EDUCATIA SI AUTOEDUCATIA IN CONTEXTUL EDUCATIEI PERMANENTE

Aristotel,in lucrarea sa ,,Politica ,considera ca educatia trebuie sa fie un obiect al supravegherii publice ,iar nu particulare, in consecinta ea trebuie sa pregateasca viitorii cetateni.Aceasta pregatire trebuie sa se faca diferentiat dupa modul in care cele trei aspecte ale sufletului (vegetativ,animal,rational), se distribuie in randul oamenilor. Pentru autorul Politicii aceasta distribuire nu este rezultatul unui joc al hazardului, ci un fel de predeterminare,la scavi predominand sufletul vegetativ, iar la proprietarii de sclavi sufletul rational. Fiecarui tip de suflet ii corespunde un alt fel de educatie. n conceptia sa deci educatia ar fi o actiune de daltuire a fiintei umane, tot asa cum sculptorul ciopleste un bloc de marmura pentru a!i da forma. .A."omens#$, in lucrarea sa %idactica magna, considera ca, la nastere,natura inzestreaza copilul numai cu semintele stiintei, ale moralitatii si religiozitatii .Acestea nu se desavarcesc prin sine si de la sine ele devin un bun al fiecarui om numai prin educatie. n conceptia sa educatia este o activitate de stimulare a acestor semintesi implicit de conducere a procesului de umanizare,!omul nu poate deveni om decat daca este educat. Filozoful german ."ant in reflectiile sale aprecia ca educatia contribuie la valorificarea naturii umane in folosul societatii.&ste placut sa ne gandim ca natura omeneasca va fi mai bine dezvoltata prin educatie si ca se poate ajunge a i se da o forma care sa!i convie cu deosebire.Aceasta ne descopera perspectiva fericirii viitoare a neamului omenesc. &ducatia se desfasoara in mod constient, conform unui scop prestabilit in prealabil, avand, deci un sens intentional si o finalitate bine conturata.Prezenta scopului presupune implicit un caracter organizat si sistematic al actiunii educationale, acesta diferentindu!se de influientele spontane ale mediului, care pot actiona convergent sau divergent in raport cu ea. 'rganizarea reclama, la randul sau,crearea unui cadru adecvat care sa permita desfasurarea sa in conditii optime.Forma superioara institutionala, in cadrul acesteia scoala reprezentand a organizarii educatiei este cea principala institutie in care se

desfasoara acest proces.(Pedagogie generala,())*, oan +icola,%omnica Farcas, p.,!(-). 1

