1.

Cum definiți conceptul de ”agresivitate în comunicare” și care sunt tehnicile ce

trebuie evitate.

Ce este agresivitatea în comunicare?

Agresivitatea în comunicare este data de o multitudine de factori: fizici, verbali,
atitudinali, mimică, gestică, factori ce țin de interpretarea mesajului primit, tonalitate, frecvența
în vorbire, modul cum rostim cuvintele, propozițiile – lent, tărăgănat, repede, normal, postura
corpului etc
O ilustrare a rolului acţiunilor politice şi politicoase în interacţiunea lingvistică am găsit în
romanul „Trei pe două biciclete” de Jerome K. Jerome, în fragmentul în care cei trei prieteni
supun probei practice un ghid de conversaţie în limba engleză. Umorul este dat tocmai de
inadecvarea socio-lingvistică a frazelor prefabricate puse la dispoziţia turiştilor. Formele şi
conţinutul frazelor din ghid, inadecvate cotextului, intră în coliziune cu nivelul de cunoaştere a
codului socio-lingvistic al interlocutorului. Siatuaţia de comunicare este următoarea: într-un
magazin de pălării, George negociază cu vânzătorul cumpărarea unei şepci pentru călătorie:
„Când George l-a întrebat, cu cuvintele din carte, „Aveţi pălării?”, nu s-a enervat; a stat şi s-a
scărpinat în cap gânditor.
– Pălării, a spus. Daţi-mi voie să mă gândesc. Da … , da acum că stau să mă gândesc, cred că am
o pălărie. Dar, spuneţi-mi, de ce mă întrebaţi?
George i-a explicat că voia să-şi cumpere o şapcă de voiaj, dar esenţa tranzacţiei era că trebuia să
fie „o şapcă bună”.
Omului i se lungi faţa.
– Ah, făcu el, cu asta nu cred că vă pot ajuta. Dacă aţi fi dorit o şapcă proastă, care să nu merite
preţul cerut, una care să nu merite preţul cerut, una care să nu fier bună de nimic, care să
servească doar la curăţat geamurile, aş fi putut găsi ce vă trebuie. Dar o şapcă bună – nu, nu
ţinem aşa ceva. … Am aici o şapcă …, nu e o şapcă nemaipomenită, dar nu e la fel de proastă ca
majoritatea celor pe care le vând de obicei.…
– Ce părere aveţi de asta? a întrebat. Vă convine?
George se probă în faţa oglinzii şi, alegând o altă remarcă din carte, spuse:
– Şapca asta mi se potriveşte destul de bine, dar, spuneţi-mi, credeţi că îmi vine bine?
Omul se dădu un pas înapoi şi îl măsură din cap până în picioare.
– Sincer, a replicat el, nu pot să spun că vă vine bine.
Îşi întoarse privirea de la George şi ni se adresă mie şi lui Harris.
– Aş descrie frumuseţea prietenului dumneavoastră ca pe ceva greu de precizat, ne-a spus. Ea
există, dar îţi poate scăpa foarte uşor. Cu şapca asta, după părerea mea, îţi scapă.
În acest punct, George a hotărât că se amuzase suficient de mult pe seama omului.
– Este în regulă. Nu vrem să pierdem trenul. Cât costă?
Omul a răspuns:
– Preţul acestei şepci, domnule, care după părerea mea, este de două ori mai mare decât merită,
este de patru şilingi şi şase pence. Doriţi să v-o împachetez în hârtie maro sau albă, domnule?
George a declarat că o ia aşa cum este, i-a plătit omului patru şilingi şi şase pence în monede de
argint şi a ieşit din magazin.”
Prima intervenţie a lui George „Aveţi pălării?” este nepoliticoasă o dată pentru că nu salută şi a
doua oară pentru că întrebarea este inadecvată contextului unui magazin de pălării. Vânzătorul
intră în joc şi îi răspunde cu hiperpoliteţe – se preface că ar face un efort suplimentar pentru
George şi supralicitează inadecvarea. De fapt, el a interpretat interpelarea lui George ca
impoliteşe şi a răspuns cu asupra de măsură utilizând ironia si un enunţ nepolitic. După care
revine cu un enunţ politicos şi politic: „Ce părere aveţi de asta? … Vă convine?”. Remarca luată
de George, preluată din ghidul de conversaţie pentru turişti, este din nou interpretată de vânzător
ca impoliteţe, ca o ameninţare la propria faţă – este vorba de hiperpoliteţe şi inadecvare (îi cere o
opinie după ce el însuşi formulase verdictul). După ce vânzătorul comite actul de ameninţare a
feţei (FTA) – o impoliteţe voită – „nu pot să spun că vă vine bine”, foloseşte vorbirea indirectă,
dar nu aşa cum ar fi conform codului social, pentru a atenua atacul, ci pentru a-l întări. La nivel
lingvistic foloseşte ceea ce este numit de Orecchioni polirudeness, adică un enunţ
pseudopoliticos, a cărui impoliteţe este întărită de formulările hiperpoliticoase: „Aş descrie
frumuseţea prietenului dumneavoastră ca pe ceva greu de precizat, ne-a spus. Ea există, dar îţi
poate scăpa foarte uşor. Cu şapca asta, după părerea mea, îţi scapă.”.
Situaţia de comunicare a degenerat într-un conflict verbal, în care George pentru a-şi salva faţa
încearcă să iasă printr-un enunţ politicos şi politic: „Este în regulă. Nu vrem să pierdem trenul.
Cât costă?” „Este în regulă” – acceptă ca meritat atacul din partea vânzătorului şi vrea să
restabilească echilibrul. „Nu vrem să pierdem trenul” – îşi salvează faţa printr-o manevră de
justificare a abandonului confruntării. „Cât costă?” – enunţ politic, adecvat contextului, prin care
îşi asigură interlocutorul că suita de impoliteţi a fost mai degrabă lipsă de politeţe decât un act de
ameninţare voit. Vânzătorul însă nu acceptă propunerea de armistiţiu şi cotinuă să-I atace faţa lui
George prin hiperpoliteţe ca expresie a sarcasmului. (Teoria comunicării p. 197)

