Sunteți pe pagina 1din 17

Ionita Andreea Liliana ,M9

EDUCATIA PERMANENTA

Profesor:Ursachi Hanganu-Ioana

CUPRINS
Definitia

Caracteristicile educatiei permenente

Rolurile educatiei permenente

Formele educatiei permenente

Bibliografie

Educatia permanenta consta in focalizarea pe caracterul uman permanent,consecvent care


cuprinde toate domeniile vietii.Acest proces de educatie incepe odata cu nasterea si se icheie la
finalul calatoriei pe acest pamant.
In trecut educatia se referea doar la o etapa din viata omului (copilaria si tineretea), lucru
posibil dat fiind ritmul lent de dezvoltare a societatii. Chiar si in aceste conditii marii ganditori ai
omenirii au insistat pe ideea ca educatia este necesar sa se exercite asupra individului pe tot
parursul vietii sale.Mai marii invatati ai lumii, Seneca, de exemplu arata ca si batranii trebuie sa
invete, Comenius sustine si el ca ,,pentru fiecare om viata sa este o scoala, de la leagan pana la
mormant’’, iar Nicolae Iorga precizeaza ca ,,invatat e omul care se invata necontenit pe dansul si
invata necontenit pe altii’’.

Educatia permanenta este impusa ca necesitate si de o serie de factori individuali, cum sunt :
nevoia integrarii dinamice a omului in societate, nivelul crescut al aspiratiilor individuale,
sentimentul demnitatii personale, nevoia omului de a se elibera de tensiuni, nevoia de incredere
in viitor si progres a vietii. Ea reprezinta democratizarea educatiei, fiind totodata un principiu
organizatoric pentru toate tipurile de educatie, aspect sub care indeplineste multiple functii : de
adaptare, de corectare si inovare.Educatia permanenta reprezinta capacitatea actiunii
educationale de integrare-functional structurala a tuturor continuturilor si dimensiunilor generale
ale educatiei (morala, intelectuala, tehnologica, estetica, fizica) si a formelor generale ale
educatiei (formala, nonformala, informala), pe tot parcursul si in fiecare moment al vietii, pe
coordonata verticala si orizontala a sistemului si a procesului de invatamant. Educația formală se
realizează în general în școală, cu ajutorul unor profesori. Ea dispune de un curriculum educativ
bine structurat pedagogic și beneficiază de intenție educativă, de efecte educative precum și de
certificări recunoscute social.
Educația formală dispune de instituții care i se dedică în totalitate, precum școlile și
universitățile. Educatorii angajați sunt profesori specializați in ramura pedagogogiei. Educația
formală se prezintă ca o sumă de influențe sistematice și intenționate, organizate temeinic într-un
curriculum realizat sau avizat de instituții specializate în educație. Finalizarea studiilor presupune
dobândirea unor abilități certificate prin diplome, avize sau alte acte recunoscute social.

Educația formală se realizează în multe instituții de formare. Ea se petrece în grădiniță, în școală


la toate nivelurile: primar, gimnazial, liceal, postliceal, universitar, postuniversitar. Tot educație
formală se face și în cadrul școlilor de șoferi, a școlilor sportive, a școlilor de arte și meserii.

Sigur că unele activități școlare se pot petrece în alte instituții precum muzee, teatre,
cinematografe sau chiar în aer liber: în parcuri, pe stradă. Dacă se urmează un curriculum
educativ formal, educația petrecută în aceste spații este și ea formală.
În timpul pandemiei de Corona virus, activitățile din școli și din universități au fost realizate
online, totuși caracterul formal al educației s-a păstrat. Curriculum educativ a fost respectat,
cadrul și relațiile educative, de asemenea.

În legea educației sunt prevăzute situații speciale pentru copiii cu deficiențe majore care nu se
pot deplasa pentru a merge la școală. Ei beneficiază de educație formală chiar dacă profesorii se
deplasează acasă la ei sau la spital.

Când distanțele sunt prea mari sau când apar stări de urgență din cauza pandemiilor sau a
războaielor pot fi folosite mijloacele mass-media sau internetul. Indiferent cum ar fi realizate
activitățile educative, dacă respectă curriculumului școlar, acestea se vor încadra în educația
formală.

Educația formală este conservatoare tocmai pentru că este structurat un întreg sistem în jurul său.
Are instituții școlare cu o întreagă cultură organizațională; își formează profesorii și își
structurează un curriculum amplu în cadrul căruia elaborează planuri de învățământ, programe
școlare și manuale. Într-o astfel de structură, sigur că schimbările sociale pătrund mai greu.
Educația nonformală se realizează, prin intermediul unor profesori, în orice fel de instituții sau
spații sociale. Ea dispune de un curriculum educativ, beneficiază de intenție educativă și de
efecte educative. Certificările pot fi simbolice sau pot lipsi.