n procesul instruirii si formarii omului se transmite, de la o generatie la alta, e.perienta de productie sub forma de cunostinte, priceperi, deprinderi si tehnici de munca, asigurandu!se astfel continuitatea productiei de bunuri materiale necesare societatii. /ot prin educatie se transmit cuceririle stiintei si tehnicii, valorile culturale si morale, traditiile si obiceiurile, idealurile si stilurile de viata, compotamentele sociale, conceptiile despre lume, modalitatile de a gandi, de a intelege si interpreta fenomenele din natura si societate. &.perienta, valorile culturale si morale transmise prin educatie, cu ajutorul unor metode si mijloace de invatamant, sunt asimilate si subiectivate de catre tanara generatie. 0ealizand transferul de valori de la o generatie la alta , prin selectia si sinteza celor autentice ,educatia este ea insasi creatoare de valori umane, de personalitati novatoare,care prin creatiile lor stiintifice, tehnice si artistice, imbogatesc cultura maeriala si spirituala a societati, contribuind la progresul acesteia. Privita din aceasta optica,educatia este o punte umane pe o linie ascendenta. %ezvoltarea intr!o proportie geometrica a volumului de cunostinte in domeniile stiintei,tehnologiei si culturii impune o schimbare a paradigmei educationale actuale.0itmul de difuzare a ideilor noi intrece posibilitatile de absorbtie de care dispune individul format prin educatia clasica.Aceste schimbari pun la indoiala relevanta si eficacitatea sistemelor actuale de invatamant, centrate pe valori recurente, cunoscute , relativ fi.e.Perimarea obiectivaa cunostintelor, precum si setea individului de perfectiune cognitiva impun o reorientare a invatarii in perspectiva educatiei permanente. 1e pare ca scoala nu mai poate raspunde satisfacator acestor sfidari pe care le impune noile realitati.+u mai este suficienta o simpla formare , ci este nevoie de crearea unei fiinte capabile de autoperfectionare, de inflorire spirituala autoconsimtita. &ste nevoie de o educatie permnenta , cea care dureaza tot timpul vietii, care debuteaza de la scoala si pe care o urmeaza fiecare pe socotel prorie in functi de intersele si dorinta sa. Fiecare dintre noi trebuie sa fie pregatit pentru efectele crescande ale mecanizarii, ale rationalizarii e.istentei noastre. Apetitul pentru cultura, al cautarii perfectionarii continue trebuie sa constituie o prioritate. A sti sa te cultivi, sa!ti imbogatesti spiritul,sa!ti fasonezi conduitele sunt obiective de prim rang al unei formari autentice. 2onsecintele economice si sociale ale revolutiei stiintifice si tehnice ii obliga pe toti cei preocupat de a defini si aplica politicile educative la conceperea educatiei scolare primare, secundare si post!secundare ca un 2 de legatura intre trecut,prezent si viitor ,un mijloc de comunicare intre generatii, de pastrare a valorilor culturale si de continuare a istoriei

element sau o parte a unui proces permanent care incepe de la educatia prescolara si aduce in discutie nu invatamantul realizat de educator , ci achizitia cunostintelor si invatarea deprinderilor in cadrul vietii active.&a presupune , de asemenea, o buna articulare a educatiei e.trascolare cu ale activitati care se desfasoara in afara scolii. ( Pedagogie! 2.2ucos, 3--4, p.(4-). +u e.ista, pana in prezent, o definitie consacrata a educatie permanente , se opereaza mai curand cu caracteristici conceptuale . ntr!o lucrare, aparuta in urma cu mai multi ani,sub egida nstitutului de &ducatie Permanenta de pe langa 5+&12'! 6azele educatiei permanente!se insereazza 3- de asemenea caracteristici conceptuale,asa cum apar in diferite materiale de specialitate editate in mai multe tari din lume.sintetizand aceleste caracterisiti se poate aprecia ca educatia permanenta se constituie ca un ansamblu de mijloace puse la dispozitia oamenilor de orice varsta, sex, situatie sociala si profesesionala, pentru ca ei sa nu inceteze sa se formeze de-a lungul vietii, cu scopul de a-si asigura deplina dezvltare a facultatilor si participarea eficienta la progresul societatii. Fata de aceasta apreciere cvasigenerala s!au profilat mai multe puncte de vedere care, de fapt, nu se afla in opozitie, ci se completeaza unul pe altul. 7ai multi autori internationali si au e.primat opinia legata de educatia permanenta si au dat diverse definitii. n opinia lui Paul 8egrad ,acesta vede educatia permanenta ca pe o actiune in stare sa favorizere creeare structurilor si modelelor care sa ajute fiinta umana, in tot cursul e.istentei sale, la progresul continuu de pregatire si dezvoltare, sa pregateasca individul pentru ca acesta sa devina cat mai mult propriul subiect si propriul instrument al dezvoltarii sale prin intermediul multiplelor forme de autoinstruire. 1i specialistii romani au incercat sa surprinda in abordarile lor teoretice, comple.itate fenomenului ,elementele lui definitorii, implicatiile sale pra.iologice. Prof. 1tanciu 1toian se referea in mai multe lucrari la diferitel acceptii si consecinte ale conceptiei educatiei permanente. n lucrarea sa Educatie si tehnologie, arata ca educatia permanenta pornese de la ipoteza-neadminsa in genere alta data-ca omul este educabil toata viata lui si ca, mai mult, el are mevoie de acest lucru , deasemenea in alte lucrari preciza ca unul dintre cele mai insemnate curente, care preocupa si teoretic, dar mai ales practic, propagandistic,epoca noastra, este acela al educatiei permanente. ( .9inga, &. strate, Pedagogie,3--( p.(::). 3

