Sunteți pe pagina 1din 5

Sarcinile scolii in vederea

educatiei permanente
Educatia nu trebuie (nu poate) sa se rezume la ceea ce ofera scoala de
toate gradele, oricat de elevata ar fi ea. Educatia trebuie sa continuie
concomitent cu scoala, exercitata de alti factori educativi (familia, mass
media) cat si dupa absolvirea scolii si facultatii, sa continuie tot timpul si
toata viata. Aceasta pentru a feri omul de suficienta, de limitele instruirii si
dezvoltarii personalitatii sale.
Educatia permanenta este un sistem educational deschis, compus din
obiective, continuturi, forme si tehnici educationale, care asigura intretinerea
si dezvoltarea continua a potentialului cognitiv, afectiv si actional al
personalitatii, al capacitatilor si deprinderilor de autoeducatie, formarea de
personalitati independente si creative. Educatia permanenta este nemijlocita
legata de diagnoza si prognoza educatiei, de programare si de inovare pe
termen lung a educatiei.
Educatia permanenta ne fereste de imbatranirea timpurie din punctul de
vedere cerebral si psiho-social, ne mentine tineretea spirituala. Savantul
japonez Matsuzawa spunea: sa gandesti activ, continuu si intens caci opresti
imbatranirea creierului (desigur, pentru o anumita perioada) si obtii
performante deosebite, pana la creatii de mare valoare si eficienta.
Educatia permanenta, pentru a fi de valoare si eficienta, trebuie sa se
bazeze pe educatie, fapt care cere invatamantului sa pregateasca tineretul
studios pentru autoeducatie (Ioan Bontas
Educatia permanenta a devenit o speranta a scolii contemporane, scoala
supusa excesiv perspectivei ingust-specializate. Ea se impune, de asemenea,
ca o idee calauzitoare a elaborarii formelor de educatie aadultilor. De aceea,
analiza cercetarilor actuale in domeniul educatiei permanente este o
necesitate obiectiva pentru promovarea gandirii si actiunii pedagogice. In
primul rand, pentru ca prin actiunile in spiritul educatiei permanente devine
posibila o sinteza a gradelor si profilelor de invatamant, a institutiilor scolare,
intemeiata pe logica proceselor educationale si desfasurata potrivit unui
sistem format din unitati functionale integrate. Conceptul si sistemul
educatiei permanente ofera raspunsuri la numeroasele probleme ale relatiei

predare-invatare." Cea mai larga acceptie a educatiei permanente exprima


aria sa sociala, ca tendinte si perspective ale vietii educationale
contemporane:"Educatia permanenta este educatia tuturor oamenilor pe tot
parcursul vietii lor".
"Educatia permaneneta este educatia tuturor oamenilor pe tot parcursul
vietii lor". Explicitand, aceasta formulare vizeaza, pe de o parte, un
invatamant in numeroase reprize-perioade ale vietii-in miscare verticala, "de
la tinerete pana la batranete"; pe de alta parte, un invatamant in miscare
orizontala, care ofera caile de trecere, la scoli de profil diferit si realizeaza o
imbinare continua a educatiei institutionalizate cu influentele educationale si
cultulale informale, difuze. O asemenea definitie nu precizeaza insa
continutul pedagogic si metodele unui proces educativ de lunga durata,
complex, si prin natura sa exigent. Or, obiectivele ambitioase, fara
prevederea si aplicarea mijloacelor corespunzatoare raman mereu
nesaturate"(Leon Topa, p12)
Educatia ca activitate complexa, incepe din primul an de viata si se
continua pe tot parcursul vietii prin cele trei forme: educatia formala,
informala si non-formala. De aici rezulta caracterul permanent al educatiei.
Necesitatea permanentei educatiei in plan individual si istoric a fost intuita
de mult timp. Comenius afirma: "Pentru fiecare om, viata sa este o scoala de
leagan pana la mormant".
Fiind un fenomen social si societatea fiind supusa unei permanente
deveniri fiinta umana este si ea supusa aceluiasi proces de educatie pe tot
parcursul vietii.
Educatia permanenta este dependenta de educatia formala pentru ca
omul are nevoie de o pregatire realizata in scoala "pentru a invata sa
invete". Obiectivele educatiei permanente nu pot fi disociate de cele ale
educatiei realizate in general, de cele ale educatiei scolare, in primul
rind.principiul educatiei permanente trebuie pus in relatie directa cu produsul
individual si social.
Educatia permanenta este studiata de stiintele educatiei in mai multe
directii de abordare stiintifica
Educatia permanenta este principiul fundamental al educatiei conform
caruia fiinta umana este supusa influentei educationale inca de la nastere
prin mediul social in care se dezvolta si se formeaza in ontogeneza.