Tehnici ce trebuie evitate:

Kinetica
. Expresia feţei – mimica, privirea zâmbetul
 Mimica este acea parte a feţei noastre care comunică: fruntea încruntată semnifică
preocupare, mânie, frustare; sprâncenele ridicate cu ochii deschişi – mirare, surpriză; nas încreţit
– neplăcere; nările mărite – mânie sau, în alt context, excitare senzuală; buze strânse –
nesiguranţă, ezitare, ascunderea unor informaţii.
Zâmbetul este un gest foarte complex, capabil să exprime o gamă largă de informaţii, de
la plăcere, bucurie, satisfacţie, la promisiune, cinism, jenă. Interpretarea sensului zâmbetului
variază însă de la cultură la cultură (sau chiar subcultură), fiind strâns corelată cu presupunerile
specifice care se fac în legatură cu relaţiile interumane în cadrul acelei culturi.
Privirea. Se spune că ochii sunt „oglinda sufletului”. Modul în care privim şi suntem
priviţi are legătură cu nevoile noastre de aprobare, acceptare, încredere şi prietenie. Chiar şi a
privi sau a nu privi pe cineva are un înţeles. Privind pe cineva, confirmăm că îi recunoaştem
prezenţa, că există pentru noi; interceptarea privirii cuiva înseamnă dorinţa de a comunica. O
privire directă poate însemna onestitate şi intimitate, dar în anumite situaţii comunică
ameninţare. În general, o privire insistentă şi continuă deranjează.

Realizarea contactului intermitent şi scurt al privirilor indică lipsa de prietenie.

Mişcarea ochilor în sus exprimă încercarea de a ne aminti ceva; în jos – tristeţe, modestie,
timiditate sau ascunderea unor emoţii.
Privirea într-o parte, sau a nu privi pe cineva poate denota lipsa de interes, răceală.
Evitarea privirii înseamnă ascunderea sentimentelor, lipsă de confort sau vinovăţie.
Pupilele dilatate indică emoţii puternice. Pupilele se lărgesc, în general, la vederea a ceva
plăcut, faţă de care avem o atitudine de sinceritate. Pupilele se micşorează ca manifestare a
nesincerităţii, neplăcerii. Clipirea frecventă denotă anxietate

. Mişcarea corpului

Gesturile
Pentru a ne da seama cât de frecvente sunt gesturile pe care le folosim, putem să încercăm să
vorbim cu mâinile la spate. Câteva elemente ale limbajului gesturilor ar fi:
- strângerea pumnilor – denotă ostilitate şi mânie sau, depinzând de context, determinare,
solidaritate, stres;
- braţe deschise – sinceritate, acceptare;
- mână la gură – surpriză şi acoperirea gurii cu mâna – ascunderea a ceva, nervozitate.
- capul sprijinit în palmă semnifică plictiseală, dar palma (degetele) pe obraz, dimpotriva, denotă
interes extrem.
- mâinile ţinute la spate pot să exprime superioritate sau încercare de autocontrol.

Puterea palmei

Palma întoarsă în sus este utilizată ca un gest de supunere, neameninţător, evocând gestul
cerşetorului de pe stradă. Cel rugat să schimbe locul cutiei nu va simţi nici o presiune în cerere,
iar în cadrul relaţiei normale de superior/subordonat nu se va simţi ameninţat în nici un fel.
Palma întoarsă în jos asigură autoritate imediată. Cel căruia îi adresăm rugămintea are
impresia că a primit un ordin de a muta cutia, iar în funcţie de relaţiile pe care le are cu noi, pot
apărea la el sentimente contradictorii.
 Când palma este închisă, iar degetul arătător întins devine o bâtă simbolică, cu care
vorbitorul îl ameninţă pe ascultător pentru a-l supune. Degetul arătător întins este unul din cele
mai iritante gesturi care pot fi utilizate în timpul conversaţiei, mai ales dacă vorbitorul,
concomitent, bate şi ritmul cuvintelor sale.

