Educatia permanenta. Autoeducatia. 3.Educatia permanenta. Concept, factori determinanti, continuturi, metodologii.

Relatia educatie-autoeducatie Tota vita schola est Comenius

Conceptul de educatie permanenta a fost, pentru prima oara, lansat in Anglia in ca drul Comitetului pentru educatia adultilor (1919), din necesitatea de a compensa carentele de instructie realizata la varsta copilariei si a adolescentei. In pe rioada postbelica, educatia permanenta a pus pe prim plan pregatirea profesional a a unor mari categorii ale populatiei, pentru ca, in zilele noastre, educatia p ermanenta sa devina o alternativa la pregatirea individului, in conditiile revol utiei tehnico-stiintifice contemporane. Conceptul de educatie permanenta e specific pedagogiei contemporane. Educatia nu trebuie sa se rezume la ceea ce ofera scoala Ea trebuie sa continue si dupa abs olvirea scolii, trebuie sa continue toata viata. O caracteristica majora a educa tiei contemporane este evolutia ei pe principiul educatiei permanente. Educatia permaneta apare ca un concept integrator, ce inglobeaza toate dimensiun ile actului educativ, atat in temporal (toata durata vietii, din copilarie, pana la varsta a treia), cat si in plan spatial, articuland toate influentele educat ionale exercitate intr-o organizare formala (in sistem scolar), non-formala sau informala. Conceptul de educatie permanenta interfereaza cu altele, care, desi par a avea o c onotatie identica, comporta, in realitate, sensuri diferite: cultura globala, ed ucatie permanenta, educatie recurenta, educatia adultilor, formare continua etc. Educatia permanenta reflecta, de fapt, o noua conceptie despre educatie, in cond itiile in care se produc mutatii profunde la nivelul turor stiintelor, se accele reaza ritmul de transfer al cunostintelor stiintifice in proces tehnologice, iar 90% dintre savantii lumii sunt contemporani cu noi. In aceste conditii, se pune, din ce in ce mai insistent, problema adaptarii indi vizilor si colectivitatilor la procesul accelerat al cunoasterii, a flexibilizar ii capacitatilor indivizilor de transformare activa a mediului socio-uman, astfe l incat ambitia scolii de a transmite cunostinte si deprinderi valabile pentru u n intreg ciclu de viata este iluzorie si anacronica. Desi nu ne aflam in posesia unei definitii unanim acceptate a educatiei permanen te, putem, in functie de un numar de caracteristici conceptuale deja inventariat e, si in consens cu opiniile mai multor cercetatori, aprecia ca educa- tia perma nenta reprezinta un ansamblu de mijloace puse la dispozitia oamenilor de orice v arsta, in vederea formarii continue, pentru a-si asigura deplina dezvol-tare si participarea eficienta la progresul societatii. Altfel spus, educatia permanenta este un proces de perfectionare a dezvoltarii pe rsonale, sociale si profesionale pe durata intregii vieti a indivi-zilor ( R.H.Dav e), un principiu organizator al intregii educatii (Consiliul Cooperarii Culturale al Consiliului Europei). Operand o sinteza asupra diverselor opinii exprimate in legatura cu educatia per manenta, ca ipoteza a educabilitatii extinse la scara intregii vieti, se pot ret ine urmatoarele idei : instructia si educatia trebuie extinse la durata intregii vieti, asupra tutu ror oamenilor, in toate sferele de actvitate socio-umana;

actul educativ trebuie conceput ca formare totala a omului; educatia are un caracter sistematic, menit sa contribuie la realizarea adapt arii continue a omului, in plan social, profesional si cultural; prioritatea dezvoltarii creativitatii si productivitatii gandirii si actiuni i umane. Dimensiunea educationala se suprapune peste dimensiunea intregii existente a omu lui. Dimensiunea pragmatica Dimensiunea pragmatica a educatiei atrage dupa sine mutatii structurale fundamen tale la nivelul sistemului educativ. Cea mai importanta dintre ele are in vedere integrarea intr-un sistem unic a educatiei copiilor, tineretului si adultilor. Faptul ca toate aceste niveluri de educatie sunt organizate intr-un sistem unic nu inseamna anularea particularitatilor fiecarui nivel. Amplele transformari pro duse in sfera educatiei scolare : imbinarea formatiei teoretice de baza cu pract ica, legatura cu viata, stimularea creativitatii,valentele formative,invatarea p ermanenta etc nu lasa neatins sistemul educatiei adultilor. Daca pana nu demult, educatia adultilor era considerata ca o forma complementara a instructiei scolare obisnuite, noua conceptie considera ca functia principala a educatiei adultilor este aceea de a crea mijloacele, formele si metodele capa bile de a contribui la adaptarea indivizilor si a colectivitatilor la realitatil e sociale , economice si tehnologice in continua si rapida dezvoltare. Educatia adultilor necesita a fi organizata si fundamentata stiintific, dat fiin d ca, la aceasta varsta, se impune sporirea invatarii (calificarea, policalifi-c area, recalificarea, reciclarea s.a.m.d.). Acest lucru presupune realizarea unor demersuri multiple, de ordin psihologic si pedagogic, privind modul de tratare a individului. Contributii importante se inregistreaza, in planul educatiei permanente, si in c eea ce priveste metodele si tehnicile de instruire-educatie : discutia in grup; studiul de caz; jocul de rol, invatarea prin cercetare, brainstormingul etc.