Educatia permanenta presupune formarea unor comportamente


specifice educatiei, prin integrarea individului uman intr-un sistem de
invatamant. Abilitatea cu deprindere de munca intelectuala si cu o atitudine
pozitiva fata de invatare prin care se asigura pregatiea pentruautoeducatie.
In pedagogia sociala educatia permanenta este abordata din perspectiva
relatiei societate-educatie. Caracterul permanent al educatiei este definit pe
doua coordonate mari:
1.

Ca proces cu caracter social-istoric (educatia a aparut odata cu tipul

de oranduire sclvagista si a continuat intr-un sistem specific in fiecare tip de


oranduire sociala devenind un proces din ce in ce mai complex).
2.

Ca dimensiune a vietii individului de la nastere pana la varsta

retragerii din activitate.


Sistemul de invatamant prin planul de invatamant si
programele scolare trebuie sa proiecteze obiectivele educatiomale generale
pe care pot fi abilitate tinerele generatii, cu instrumente de munca
intelectuala si deprinderi psiho-motoriinecesare unei educatii permanente.
Educatia permanenta constituie un mod coerent de a da raspuns acestor
noi conditii prin conducerea sistemica a proceselor educationale si
organizarea acestora potrivit unei strategii.
Concluzii>
Educatia peranenta nu este deci o simpla continuare a educatiei traditionale.
Ea reprezinta o serie de noi abordari ale unor elemente esentiale pentru
existenta fiecauia, incepand prin insusi sensul acestei exsitente.Ea permite
sa se descopere o multitudine de situatii fundamentale, in care indivizii apar
intr-o noua ipostaza, si aduce solutii inedite unor probbleme cruciale ale
destinului indivizilor si societatilor.
Educatia constituie partea constienta, voluntara si competenta a acestui
continuu mers inainte, care este legea tuturor fiintelor umane. Desigur, nu
trbuie supraestimat locul si rolul educatiei in realizarea destinelor individuale
si colective. Cu cat insistam mai mult asupra necesitatii acestui efort cu atat
trebuie sa ne reamintim ca exista structuri favorabile si structuri defavorabile
infloririi personalitatii. Mizeria fizica provoaca si intretine mizeria morala si
intelectuala. Oamenii care traiesc la limita subzistentei se afla in acelasi timp
la limita conditiei umane. (Paul Lengrand)

Relatia intre dezvoltarea sociala si educatie este prima si cea mai


importanta coordonata social-integrativa pentru modelarea si conducerea
educatiei permanente.
O educatie rupta de contextul vietii sociale, lipsita de valente integrative si
creative in viata sociala nu poate primi atributul de educatie permanenta. Ea
contribuie la dezvoltarea societatii, a relatiilor sociale superioare, a vietii
cultural-artistice si spirituale. Coordonatele soial-integrative si de creativitate
imprima educatiei si invatamantului un caracter deschis mobil si prospectiv.
Indrumarea si orientarea scolara si profesionala a elevilor, studentilor,
adultilor, tinand
seama de mobilitatea profesionala, preferinte, aptitudini aspiratii actuale si
de perspectiva constituie filonul social-integrativ ale educatiei permanente.
"Educatia permanenta a aparut si s-a impus ca un raspuns la solicitarile
vietii contemporane, ca singura solitie pentru adaptarea omului la epoca
noastra. Revolutia tehnico-stiintifica este insotita de numeroase "explozii"informationala, tehnica -,de sfidari aruncate in fata omului-cum numeste Paul
Lengrand exigentele la care contemporaneitatea constrange fiinta umana.
Gaston Berger rezuma tabloul epocii actuale la cateva trasaturi care sunt tot
atatea probleme pentru educatia omului aflat in acest
tablou:interdependenta crescanda din lume;mobilitatea indivizilor, maselor si
situatiilor; accelerarea istoriei, care actioneaza ca factor de diferentiere si de
selectie."(Tiberiu Popescu p. 29).
Bibliografie:

Ioan Jinga - "Educatia Permanenta" Editura Stiintifica si


enciclopedica , Bucuresti-1979.
Ioan Bontas - "Pedagogie" Editura All ,Bucuresti-1996.
Ioan Nicola - "Pedagogie" Editura didactica si pedagogica ,Bucuresti-1969
Paul Lengrand - "Introducere in educatia permanenta" Editura didactica
si pedagogica ,Bucuresti-1973.
Leon Topa - "Sociologia educatiei permanente" Editura stiintifica Bucuresti1973
Tiberiu Popescu, - "Educatia adultilor" Editura didactica si
pedagogica, Bucuresti-1974.
Bertrand Schwartz - "Educatia maine" Editura didactica si
pedagogica, Bucuresti-1976.
Pavel Muresan - "Educatia Permanenta" Educatia stiintifica si enciclopedica,
Bucuresti-1983.

Gaston Berger - "Omul modern si educatia sa" Editura didactica


si Pedagogica, Bucuresti-1973.
Hans Lowe - "Introducere in psihologia invatarii la adulti" Editura didactica si
pedagocica, Bucuresti-1978.