2onceptul de educatie permanenta,trebuie disociat de o alta notiune, adica de caracterul permanent al educatiei. +esitatea permanentei educatiei in plan social a fost intrevazuta cu mult timp in urma ; Pentru fiecare om viata sa!noteaza 2omenius! este o scoala de la leagan pana la mormant.1i tot el considera ca tot ce sunt, ce facem, ce gandim, vorbim, urzim si posedam nu este alt ceva decat o anumita scara pe care urcam din ce in ce mai mult, spre a ajunge cat mai sus, fara insa a putea atinge vreodata suprema treapta. 2onceptul de educatie permanenta desemneaza un proces care integreaza toate modalitatile de educatie,toate e.perientele actului educativ intr!un ansamblu functional, care se intinde pe tot prcusul vietii.( Pedagogie! 2.2ucos, 3--4, p.(4(). n consecinta , scoala trebuie sa ofere tinerilor deschiderea catre autoinstruire, sa!i inarmeze cu instrumente de munca intelectuala, cu capacitatea de a le folosi. 7entionam cateva asemenea capacitati, de a in special in domeniul competentelor de de comunicare<capacitatea recepta mesajul oral,capacitatea e.primare

orala,capacitatea de receptare a mesajlor scrise(citire=lectura), de orientare in te.tul scris in functie de marea diversitate de continuturi si forme de prezentare a acestor mesaje, capacitatea de e.primare in scris,etc. (Pedagogie, .1erdean,3--*,p.>:) Modalitati de realizare si implicatii practice ale educatiei permanente Procesul de invatamant nu trebuie conceput in mod izolat,dincolo de idealurile si mobilurile sociale. Aceasta se cere a fi coe.tensiv obiectelor de formare si inobilare a personalitatii , sa raspunda satisfacator sfidarilor si e.igentelor e.istentei sociale. &ducatia permanenta este strans legata de educatia fundamentala, adica, de acea educatie a carei obiect este de a raspunde nevoilor educative fundamentale, este vorba de instruirea la nivelul de baza putand servi de sprijin pentru invatarea mai intensa. 'biectivele educatiei permanente nu pot fi disociate de cele ale educatiei realizate in general,de cele ale educatiei scoalare in special. /oate obiectivele educatiei scolare si e.trascolare,ale continuturilor formale, nonformale si informale trebuie in asa fel reorientate si dimensionate incat sa vizeze dobandirea autonomiei formative cu calitatile subsecvente, precum<stabilitatea intrapsihica, vigare emotionala, avant launtric,optiune responsabila, angre sociala, autodepasire, dispozitie penttu reinnoirea cunostintelor, invatarea de a 4

invata,interinvatarea, sporirea educabilitatii, invatarea autodirijata. psihomotorie, cat si calitatile intelectuale si psihoafective. &ducatia permanenta are incidente benefice asupra

n acelasi timp ,

principiul in discutie vizeaza ansamblul fiintei umane, atat dimensiunea fizica, individului vazut ca