Si la nivelul educatiei adultilor este necesara deplasarea accentului de pe info rmare pe formare, de pe memorizare pe rationament, de pe invatarea mecanica pe c reativitate. Recursul din ce in ce mai frecvent la noile tehnologii multimedia, concomitent c u integrarea lor efectiva in procesul de invatamant, explica impunerea conceptul ui de tehnologie educationala si in sfera educatiei adultilor. 2. Dimensiunea politica In nota de fundamentare la Proiectul Legii Invatamantului, se vorbeste despre sta

tuarea principiului educatiei permanente si modalitatile de realizare a lui. Lips esc insa referintele punctuale la modul concret in care urmeaza sa se materializ eze acest principiu, in functie de diferitele paliere de invatamant, precum si l a misiunea scolii in perspectiva educatiei permanente. Ramane deci in sarcina profesionistilor educatiei definirea clara a conceptului si a modalitatilor practice de aplicare a principiului educatiei permanente, fii nd ca arata unul dintre specialistii domeniuluitoate studiile si experientele intreprinse la nivel mondial demonstreaza ca ceea ce nu se infaptuieste cu temei nicie in perioada formatiei initiale, nu se va putea realiza decat foarte greu s i cu mari cheltuieli mai tarziu . Educatia permanenta este conceputa ca un principiu organizatoric al intregii edu catii; ea implica un sistem complet, coerent si integrat, oferind mijloace propr ii de a raspunde aspiratiilor de ordin educativ si cultural ale fiecarui individ , potrivit facultatilor sale. Impunerea acestui principiu se datoreaza unei seri i de conditii dintre care amintim: revolutia tehnica si stiintifica ce au dus la explozia cunoasterii si la o mar e perisabilitate a cunostintelor; schimbarea masiva a statutului economico-social al multor oameni (trecerea f ortei de munca in sectorul serviciilor si in sectorul cercetarii); cresterea timpului liber (daca i se da o utilizare creatoare, poate deveni o sursa de progres social). Prioritati ale educatiei permanente Caracterul functional al educatiei adultilor, in stransa legatura cu viata indiv izilor si cu nevoile societatii, impune pregatirea tuturor oamenilor pentru exer citarea drepturilor constitutionale, pentru participare la viata civica si extra -profesionala, pentru protectia mediului si pentru viata de familie. Dintre prioritatile educatiei permanente se retin, cel putin din perspectiva uno r importante documente programatice, urmatoarele : considerarea dezvoltarii educatiei ca o varianta independenta a dezvoltarii economice; amplificarea rolului educatiei in rezolvarea unor probleme de ordin social; extinderea educatiei dincolo de frontierele scolii. Pentru ca, asa cum se subliniaza in finalul unuia dintre rapoartele mai sus ment ionate, invatamantul trebuie sa satisfaca cerintele , pe termen scurt, de forta de munca si sa contribuie la reciclarea si reconversia cadrelor. Caracteristicile conceptului de educatie permanenta: Cei trei termeni fundamentali pe care se bazeaza semnificatia conceptului sunt vi ata , 'permanent , 'educatie . Educatia nu se termina la sfarsitul instructiei scolare , ci constituie un proces permanent. Educatia permanenta imbraca un caracter uni versal si democratic. Educatia permanenta se caracterizeaza prin: suplete de con tinut, de instrumente, de tehnici si timp de invatare. Educatia permanenta admit e modalitati si moduri alternative de a dobandi educatia. Educatia permanenta ar e doua laturi componente: generala si profesionala. Ele sunt legate una de alta si interactive. Educatia permanenta exercita o functie corectiva, are ca scop sa mentina si amelioreze calitatea vietii. Principiul educatiei permanente a dus l a o reconsiderare a intregii conceptii cu privire la scoala, educatie, invataman t; scoala trebuie sa-l pregateasca pe elev spre a avea o conceptie adecvata fata de autoeducatie si autoinvatare.

