Mariana Risipitu

Master Muzica Religioasa si Folclor

an I sem II

Facultatea de Teologie Ortodoxa

Universitatea 1 Decembrie 1918 , Alba Iulia

Educatia permanentă

Caracterul permanent al educatiei pune in evidenta faptul ca educatia se

exercita asupra omului pe toata durata vietii sale. In trecut educatia se
refera doar la o etapa din viata omului (copilaria si tineretea), lucru
posibil dat fiind ritmul lent de dezvoltare a societatii.
Chiar si in aceste conditii marii ganditori ai omenirii au insistat pe ideea
ca educatia este necesar sa se exercite asupra individului pe tot parcursul
vietii sale. Seneca, de exemplu arata ca si batranii trebuie sa invete,
Comenius sustine si el ca ,,pentru fiecare om viata sa este o scoala, de la
leagan pana la mormant’’, iar Nicolae Iorga precizeaza ca ,,invatat e
omul care se invata necontenit pe dansul si invata necontenit pe altii’’.
Educatia permanenta devine insa o necesitate vitala a societatii
contemporane, reprezinta un principiu teoretic si actional care incearca
sa ordoneze o realitate specifica secolului nostru. Este un proces
permanent in timp (se realizeaza pe durata intregii vieti) si extensiv in
spatiu (include atat educatia scolara cat si educatia ce se realizeaza in
afara de scoala).
Scopul fundamental al educatiei permanente este de a mentine si a
imbunatati calitatea vietii. Ea reprezinta democratizarea educatiei, fiind
totodata un principiu organizatoric pentru toate tipurile de educatie,
aspect
sub care indeplineste multiple functii : de adaptare, de corectare si
inovare.
Caracterul permanent al educatiei impune o noua perspectiva
asupra educatiei ca activitate ce vizeaza formarea personalitatii umane.
Permanenta educatiei face ca educatia sa nu mai fie conceputa ca o
simpla
pregatire pentru viata, ci devine o dimensiune a vietii, un continuu
existential, a carui durata se confunda cu insasi durata vietii. Prin aceasta
se
desfiinteaza impartirea vietii in doua etape : una destinata dobandirii de
cunostinte si alta utilizarii lor. Educatia nu se mai limiteaza la ceea ce se
realizeaza in scoala, ci continua si dupa absolvire (educatia postscolara,
postuniversitara, diverse forme de perfectionare, inclusiv autoeducatia).
La nivel teoretic, educatia permanenta reprezinta, pe de o parte un
concept pedagogic fundamental, de tip integrator, care inglobeaza toate
aspectele actului educativ, iar pe de alta parte, un concept pedagogic
operational, care extinde aplicatiile sale asupra tuturor aspectelor
educatiei.
Ca model pedagogic deschis, educatia permanenta stimuleaza
proiectarea curriculara a instruirii scolare, realizabila la toate treptele si
disciplinele de invatamant in raport de toate resursele de formare-
dezvoltare a elevului,valorificabile pe tot parcursul vietii, in sens moral,
intelectual, tehnologic,estetic, psihofizic ; in plan formal,
nonformal,informal.
La nivel de politica a educatiei, educatia permanenta devine un
principiu de actiune care proiecteaza transformarea societatii intr-
o ,,cetate educativa’’. Aceasta opera care confera responsabilitate
pedagogica tuturor organizatiilor sociale si comunitatilor umane
presupune realizarea a doua obiective fundamentale:
a) crearea structurilor si a metodelor favorabile formarii-dezvoltarii
personalitatii umane pe tot parcursul vietii;
b) pregatirea personalitatii umane pentru autoinstruire si autoeducatie.
Ea anticipeaza astfel sistemul de invatamant de maine care va fi mai
mult decat juxtapunerea a doua parti astazi separate : institutia scolara,
pe de o parte, educatia adultilor, pe de alta parte, constituind un singur
proces continuu.
Aceasta presupune valorificarea la maximum a structurii de relatie a
sistemului de invatamant, care confera deschiderea posibila si necesara
scoliide azi si de maine, spre toate mediile si comunitatile sociale,
determinate practic din perspectiva modelului cultural al societatii
postindustriale, informatizate.
Referindu-se la maniera de structurare a sistemului educatiei
permanente, I.Jinga considera ca principalele componente structurale ale
acesteia sunt urmatoarele :
1) Educatia in familie (inteleasa intr-un sens mai larg care nu vizeaza
numai educatia copiilor, ci si educatia tuturor membrilor unei familii).
2) Subsistemul invatamantului, care cuprinde urmatoarele cicluri :
invatamantul prescolar, primar, gimnazial, liceal, profesional,
superior, postuniversitar, doctoratul si alte forme de perfectionare.
3) Activitatea cultural-artistica, considera in sens larg (spectacole
,concerte, activitate editoriala, activitatea din case de cultura,
biblioteci, universitati populare, muzee etc.).
4) Educatia adultilor, care de multe ori este echivalata cu educatia
permanenta desi, ea este numai un subsistem al acesteia si careia ii
specifice o serie de activitati de genul :
a) activitati de reciclare ;
b) activitati de perfectionare ;
c) activitati de reconversie
profesionala ;
d) activitati de recuperare ;
5) Societatea (transportul in comun, cadrul organizational, magazine
etc.) se constituie ca un subsistem educational in ansamblul sau care,
prin influentele sale, de multe ori incidentale (mediul ambiant, strada,
mijloacele), determina caracterul permanent al educatiei.