Educația nonformală se referă la influențe educative sistematice şi intenţionate pentru obținerea


unor cunoștințe și abilități. Ea este realizată de către un profesor, specialist și în domeniul său și
în pedagogie.

Spațiul utilizat în educația nonformală este foarte divers, putându-se extinde de la instituții spre
spații neconvenționale.

Școala poate oferi și ea spațiu pentru educația nonformală în afara orelor de program. Sălile de
sport sunt deja închiriate unor întreprinzători care oferă educație fizică sub diferite forme și
pentru diferite vârste. Sălile de clasă pot fi folosite seara și la sfârșit de săptămână pentru
activități educative ofertate comunității locale. Universitățile pot oferi comunității cursuri de
formare care nu au ca scop profesionalizarea, ci doar informarea pe subiecte de interes, formarea
unor competențe pentru hobby și pentru viața personală.
Instituțiile de cultură și de sănătate pot include și educația pentru comunitate în cadrul
programelor lor. Astfel pot fi realizate întreprinderi de educație nonformală în teatre, în muzee,
în biblioteci, în institute de cercetare, în spitale, în azile de bătrâni, în asociații ale oamenilor cu
diferite deficiențe, în instituții de îngrijiri paliative, în case de copii și centre de îngrijire.

Educația nonformală se poate realiza în cadrul firmelor, cluburilor, în cafenele, ceainării,


ateliere, în tabere, în hoteluri, în parcuri, pe stradă, în piețe precum și în spațiul personal al
cursanților sau al profesorilor. Ea se poate face și prin intermediul televiziunii, a radioului, a
revistelor, a platformelor online.

Subiectele educației nonformale vizează, cel mai adesea, viața cotidiană și hobbyurile. Prin
intermediul acesteia sunt formate competențe fizice, artistice, tehnice și sociale. Astfel putem
întâlni cursuri de artă plastică, de limbi străine, de comunicare, de muzică, de activități sportive,
de educație parentală, de sănătate, de grădinărit, de gastronomie, de croitorie, de design interior,
de contabilitate, de instalații și câte altele.

Cursurile de educație nonformală pot fi adresate copiilor, adulților prea ocupați, oamenilor cu
boli acute sau cronice, părinților, bătrânilor.

Scopul poate fi de relaxare, de detensionare, de oferire a unui mod de sublimare, de dezvoltare a


creativității, de sensibilizare în fața valorilor, de acces la cultură, de recalificare, de reorientare
profesională, de suplinire a școlii.

Un mare avantaj este acela că educația se realizează cel mai adesea cu oameni interesați și
motivați. Cursanții își conștientizează nevoia de formare, se implică activ și cu bucurie.
Profesorii, și ei, ofertează acele cursuri care fac obiectul pasiunii lor și structurează un cadru
educativ în care să se simtă bine și relaxați. Ei se pot adresa exact acelui segment de public care
li se potrivește și cu care se descurcă cel mai bine.

Pentru abordarea unor segmente de populație atât de variate și a unor scopuri educative atât de
diferite se înțelege că pregătirea profesorilor trebuie să fie temeinică, individualizată și centrată
pe formarea unor competențe antreprenoriale, în specialitate, psihologice și pedagogice.

Instituţiile deschise pentru cursuri de educație nonformală învață să se adapteze vremurilor


noastre, venind în întâmpinarea publicului. Publicul actual își dorește participarea, nu mai este
interesat să fie doar în postura pasivă de observator. Educația nonformală poate realiza această
punte între instituții de tot felul și oamenii cărora li se adresează.

Educația nonformală nu are constrângerile unei educații formale, dar are toate avantajele
formării cu un specialist. Ea predispune la respectarea libertății oamenilor de a-și alege un
parcurs de formare conform nevoilor personale, de a se implica așa cum doresc și de a se retrage
când vor.

In acest proces complex, educatia si instruirea scolara au un rol esential, pregatind efectiv
capacitatea elevului de formare-dezvoltare continua a personalitatii pe tot parcursul vietii si in
raport de toate mediile sociale, cu resurse pedagogice explicite si implicite,un rol foarte
important il joaca si educatia familiala care si aceasta trebuie sa fie permanenta.Analiza educatiei
permanente, in calitate de concept pedagogic fundamental, cu implicatii importante angajate la
nivel de politica generala a educatiei, presupune evidentierea celor doua coordonate de actiune,
valabile pe termen lung, mediu si scurt : dimensiunea verticala, temporala,dimensiunea
orizontala spatiala.