integraliatate de stari si aspiratii.principiul educaiei permanente trebuie pus in relatie directa cu progresul individual si social. Pentru individ, educatia permanenta este un efort de reconciliere si armonizare a diverselor stadii ale instruirii sale , in asa fel incat individul sa nu intre in conflict cu sine insusi. &ducatia permanenta presupune o e.pansiune cantitativa, sub aspectul duratei de desfasurare si al multiplicarii situatiilor de invatare. nvatamantul insusi trebuie sa suporte o regandire procesuala, in sensul ca este necesar sa se inscrie in perspectiva educatiei permanente, atat prin continuturile stipulate, metodele de predare si evaluare, dar mai ales, prin proliferarea unor obiective cu puternice dimensiuni fomative. %aca invatamantul traditional punea accent pe transmiterea de cunostinte,formarea de priceperi si deprinderi si cultivarea unor atitudini si capacitati intelectuale, astazi aceasta triada ierarhica trebuie inversata, pe primul loc plasandu!se e.igenta formarii de atitudini si capacitati spirituale, dupa care urmeaza formarea de priceperi si deprinderi si,la urma,se plaseaza transmiterea de cunostinte. /oate componentele proceselor didactice trebuie sa vizeze formarea individului pentru disponibilitatea de a invata si de a accepta ideea ca toata viata are de invatat.Principiul educatiei permanente presupune corelativitate si integrativitate ridicate ale proceselor educative la toate nivelurile de invatamant. (2.2ucos,3--4,p.(4>!(4*). 'perationalizarea conceptului de educatie permanenta, inscrisa printre obiectivele de baza ale dezvoltarii si perfectionarii invatamantului romanesc determina mutatii importante in tre zone fundamentale ale practicii educative< in obiectivele si continuturile ei, in structurile, in metodologia si tehnicile sale specifice. n ceea ce priveste obiectivele si continuturile , educatia permanenta este chemata mai intai sa transforme intreaga personalitate,facilitand realizarea deplina,afirmarea,inflorirea ei multilaterara, dezvoltarea trasaturilor pozitive , a insusirilor , aptitudinilor si talentelor fiecarui individ.afirmndu!se ca un factor de potentare a resurselor umane ,educatia inceteaza sa se constituie ca un sector distinct al vietii, devenind tot mai mult un fenomen autotcuprinzator, prezent in toti poriisocialului, in ansamblul relatiilor interumane, de o dimensiune permanenta a vietii. 5

Pe acest temei, educatia devine un instrument de imbunatatire a conditiei umane si, de aceea, infaptuirea unui asemenea obiectiv pune in miscare mecanisme si structuri sociale, optiuni politice si interventii pedagogice, structuri sociale, deoarece realizarea presupune modificarea fundamentala a raporturilor sociale, democratizarea acestora, ca o conditie importanta pentru afirmarea libera a raporturilor sociale,democratizarea acestora, ca o conditie importanta pentru afirmarea libera a omului; optiuni politice, intrucat educatia trebuie sa fie accesibila tuturor, infaptuindu!se un proces larg de democratizarea a invatamantului, de egalizare a sanselor fata de instructie si educatie;interventiile pedagogice, deoarece omul inceteaza sa mai fie obiectul pasiv al educatiei, pentu a deveni subiectul ei activ, ceea ce implica adaptarea unei metodologii didactice de o factura cu totul noua, care sa favorizeze participarea fiecarui individ la propria formare. +oile tehnologi ale comunitatii si informatiei favorizeaza, evident acest lucru. 0ealizarea in paractica a principiului educatiei permanente aduce dupa sine mutatii structurale fundamentale. n primul rand, aceste mutatii au in vedere integrarea intr!un sistem unic al educatiei copiilor, tineretului si adultilor. &ducatia permanents solicita, dimpotriva, o interpretaredialectica, fiind conturat un sistem unic, ceea ce, desigur nu sacrifica specificul fiecaruia dintre subsistemele instructiv educative.%ar o asemenea viziune integrativa determina si va determina in viitor intr!o masura notabila modificari de substanta atat in organizarea scolara, cat si in aceea destinata invatamantului pentru adulti. n planul metodelor si al tehnicilor activitatii instructiv educative, conceptia de educatiei permanente a adus, de asemenea, contributii esentiale. n acest sistem de referinte, se constata, mai intai, o vizibila diversificare si e.inde a mettodelor si tehnicilor care!s!au nascut pe terenul educatiei adultilor(brainstorming,studiu de caz, jocul de rol,discutii de grup, invatarea prin cercetare, etc.). Aceasta e.tindere , in invatamantul metodelor si tehnicilor mai sus amintite permite o deplasare notabila a procesului educational de la informare la formare, de la memorizare la rationament si de la invatare mecanica la cea creativa, participativa si anticipativa. n al doilea rand se observa o penetratie a mijloacelor moderne!de tipul sisitemelor audiovizuale multimedia in metologia didactica, concomitent cu preocuparea pentru integrarea lor efectiva in sisitemul de metode si thnici educative . 1e vorbeste din ce in ce mai mult de tehnologie educationala, conceputa ca un model sisitematic de proiectare. 0ealizare si evaluare a intregului proces de invatare si predare. 6