Educatia permanenta inseamna reciclarea, perfectionarea profesionala (postuniver sitara). Educatia permanenta este un sistem educational deschis, compus din obie ctive, continuturi, forme si tehnici educationale, care asigura intretinerea si dezvoltarea continua a potetialului cognitiv, afectiv si actional al personalita tii , formarea capacitatii si deprind de autoeducatie, formarea de personalitati independente si creative. Educatia permanenta trebuie sa raspunda schimbarilor care se produc in societate, in stiinta, tehnica, cultura. Educatia permanenta are obiective specifice; ele se refera la: crearea structuri lor si metodelor favorabile formarii dezvoltarii personalitatii umane pe tot par cursul existentei sale; pregatirea individului pentru autoinstruire si autoeduca tie. Aceste obiective, formulate in termeni generali sunt, operationalizabile pe niveluri, trepte, discipline, dimensiuni si forme de educatie. Spre exemplu, el e se pot detalia sub forma unor obiective ce vizeaza insusirea deprinderilor soc iale fundamentale lecturarea, calculul matematic, asimilarea notiunilor generale necesare mentinerii sanatatii etc. sau obiective instrumentale (cum sunt: invat area de a invata, interinvatarea, invatarea autodirijata etc.). Obiective: intelegerea necesitatii educatiei permanente de factorii de decizie a unitat ilor de invatamant, a altor factori educativi a individului tanar si adult; asigurarea improspatarii si imbogatirii continue a cunostintelor generale si speciale ; perfectionarea capacitatilor si deprinderilor intelectuale si profesionale adaptarea pregatirii profesionale la schimbarile din stiinta-tehnica, mergan d in unele situatii pana la schimbarea calificarii, a profesiei, fenomen cerut d e economia libera, de reincadrarea somerilor in munca asigurarea progresului social continuu ; diminuarea efectelor uzurii morale a cunostintelor teoretice si practice Factorii educatiei permanente sunt : 1.Factori institutionali scolari Scoala de toate gradele este primul (si cel mai important) factor de educatie, s i de educatie permanenta .Scoala trebuie sa asigure : - pregatirea pentru autoeducatie dupa absolvirea scolii ; - realizarea sistematica si organizata a educatiei permanente; 2. Factori institutionali peri si extrascolari -mass-media : -radio-tv , presa, teatrul -cinematograful, internetul -universitatile populare ; -expozitii , muzee ; -simpozioane, sesiuni stiintifice,consfatuiri -cluburi -excursii 3. Factori generali - progresul social, revolutia stiintifico-tehnica, culturala. - schimbarile produse in activitatile socio-profesionale - setea de cunoastere a omului - necesitatea restructurarii educatiei si invatamantului in conformitate cu prog resul social si tehnico-stiintific si cultural 4. Forme de educatie permanenta

- organizate de scoala(care pregatesc pentru educatie permanenta ) - organizate de sistemul de educatie permanenta - forme libere, spontane Forme organizate de scoala Pregatirea tineretul studios pentru o autoeducatie si educatie permanenta astfel : - participarea activa a elevilor la predarea noilor cunostinte - raspunderea la intrebarile prof sau discutii privind stabilirea unor concepte, definitii, legi - particip la efectuarea unor ex noi d.p.d.v. teoretic , practic - prin efectuarea independenta a anumitor teme pt acasa - prin studiul individual - prin efectuarea unor referate, eseuri, comunicari la inceput dirijate de profe sor Forme organizate de sistemele de educatie permanenta - cursuri postscolare/postuniversitare - cursuri de perfectionare a pregatirii profesionale(reciclare) - cursuri de management/marketing - doctoratul -Pentru cadrele did : def , gr II , I . Forme relativ libere , spontane de educatie permanenta: e educatia mas-media educatia prin activitati cultural, stiintifice in cercuri de elevi, cluburi al copiilor. educatia prin vizite , execursii, expozitii, muzee educatia lectura libera , independenta

Educatia permanenta se realizeaza si prin : tehnica muncii intelectuale(tehnica lectu - tehnica de a invata singur cu cartea rii) - tehnica de a investiga (cerceta singur) - tehnica de a reinvata si reinvestiga singur sau in echipa. Alte forme ale educatiei permanente: Educatia adultilor: nu mai este vazuta ca un simplu supliment sau ca o prelungire a educatie i din tinerete, ci apare ca o completare, continuare, perfectionare, si individu alizare a formarii personale initiale; vizeaza aspecte mai generale, dimensiuni educationale variate, necesar a fi acoperite (civica, de timp liber, cultura, pentru grupurile marginalizate so cial sau interventii educative specifice diferitelor grupuri de adulti batrani, femei casnice, someri, emigranti, minoritarietc.) Educatia continua: vizeaza continuarea pregatirii de-a lungul carierei profesionale (fie pentru actualizarea cunostintelor si a competentelor, fie pentru perfectionare, fie pe