La nivel teoretic, educatia permanenta reprezinta, pe de o parte un concept pedagogic


fundamental, de tip integrator, care inglobeaza toate aspectele actului educativ, iar pe de alta
parte, un concept pedagogic operational, care extinde aplicatiile sale asupra tuturor aspectelor
educatiei Ca model pedagogic deschis, educatia permanenta stimuleaza proiectarea curriculara a
instruirii scolare, realizabila la toate treptele si disciplinele de invatamant in raport de toate
resursele de formare-dezvoltare a elevului, valorificabile pe tot parcursul vietii, in sens moral,
intelectual, tehnologic, estetic, psihofizic ; in plan formal, nonformal, informal.

Educatia adultilor, care de multe ori este echivalata cu educatia permanenta desi, ea este
numai un subsistem al acesteia si careia ii specifice o serie de activitati de genul:activitati de
perfectionare ;activitati de reconversie profesionala ;activitati de recuperare ; activitati de
reciclare.

Analizand modul de structurare a sistemului educatiei permanente, usor se poate observa ca


prin intermediul subsistemelor acesteia se realizeaza toate formele educatiei si toate laturile
educatiei, desi gradul de implicare a diverselor subsisteme poate sa fie diferit.

Dintre cele mai semnificative caracteristici se enumera urmatoarele :

Educatia nu se termina la sfarsitul scolarizarii institutionalizate, ci este un proces continuu,


permanent.

„Educaţia responsabilizează oamenii, îi face activi şi productivi,


îi învaţă cum să se însereze în viaţa civilă şi în procesele democraţiei.”
George Văideanu.Educatia permanenta se intinde pe intreaga durata de viata a unui individ.
Educatia permanenta nu se limiteaza doar la educatia adultilor, ci ea cuprinde si unifica toate
stadiile educatiei : prescolar, primar, secundar, universitar, postuniversitar etc.

Educatia permanenta include modele de educatie formala, nonformala si informala.

FAMILIA joaca rolul cel mai subtil in initierea procesului de educatie permanenta.

Comunitatea joaca, de asemenea un rol important in sistemul educatiei educatiei permanente,


chiar in momentul in care se stabilesc primele interactiuni ale copilului cu aceasta si functia ei
educativa se continua pe parcursul intregii vieti, atat in domeniul profesional cat si in general.

Educatia permanenta reprezinta o abordare dinamica a educatiei, care permite adaptarea


materialelor si a mijloacelor de invatare la noile conditii impuse de dezvoltare.

Functiile adaptative si invatarea sunt desavarsite prin educatia permanenta.

Educatia permanenta indeplineste si o functie corectiva : ea se ocupa de deficientele sistemului


existent de educatie.

Scopul final al educatiei permanente este de a mentine si imbunatati calitatea vietii.

Exista trei conditii preliminare pentru educatia permanenta : oportunitate, motivatie si


educabilitate.

Educatia permanenta este un principiu organizator pentru toate tipurile de educatie.

Dintre caracteristicile identificate educatiei permanente pot fi mentionate caracterul : continuu,


global, integral, participativ.

Caracterul continuu al educatiei permanente se concretizeaza in faptul ca aceasta vizeaza


toate perioadele de varsta ale individului, astfel incat acesta beneficiaza de urmarile pozitive ale
influentelor incepand cu granita , dar si dupa ce a parcurs perioada vietii active.

Caracterul global rezulta din faptul ca, prin specificul sau, educatia permanenta reuseste sa
integreze intr-un sistem coerent toate nivelurile, tipurile si formele educatiei ceea ce se soldeaza
cu efecte educative benefice, comparativ cu situatia in care aceste variabile erau disociate.

Caracterul integral al educatiei permanente se concretizeaza in faptul ca aceasta vizeaza


formarea personalitatii individului din perspectiva tuturor dimensiunilor sale, ceea ce inseamna
ca se are in vedere dezvoltarea intelectuala, afectiva, morala,fizica etc. prin acesul tinerilor la
toate tipurile si categoriile de valori.
Caracterul participativ se explica prin faptul ca educatia permanenta se realizeaza in foarte
mare masura prin implicarea activa a individului la propria sa formare din care rezulta si
incurajarea formelor de autoinstruire si autoeducatie.

„Educaţia responsabilizează oamenii, îi face activi şi productivi,îi învaţă cum să se însereze în viaţa civilă şi
în procesele democraţiei.”

George Văideanu
Bibliografie;
Academia.edu,asociatia getica,rasfoiesc.com.

S-ar putea să vă placă și