1coala are misiunea de a participa la procesul de adaptare permanenta a femeilor si barbatilor in evolutia sociala, tenologica si profesionala din societate. 1istemul educativ contribuie la dezvoltarea culturii, la difuzarea cunostintelor si la progresul tehnologiei economice. ( 9inga. ,3--(, p.()>!()*). &ducatia nu se mai defineste in raport cu un continut determinat ce trebuie asimilat, ci se concepe in adevaratul sau sens, ca un proces al fiintei care, prin diversitatea e.perientelor date, invata sa se e.prime, sa comunice, sa puna intrebari si sa devina tot mai mult ea insasi. &a are baze solide nu numai in economie si sociologie, dar si in concluzia pe care ne!a permis!o cercetarea psihologica, si anume ca omul este o fiinta neterminata, care nu se poate realiza decat cu pretul unei ucenicii permanente. 'mul se naste cu un ansamblu de potentialitati care trebuie sa se concectreze in act.'mul este educabil si autoeducabil. n nota de fundamentare la Proiectul 8egii nvatamantului, se vorbeste despre statuarea principiului educatiei permanente si modalitatile de realizare a lui. 8ipsesc insa referintele punctuale la modul concret in care urmeaza sa se materializeze acest principiu, in functie de diferitele paliere de invatamant, precum si la misiunea scolii in perspectiva educatiei permanente. 0amane deci in sarcina profesionistilor educatiei definirea clara a conceptului si a modalitatilor practice de aplicare a principiului educatiei permanente, fiind ca ? arata unul dintre specialistii domeniului! toate studiile si e.perientele intreprinse la nivel mondial demonstreaza ca ceea ce nu se infaptuieste cu temeinicie in perioada formatiei initiale, nu se va putea realiza decat foarte greu si cu mari cheltuieli mai tarziu. &ducatia permanenta este conceputa ca un principiu organizatoric al intregii educatii; ea implica un sistem complet, coerent si integrat, oferind mijloace proprii de a raspunde aspiratiilor de ordin educativ si cultural ale fiecarui individ, potrivit facultatilor sale. mpunerea acestui principiu se datoreaza unei serii de conditii dintre care amintim< revolutia tehnica si stiintifica ce au dus la e.plozia@ cunoasterii si la o mare perisabilitate a cunostintelor; schimbarea masiva a statutului economico!social al multor oameni (trecerea fortei de munca in sectorul serviciilor si in sectorul cercetarii); cresterea timpului liber (daca i se da o utilizare creatoare, poate deveni o sursa de progres social). 7

