Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Educatia permanenta
Toate aceste noi dimensiuni ale activitatii educationale, care se obiectiveaza in noi
obiective si continuturi , noi atitudini si comportamente specifice, noi modalitati si
medii/contexte de formare/influentare a personalitatii nu pot fi concepute decat prin considerarea
educatiei ca o permanenta a vietii individuale. Iar educatia permanenta inseamna valorificarea si
integrarea influentelor care provin din cele mai diferite surse, dinspre factori cu actiune
complementara scolii ca institutie destinata pregatirii tinerei generatii.
La randul sau, C-tin Cucos (1996), sustine ca invatamantul educatia scolara trebuie sa
suporte o regandire calitativa, in sensul ca este necesar sa se inscrie in perspectiva educatiei
permanente, atat prin continuturile stipulate, metodele de predare si evaluare, dar mai ales, prin
promovarea si multiplicarea unor obiective cu puternice conotatii formative. Daca invatamantul
traditional punea accentul pe transmiterea de cunostinte, formarea de priceperi si deprinderi,
cultivarea unor atitudini si capacitati intelectuale, astazi, aceasta triada ierarhica trebuie
inversata, este de parere G. Vaideanu, pe primul loc plasandu-se exigenta formarii de atitudini si
capacitati. (1998, p.p. 82-83)
Devine astfel evidenta relatia existenta intre educatia permanenta ca tinta a educatiei
scolare (si nu numai) si autoeducatie, ca modalitate autonoma de realizare a sa, ca educatie
„autopropulsata”. (I. Comanescu, 1998, p. 71) Acelasi autor, realizand o analiza complexa a
relatiei autoeducatie - educatie permanenta, precizeaza ca desi educatia permanenta este un
deziderat extrem de generos, fara capacitatea de autoeducatie, procesul de formare si modelare
continua a omului, ramane, inca, o tinta greu de realizat, sau chiar o simpla metafora.
Un rol deosebit in acest context il are cadrul didactic, care trebuie pregatit pentru a
imprima elevilor nevoia de a se instrui/educa permanent, oferind modele de invatare autonoma
dar si modele atitudinale.
Schimbarile sociale obliga individul si grupurile de indivizi la adaptari si restructurari
comportamentale continue. Prin educatie permanenta se imbunatatesc modalitatile de adaptare si
integrare sociala. De aceea principiul educatiei permanente trebuie pus in relatie directa cu
progresul individual si social.
Dave (1991) identifica o serie de caracteristici ale educatiei permanente, dintre care
mentionam:
educatia nu se incheie la sfarsitul educatiei scolare, ci constituie un proces
permanent care acopera intreaga existenta a unei persoane
educatia permanenta nu se limiteaza la educatia adultilor, ci cuprinde si
integreaza toate etapele educatiei: prescolara, primara, secundara, s.a. si
toate modalitatile si formele sale de realizare: incidentala, nonformala,
formala, ingloband atat invatarea planificata cat si invatarea accidentala
un rol important in pregatirea copilului pentru a permanentiza educatia il
are familia si intregul mediu rezidential
educatia permanenta are un caracter universal si democratic, ea reprezinta
democratizarea educatiei, adresandu-se tuturor si la toate varstele
se caracterizeaza prin suplete de continut, de metodologie, tehnici si timp
de invatare
exercita o functie corectiva, remediind dificultatile si anacronismele
educatiei actuale
exista trei conditii pentru a realiza educatia permanenta: ocazia, motivatia,
educabilitatea
telul suprem al educatiei permanente este ameliorarea calitatii vietii, in
plan individual si social