Analizand modul de structurare a sistemului educatiei permanente,usor

se poate observa ca prin intermediul subsistemelor acesteia serealizeaza
toate formele educatiei si toate laturile educatiei, desi gradul de
implicare a diverselor subsisteme poate sa fie diferit.
Dintre cele mai semnificative caracteristici se enumera urmatoarele :
*educatia nu se termina la sfarsitul scolarizarii institutionalizate, ci este
un proces continuu, permanent ; educatia permanenta se intinde pe
intreaga durata de viata a unui individ.
 *educatia permanenta nu se limiteaza doar la educatia adultilor, ci ea
cuprinde si unifica toate stadiile educatiei : prescolar, primar, secundar,
universitar, postuniversitar etc.
*educatia permanenta include modele de educatie formala, nonformala
si informala.
*familia joaca rolul cel mai subtil in initierea procesului de educatie
permanenta.
*comunitatea joaca, de asemenea un rol important in sistemul educatiei
educatiei permanente, chiar in momentul in care se stabilesc primele
interactiuni ale copilului cu aceasta si functia ei educativa se continua pe
parcursul intregii vieti, atat in domeniul profesional cat si in general.

* scopul final al educatiei permanente este de a mentine si imbunatati

calitatea vietii.
*exista trei conditii preliminare pentru educatia permanenta :
oportunitate, motivatie si educabilitate.
*educatia permanenta este un principiu organizator pentru toate tipurile
Metodele si tehnicile utilizate in cadrul educatiei permanente :
- educatia permanenta este inovatoare si in privinta metodelor si
tehnicilor, dar noutatea nu consta atat in utilizarea utilizarea unor metode
noi, ci in frecventa cu care foloseste anumite metode de educatie.
- in cadrul educatiei permanente se va pune un accent mai mare pe
utilizarea unor metode cum sunt, invatarea prin descoperire, rezolvarea
de probleme, discutiile in grup, studiul de caz, brainstormingul, jocul de
rol etc., toate recunoscute pentru gradul lor mare de formativitate,
comparativ cu metodele de tip traditional. - prin utilizarea acestor
metode in cadrul educatiei permanente, invatarea ca activitate, devine
mai atractiva si implicit mai motivanta pentru cei implicate si de
asemenea devine mai eficienta, deoarece achizitiile dobandite intr-o
astfel de maniera au un nivel mai mare de operativitate si de
functionalitate, asigurandu-se si o mai buna retinere a lor pe perioade
mai indelungate de timp.
Caracteristici ale educatiei permanente :
Dintre caracteristicile identificate educatiei permanente pot fi
mentionate caracterul : continuu, global, integral, participativ.
1. Caracterul continuu al educatiei permanente se concretizeaza in faptul
ca aceasta vizeaza toate perioadele de varsta ale individului, astfel 10
incat acesta beneficiaza de urmarile pozitive ale influentelor incepand cu
granita , dar si dupa ce a parcurs perioada vietii active.
2.Caracterul global rezulta din faptul ca, prin specificul sau, educatia
permanenta reuseste sa integreze intr-un sistem coerent toate nivelurile,
tipurile si formele educatiei ceea ce se soldeaza cu efecte educative
benefice, comparativ cu situatia in care aceste variabile erau disociate.
3. Caracterul integral al educatiei permanente se concretizeaza in faptul
ca aceasta vizeaza formarea personalitatii individului din perspectiva
tuturor dimensiunilor sale, ceea ce inseamna ca se are in vedere
dezvoltarea intelectuala, afectiva, morala,fizica etc. prin acesul elevilor
la toate tipurile si categoriile de valori.
4. Caracterul participativ se explica prin faptul ca educatia permanenta
se realizeaza in foarte mare masura prin implicarea activa a individului
la propria sa formare din care rezulta si incurajarea formelor de
autoinstruire si autoeducatie.