0eforma invatamantului ar trebui sa vizeze si respectarea principiilor educatiei permanente, care pun accentul pe calitatile autonomiei si schimbarii. /rebuie avute in vedere anvergura si dificultatile trecerii de la un invatamant centrat pe cunosinte la un invatamant care articuleaza cunostintele, competentele si atitudinile, punandu!le in serviciul autoformarii si al actiunilor sociale si morale.& nevoie de o renovare structurala a invatamantului si educatiei, astfel incat acesta sa promoveze comportamente deschise, fle.ibile, adaptabile la nou si la scimbare. Pentru individ, educatia se cere a functiona ca un factor integrator si unificator al e.perientelor sale precedente, pentru ca acesta a se adapta si a se schimba atunci cand mediul o cere sau o impune. &ducatia nu formeaza definitiv oamenii definitiv, ci le da acestora putinta de a creste spiritual, de a da raspunsurile cele mai potrivite la sfidarile cele mai neasteptate . Fata de caracterul permanent al educatiei ?care presupune o slaba intentionalitate , deci invat tot timpul fara a sti pentru ce anume invat!educatia permanenta este orientata catre un scop, prezinta un subsidiar o puternica intentionalitate!invat pentru a face fata unor situatii noi, inedite. &ducatia permanenta presupune o reorientare a insasi educatiei initiale, formale,institutionalizate.6aza educatiei se pune in scoala. &ducatia permanenta il urca pe individ pe un fagas al implinirii umane in acord cu marile valori umaniste <cultivarea spiritualitatii, sanatatea fizica si morala, libertatea si pacea,egalitatea si democratia. 8a intrebarea cum putem actiona ca sa!l facem pe elev la stadiul independentei si autocontrolului asupra propriei vieti, raspunsul trebuie sa aiba in vedere e.igentele autonomiei, socializarii si autoformarii.Autonomia presupune posibilitatea de a se guverna si administra in mod liber. 1ocializarea este un proces complementar celui de automanizare. 5nul fara celalalt nu are valoare si nici o relevanta . 1ocializarea vizeaza integrarea indivizilor in societate si dezvoltarea simtului relatiilor si a raporturilor sociale. Autoformarea are la baza o retea de procese care regenereaza continuu de producere a unor componente prin transformarile interne care constituie o readaptare

pemanenta a tacticilor de invatare la noi e.igente impuse de e.terioritatea naturala si sociala. 'biectivul prioritar al practicii formarii trebuie sa!l constituie autoformarea. 0olul profesorului in aceasta actiune se schimba.Acesta trebuie sa conduca studentul la autonomie intelectuala, la dezvotarea spiritului critic, la o grija de a repune serios in discutie ideile primite, la a pune intrebari in mod constant asupra rolului si actiunii sale.

&ducatia trebuie sa se ocupe mai mult de metodele de invatare, pentru a!i face pe copii sa raspunda satifacator diferitelor situatii, de multe ori nonstandard. (2.2ucos,3--4,p.(4A!(4,). Formarea si desavarsirea personalitatii umane este un proces indelungat si comple. in care cerintele e.terne, e.ercitate de factorii educationali (familie, scoala, alte institutii, organizatii, grupuri formale sau=si informale) si cele interne se intrepatrund in mod permanent, schimbandu!si rolurile si ponderea in functie de stadiul dezvoltarii. /ransformarile care se realizeaza in pragul adolescentei determina ca intreaga conduita sa fie dirijata din ce in ce mai mult din interior, sa fie autodeterminata. B.C.Allport (():() arata ca in adolescenta se produce acel salt calitativ in dezvoltarea constiintei de sine care permite si stimuleaza declansarea preocuparilor de autoperfectionare. Aceste transformari il determina pe adolescent sa se descopere, sa se priveasca cu alti ochi, il fac sa!si indrepte atentie spre viitor. Preocuparile pentru autoeducatie pot sa apara si mai tarziu, in anumite momente! cheie ale vietii< intrarea intr!un nou grup, colectiv de viata sau munca,incredintarea unor responsabilitati, inregistrarea unui succes=esec in activitate, etc. Astfel de momente pot determina autoreflectii, comparatii intre nivelul actual al activitatii, conduitei si al pregatirii, cu cel impus de noua situatie. Acest proces autorefle.iv se manifesta numai la un anumit moment al evolutiei constiintei de sine, cand se poate constientiza si accepta decalajul dintre ceea ce este si ceea ce trebuie sa fie. nvatarea nu se va reduce la o simpla suita de incorporari , de asimilari mecanice ale informatiilor , ci devine un prilej de autocreatie permanenta. Astazi se acrediteza tot mai mult ideea ca nu e.ista educatie fara autoeducatie, ca educatia facuta prin altii nu mai poate fi conceputa in afara educatiei prin sine insusi , ca menirea educatiei consta in a pregati fiinta umana pentru continuarea vietii prin eforturi proprii pe tot parcursul vietii. ntre educatia permanenta si autoeducatie e.ista raporturi de interdependenta functionala. Autoeducatia se subordoneaza e.igentelor mai largi ale educatiei permanente. Autoeducatia a fost definita drept o activitate constienta, constanta, sistematica, directionata spre perfectionarea propriei peronalitati,scop ales pe baza unei decizii personale de autoorganizare si depunere a unui efort propriu. &a este o consecinta a noii viziuni asupra educatiei ?educatia permanenta!si se formeaza treptat, de!a lungul scolaritatii prin initierea copiilor si tinerilor asupra metodelor si tehnicilor de munca 9

