Hellen Keller, Activista

politica si scriitoare
Hellen Keller si-a pierdut auzul si
vederea la  varsta de 2 ani. In
martie 1887 invatatoarea ei, Anne
Sullivan Macy, a inventat la
Institutul Perksin o limba pentru
nevazatorii surzi, aceasta limba
constand in semne in relief care
puteau fi identificate prin simtul
tactil cu degetele. Ulterior, Hellen
va invata cu ajutorul Annei
Sullivan alfabetul Braille care inca
nu era raspandit. Helen Keller
urmeaza cursurile Universitatii „Radcliffe College” unde invata franceza si germana, termina
studiile in mod excelent primind distinctia „cum laude”. Mai tarziu, obtine titlul de Doctor de
Onoare la Universitatea din Harvard. Apoi, ea va tine prelegeri apara pe cei asupriti si, mai
ales, apara drepturile negrilor, atragand asupra ei dezaprobarea propriei familii. Ea devine
membra Partidului Socialist American (Socialist Party of America, SPA) si scrie cateva carti.
Dupa o hemoragie cerebrala, Helen se va retrage din viata publica.

Două au fost cele mai interesante personalităţi ale secolului al nouăsprezecelea, spunea Mark
Twain : Napoleon şi Helen Keller. Povestea extraordinară a americancei Helen Keller (1880—
1968), care, lipsită de văz şi auz, şi-aînsuşit lumea prin vîrful degetelor, nu a încetat să uimească,
să demonstreze frumuseţea spiritului uman şi să servească drept pildă. La fel de remarcabile, dar
poate mai puţin spectaculoase, au fost geniul pedagogic şi devoţiunea cu care Anne Sullivan i-a
dezvăluit micuţei handicapate misterul limbii şi complexitatea lumii, însoţind-o în aventura
cunoaşterii de la primii paşi" — descrişi în capitolul IV al volumului Povestea vieţii mele (1902)
— pînă cînd Helen Keller şi-a terminat studiile universitare (în 1904, cum laude)şi, mai departe,
pînă la stingerea din viaţă a distinsei profesoare.S-a spus că sarcina pe care cele două şi-o
asumaseră presupunea „forţa unui hamal ce cară piane, dar şi răbdarea domoală a unui miner ce
extrage cărbuni, fermitatea unui abstinent, dar şi delicateţea unui poet" (Nell Braddy, Anne
Sullivan Macy. The Story behind Helen Keller, 1933, p. 103). Rezultatul? O viaţă completă —
activă şi rodnică — dedicată în primul rînd celor care, ca şi Helen Keller, erau lipsiţi de văz şi de
auz. Conferinţe, cursuri, articole şi cărţi, precum şi o imensă corespondenţă, toate dovedesc o
stăpînire a condeiului ieşită din comun, rod nu numai al unui îndelung exerciţiu şi al unei
înclinaţii naturale, dar şi al unei sincerităţi absolute şi al unei frumuseţi morale capabile să-şi
găsească forma adecvată pentru a se exprima.
Scrisă cînd autoarea era studentă în anul al doilea şi revăzută in anul următor, Povestea vieţii
mele, tradusă azi în peste cincizeci de limbi, nu constituie doar o mostră de literatură concesiva,
ci, mai ales, una de literatură-document.