elemente de psihopedagogia integrării, Editura ProHumanitate,
Bucureşti;
Ungureanu, D. (2000). Educaţia integrată şi şcoala incluzivă, Ed. de Vest, Timişoara.
Vrăşmaş, E.( 2004). Introducere în educaţia cerinţelor speciale, Editura Credis, Bucureşti,
2004