intelectuala care sa le permita si dobandirea unor noi cunostinte, noi competente si noi comportamente, fara a mai recurge la sprijinul scolii. %eterminarea interna a (auto)educatiei nu trebuie inteleasa in sensul minimalizarii importantei influentelor e.terne. &ste vorba doar despre un anumit nivel de maturitate, de responsabilitate sporita fata de propria persoana care pot determina=declansa angajarea pe drumul dificil dar plin de satisfactii al autoperfectionarii; un nivel de maturitate al persoanei cand influentele e.terioare sunt filtrate si prelucrate, acceptate sau inlaturate in functie de valorile dupa care se conduce subiectul. Astfel, autoeducatia poate fi definita ca fiind acea modalitate de realizare a educatiei de sine in care cerintele e.terne nu mai actioneaza ca factori constrangatori, ca forte straine de aspiratiile si interesele proprii. Prin autoeducatie are loc trecerea din imperiul necesitatii, in imperiul libertatii (educatia ca necesitate inteleasa). Putem considera autoeducatia ca reflectare a acelei etape in dezvoltarea personalitatii cand cerintele e.terne sunt interiorizate in cerinte proprii, devenind cerinte interne. Printre metodele utilizate in autoeducatie putem enumera< deviza, jurnalul intim, autoobservatia,autonaliza, autocontrolul, autoraportul, autoconvingerea, autoe.ersarea,etc. (A. 6arna, ():), p. ,(!(43.) %upa cum putem observa, aceste metode presupun interiorizarea unui sistem metodologic utilizat in activitatea educationala ca activitate e.terna, de actiune transformatoare a unei fiinte umane asupra altei fiinte umane. Pavel 7uresan numeste tehnicile de munca intelectuala unelte ale viitorului.incadrand metodele si tehnicile de munca intelectuala in< 7etode si tehnici de informare, de documentare, prelucrare si stocare a informatiilor si cunostintelor; 7etode si tehnici de invatare; 7etode si tehnici de cercetare, e.perimentare si dezvolatare a cunoasterii; 7etode, tehnici si procedee de activitate. Psihologic, autoeducatia presupune strategii specifice de autoformare! autodezvoltare centrate pe< stimularea proceselor intelectuale (autoconvingere, autosugestie); stimularea proceselor afective (autostimulare, autoconsolare, autopedepsire); stimularea proceselor volitive (autocomanda, autoaprobarea). 10

' autentica educatie scolara trebuie sa pregateasca si sa stimuleze aceste capacitati care conditioneaza autoeducatia.Autoeducatia ? educatia prin sine insusi ? este liantul dintre educatie si educatia permanenta. &a reprezinta sansa individului uman de a fi, in viitor.

Bibliografie: 1. C.Cucos-Pedagogie-Editia a II-a revazuta si adaugita, Editura Polirom,Iasi !!" . I.#inga si E.Istrate-Manual de pedagogie- Editia a II-a revazuta si adaugita, Editura $%%, Bucuresti !!1 &. Ioan *. Ioan 'erdean-Pedagogie-Compediu,Ed. +icola,,omnica (arcas-Pedagogie (undatia generala, )omania Editura de Maine, si Bucuresti, !!* didactica pedagogica , Bucuresti 1--* 5. ....sribd.com

11