10 05 2021

RISIPITU FLOREA
UNIVERSITATEA 1 DECEMBRIE 1918 ALBA IULIA ,FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA

MUZICA RELIGIOASA ANUL I SEMESTRUL 2 ,LUCRARE ISTORIA MUZICII

Così fan tutte

Così fan tutte sau Școala îndrăgostiților este una dintre compozițiile târzii ale lui Mozart. Opera a fost
interpretată pentru prima oară la Burgtheater la Viena, în 1790. A fost scrisă, mai mult decât probabil, în
1789. E de necrezut că scrierea asta șugubeață despre credință și necredin ță în dragoste a fost
compusă în anul în care a căzut Bastilia! Mozart s-a stins în 1791; a mai apucat să scrie, în ultimul an
de viață, Clemența lui Tito și Flautul fermecat.Così este opera unui genial artist matur, care, în măiestria
lui, atinge perfecțiunea.Libretul operei a fost scris de Lorenzo da Ponte, care mai înainte scrisese pentru
Mozart libretele – geniale – ale genialelor opere Nunta lui Figaro și Don Giovanni. Dacă cel dintâi dintre
aceste librete era o prelucrare a scăpărătoarei comedii a lui Beaumarchais, iar cel de-al doilea o reluare
a unui personaj mitologic despre care se scriseseră de-acum nu pu ține lucrări dramatice, Così fan
tutte este un libret absolut original. Nu s-au identificat nici un fel de surse literare care să fi înlesnit
scrierea lui. Se crede că libretul are ca punct de plecare o poveste adevărată care a stârnit imagina ția
libretistului; se știe despre da Ponte că era un tip iubitor de femei frumoase și de aventuri galante – a
fost bun amic cu faimosul Casanova. Nu e de mirare că istoria pe care o poveste ște în Così l-a incitat.
După cum nu e de mirare că subiectul operei, care n-a șocat pe nimeni în Viena sfâr șitului de secol al
18-lea, a ținut departe de muzica ei superbă, de-a lungul întregului secol al 19-lea, și la începutul
secolului 20, un public rezervat față de cutezanțele lui da Ponte. Abia către mijlocul secolului
trecut Così a ocupat în repertoriul teatrelor de operă locul pe care îl deține acum.

Opera a fost scrisa in doua acte :

Actul I
Tinerii ofițeri Guglielmo si Ferrando se întrec în a lăuda grația și virtuțile logodnicelor lor - surorile
Dorabella si Fiordiligi. Prietenul lor mai vârstnic, Don Alfonso, ascultă toată această tiradă cu un aer
amuzat și îngaduitor, dar nu pare deloc convins de constanța si fidelitatea în dragoste a celor două
logodnice, a femeilor în general. Discuția celor trei este gata sa se transforme într-o cearta serioasa,
când Don Alfonso, pus pe glume si farse, ca de obicei, propune o solutie rezonabila. Vor face un pariu:
daca într-un timp stabilit cele doua logodnice se vor dovedi credincioase si incoruptibile, Don Alfonso va
plati prietenilor mai tineri o pungă cu țechini de aur. Daca nu, va primi el aceasta sumă frumoasa, pe
lânga satisfactia de a fi învingator. În acest timp, Dorabella si Fiordiligi îsi amăgesc nerabdarea cu care
asteaptă sosirea logodnicilor iubiți, privind portretele acestora. Suspinele lor drăgostoase sunt întrerupte
de sosirea lui Don Alfonso care, cu o vădită “strângere de inima”, le comunică trista veste: Guglielmo si
Ferrando vor trebui să plece la razboi. Știrea cade ca un trăznet asupra bietelor fete, care se pierd în
lacrimi. Conform întelegerii secrete, cei doi logodnici sosesc și ei dupa scurta vreme, pentru a-și lua
adio de la iubitele lor. Promisiunile si juramintele prin care se leagă să-si ramână credincioși dau o
dovadă în plus pentru dragostea celor patru tineri, care acum urma sa fie pusă la încercare. Tristețea si
suferinta celor doua surori nu este înteleasa și nici acceptată de camerista lor - vesela si isteata
Despinetta, care le sfătuieste să renunțe la lacrimi, fiindcă nu aduc nici un folos, și nu sunt nici meritate
de cele mai multe ori. Preocupat să-și ducă planul cu bine până la capăt, Don Alfonso a câstigat de
partea sa pe Despinetta, care, în schimbul unei pungi cu bani, consimte să-i dea tot ajutorul. Astfel, în
casa celor două surori sunt introduși doi tineri îmbrăcați excentric. Prezentați de către Don Alfonso drept
prietenii lui, tinerii par încântati de cunoștință si nu pregetă să facă declarații de dragoste stapânelor
casei. Mai întâi surprinse, apoi intrigate de îndrazneala oaspetilor, Dorabella si Fiordiligi îi resping,
demne si cu răceală. În aparență dezamăgiți, cei doi tineri, care nu sunt altii decât Guglielmo si
Ferrando deghizati, par încântați de fidelitatea logodnicelor si se vad cu pariul aproape câstigat. Însa
Don Alfonso pune la cale o altă încercare. În grădină, în fața celor două surori, tinerii simulează o
adevărată disperare din cauza iubirii neîmpărtășite, care îi determină să se otravească. Cu toții intră în
panică, iar Despinetta, expeditivă, aleargă să cheme un doctor. Acesta sosește și, uimindu-i pe toti cu
știința lui cam bizară, pretinde celor două surori să-i sărute pe tineri, fiindcă numai așa îsi vor reveni. De
această rețetă originală numai Don Alfonso nu se miră, pentru că numai el știa că medicul era defapt
Despinetta travestită.
Actul II

Despinetta încearcă să-și convingă stăpânele că cei doi tineri bărbo și și mustăcio și merită toată aten ția.
Mai mult, o femeie trebuie să știe întotdeauna să se facă ascultată și iubită (arie). Până la urmă
Dorabella și Fiordiligi acceptă fiecare pe câte unul dintre cei doi „albanezi” care, în realitate,este tocmai
logodnicul celeilalte.

Seara, în grădină, Dorabella ascultă cuvintele pătimașe, dar nesincere ale lui Gugliemo. Acesta îi
dăruiește un medalion. Ca răspuns și în semn de afecțiune, Dorabella îi dăruiește la rându-i portretul
logodnicului plecat (duet). Compătimindu-l pe Ferrando, înșelat de logodnica sa, Gugliemo încearcă să
ia lucrurile mai în glumă (arie). Fiordiligi, logodnica lui Gugliemo, cedează și ea cople șită de declara țiile
lui Ferrando (arie). Don Alfonso pregătește numaidecât celebrarea celor două căsătorii. Despinetta,
travestită de data asta în notar, apare și întocmește actele necesare. Dar tocmai în momentul semnării
lor, de afară se aud zgomote, strigăte care anunță întoarcerea celor doi logodnici trăda ți. Panica îi
cuprinde pe toți. Profitând de învălmășeală, Ferrando și Gugliemo se strecoară afară î și schimbă
hainele pentru a reapare cu adevărata lor înfățișare înaintea logodnicelor vinovate. La momentul potrivit,
Don Alfonso intervine, invocând argumentul că e bine să știi să iei lucrurile a șa cum sunt căci, în
definitiv, așa fac toate, „Cosi fan tutte”. În cele din urmă el reușește să-i împace pe cei patru logodnici.
Sursa:wikipedia;operanb.com;britanica.org