ntru recalificare, fie pentru reorientare si reintegrare profesionala); in toate societatile civilizate participarea la viata comunitara atrage dupa sine nevoia de invatare continua (S.Sava) Strategii si moduri de actiune Reperul, in aceasta privinta, l-ar putea constitui documentul intitulat 'Dclarati on mondiale sur l ducation pour tous' adoptat, in 1960, in Thailanda, prin care se initia o analiza detaliata a problemei educatiei permanente, sintetizata in urma toarele directii de actiune : universalizarea accesului la educatie si promovarea echitatii; accentuarea procesului de insusire constienta si temeinica a cunostintelor; amplificarea si diversificarea ariei educatie de baza; ameliorarea conditiilor de invatare; intensificarea relatiilor de parteneriat. Daca se pot accepta ca definitorii directiile de abordare a problematicii educat iei permanente fixate in documentul- reper al UNESCO, mai sus mentionat, inseamn a ca o strategie de actiune adaptata realitatiolor romanesti ar putea avea in ve dere urmatoarele: un studiu de prognoza , elaborat in considerarea realitatilor romanesti si a evolutiei ei probabile pentzru urmatorii 15-20 de ani; rezultatele cercetrarii stiintifice in domeniu si concluziile unor dezbateri pe teme de educatie, organizate la nivel national; reproiectarea sistemului de invatamant ( finalitati de ansamblu, niveluri de invatamant si categorii de scoli, continuturi, forme si metode de instruire, ed ucare si evaluare, formarea si perfectionarea personalului didactic etc. In felul acesta, se operationalizeaza conceptul de educatie permanenta, inscris printre obiectivele de baza ale dezvoltarii si perfectionarii invatamantului.

Autoeducatia Autoeducatia ( gr. autos-insusi ) se defineste ca o activitate constienta, inten tionata, pe care un individ o desfasoara pentru formarea sau desavarsirea propri ei persoane. Autoeducatia vizeaza toate aspectele dezvoltarii personalitatii: in telectuale, morale, corporale, religioase, profesionale etc. In cazul autoeducat iei, subiectul educatiei este in acelasi timp si obiectul ei. In ceea ce privest e scopurile urmarite, in vreme ce scopurile celorlalte forme ale educatiei sunt stabilite de catre societate, scopurile autoeducatiei sunt stabilite de individu l insusi, in acord cu cerintele societatii. Autoeducatia se impleteste continuu cu celelalte forme de educatie. Pe masura ce individul avanseaza in varsta, auto educatia ocupa un loc tot mai important in procesul sau de formare. La varste mi ci copilul nu este capabil sa se autoeduce, in adevaratul inteles al cuvantului. Primele preocupari sistematice de autoeducatie apar, de obicei, in perioada sco lii secundare ( gimnaziul). Este evident ca niciodata problematica autoeducatiei nu a fost evidentiata cu put erea secolului nostru; omul este somat de viata insasi la cunoasterea si realiza rea de sine. Intr-o epoca de larga competitie economica, stiintifica s.a. competitia omului cu sine insusi constitu ie un imperativ de prim ordin Autoeducatia presupune ca persoana sa posede anumite caracteristici, care reprez inta totodata conditii prealabile necesare ale desfasurarii unei asemenea activi

tati : autocunoastere; putere de stapanire si capacitate de autoconducere; fermitatea hotararii; un ideal propriu, bine conturat si constientizat; o conceptie clara despre lume si despre valorile ei. Metodologia autoeducatiei include, in esenta, patru categorii de metode: metode de autocontrol (autoobservatia, autoanaliza, introspectia s.a.) metode de autostimulare (autoconvingere,autocomanda, autosugestie s.a.) metode de autoconstrangere:(autodezaprobarea, autorespingerea, autorenuntare a ) metode de stimulare a creativitatii (lectura-scrierea creative, asocierea de idei, realizarea planului rezumativ, autoaprobarea, autoavertizarea ). Psihologic, autoeducatia presupune strategii specifice de autoformare-autodezvol tare centrate pe: stimularea proceselor intelectuale (autoconvingere, autosugestie) stimularea proceselor afective (autostimulare, autoconsolare, autopedepsire stimularea proceselor volitive (autocomanda, autoaprobarea). O autentica educatie scolara trebuie sa pregateasca si sa stimuleze aceste capac itati care conditioneaza autoeducatia. Autoeducatia educatia prin sine insusi este liantul dintre educatie si educatia permanenta. Ea reprezinta sansa individului uman de a fi, in viitor. )