Strângerea mâinii

Există trei poziţii de bază ale capului:

Prima este capul ţinut drept; aceasta este poziţia omului cu o atitudine neutră faţă de cele
auzite. Capul rămâne de obicei nemişcat, rar lăsând să se observe o mişcare măruntă. Adesea apare
împreună cu gestul mâinii ridicate la faţă, care exprimă o evaluare.
Capul înclinat într-o parte — poziţia a doua — semnifică o trezire a interesului. Charles Darwin a
fost printre primii care au observat că oamenii, ca si animalele, îşi înclină capul într-o parte atunci când
încep să se intereseze de ceva. Când facem o prezentare a unor mărfuri sau ţinem o expunere, să fim
atenţi întotdeauna dacă la cei care ne ascultă apare acest gest.
Când observăm că ei îşi înclină capul într-o parte, se apleacă înainte şi îşi pun mâna pe bărbie ca
semn de evaluare, vom înţelege că am reuşit să le trezim interesul. Femeile îşi manifestă prin această
ţinută a capului interesul faţă de un bărbat atractiv. Dacă ni se adresează cineva şi vrem să cucerim
simpatia respectivului, uneori e suficient să utilizăm poziţia capului înclina şi să dăm uşor din cap.

Amândouă mâinile aşezate înapoia capului

Acest gest este tipic pentru cei care au profesiuni ca cele de contabil, avocat, director de
întreprindere comercială, director de bancă sau pentru oameni care se simt încrezători, dominanţi
sau, dintr-un anume motiv, superiori faţă de alţii.

Gesturi agresive şi de pregătire

Ce fel de gesturi sunt folosite în următoarele situaţii: când un copil mic se ceartă cu
părinţii săi, când un atlet aşteaptă să-i vină rândul la concurs, când un boxer aşteaptă în vestiar
începerea meciului?
În fiecare din aceste cazuri, individul stă cu mâinile înfipte în şolduri, acesta fiind unul
din cele mai răspândite gesturi care comunică o atitudine agresivă. Unii observatori lau etichetat
drept gest "de pregătire", ceea ce într-un anumit context este o denumire corectă, dar semnificaţia
lui de bază este agresiunea.
Dacă haina celui în cauză este descheiată şi împinsă spre spate sau este încheiată atunci
când adoptă această postură agresivă. Gestul făcut cu haina încheiată denotă frustrare agresivă,
pe când haina descheiată şi împinsă spre spate exprimă o postură direct agresivă; individul
expunându-şi deschis inima si beregata îşi manifestă non-verbal îndrăzneala şi tenacitatea.
Caracterul agresiv al acestei poziţii poate fi accentuat şi mai mult dacă se stă eu picioarele
îndepărtate unul de celălalt sau dacă grupul de gesturi este însoţit de palmele ţinute pumn. Şi
manechinele utilizează grupuri de gesturi agresive de pregătire pentru a crea impresia că
modelele prezentate sunt pentru femei elegante, energice, cu o gândire modernă. Ocazional, acest
gest poale fi aplicat şi cu o singură mână în şold, mâna cealaltă făcând o altă mişcare. Gesturi de
evaluare critică însoţesc frecvent poziţia mâinilor la şolduri. Gesturi de evaluare critică însoţesc
frecvent poziţia mâinilor la şolduri.
 Gestul de pregătire în poziţie de şedere

Unul din cele mai importante gesturi, pe care mai ales un negociator e bine să înveţe să-l
recunoască, este cel de pregătire în poziţie de şedere constând în încrucişarea strânsă a braţelor
sau frământarea încleştată a palmelor de regulă cu degetele mari ascunse în dosul palmelor, ca şi
punerea mâinii în şold. Înregistrări video despre negocieri între agenţi de asigurări şi potenţialii
lor parteneri au dezvăluit că de fiecare dată când gestul de pregătire în poziţie de şedere l-a urmat
pe cel al mângâierii bărbiei (se ia o decizie), partenerul a cumpărat poliţa de asigurare, în schimb,
dacă spre sfârşitul negocierilor, imediat după gestul mângâierii bărbiei, partenerul şi-a încrucişat
braţele, afacerea de obicei a eşuat.

Bibliografie:

- Irina, Stănciugelu, Raluca, Tudor, Adriana, Tran ,Vasile ,Tran ,TEORIA COMUNICĂRII, Ed. Tritonic
Jerome K. Jerome, Trei pe două biciclete, traducere Lia Decei, Corint, Bucureşti, 2005, pp 85-86.
- TEHNICI DE COMUNICARE EFICIENTĂ SUPORT DE CURS, Titular modul/Formator: Lect. univ. dr. Stânea
Rodica , Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013