DIN CULISE

LA FINTA GIARDINIERA – NICE TO MEET MOZART

Posted on 20 aprilie 2019

Din seria primelor întâlniri de neuitat, vă scriu cu entuziasm despre un eveniment care întrunește o
serie de premiere artistice în ceea ce mă privește și pe care, cu siguranță, îl voi păstra în memorie
pentru totdeauna. Este vorba despre spectacolul La Finta Giardiniera (fragmente) de Wolfgang
Amadeus Mozart, proiect realizat în cadrul clasei de operă conduse de asis. dr. Mihaela Sandu și conf.
univ. dr. Codruța Ghenceanu, din cadrul Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca.
Prima mea întâlnire cu un spectacol de operă, în adevăratul sens al cuvântului, și prima mea întâlnire
atât de profundă cu Wolfgang Amadeus Mozart. Toate aceste experiențe noi, livrate la pachet cu
încredere, bună dispoziție, prețuire și dedicare din partea profesoarelor noastre, fără de care fără doar
și poate nu am fi reușit să ajungem la acest rezultat, m-au impresionat enorm și reprezintă o piatră
prețioasă – poate cea mai importantă – așezată cu grijă și răbdare la temelia noastră artistică. Speram
să se întâmple și visam la acest moment, fie el și într-un cadru studențesc, dar nu mi-aș fi închipuit
să aibă loc atât de repede. Cu sinceritate mărturisesc că, până în momentul în care am așternut câteva
gânduri și o invitație la acest eveniment pe Facebook, nu am realizat că el va avea loc. Cu toate
acestea, emoțiile, adrenalina au fost exclusiv constructive. Nimic nu a putut sta în calea talentului,
dar mai ales în calea muncii noastre de aproximativ 7 luni.

Opera La Finta Giardiniera a avut premiera la Salvatortheater din Munich pe 13 ianuarie 1775, cu
doar două săptămâni înainte de aniversarea de 19 ani a compozitorului Wolfgang Amadeus Mozart.
Apartenența libretului este incertă, considerându-se că a fost scris fie de către Ranieri de’ Calzabigi,
fie de către Giuseppe Petrosellini. Aceasta îi are ca protagoniști pe Don Anchise, il Podestà, primarul
din Lagonero, întrăgostit de Sandrina (soprană), Marchiza Violante Onesti, deghizată în grădinăreasa
Sandrina (soprană), Arminda, nepoata primarului, logodită cu Contele Belfiore, dar îndrăgostită de
Ramiro (soprană), Contele Belfiore, fost iubit al Sandrinei, logodit acum cu Arminda (tenor), Ramiro,
părăsit de Arminda (mezzosoprană în travesti), Serpetta, servitoarea primarului, îndrăgostită de acesta
(soprană), Roberto/Nardo, servitorul Sandrinei, îndrăgostit de Serpetta (bas).

Acțiunea are loc în Lagonero, în apropiere de Milano, în secolul al XVIII-lea și are ca subiect
povestea de dragoste cu năbădăi dintre Contele Belfiore și Marchiza Violante Onesti, care au fost
iubiți până în momentul în care, într-un abces de furie, Belfiore o înjunghie pe Violante. Povestea
începe cu marchiza Violante și servitorul său Roberto deghizați ca Sandrina și Nardo, lucrând în
piața orășelului lui Podestà, în urma sângerosului eveniment, alături de Serpetta. Podestà
organizează nunta nepoatei sale cu Contele Belfiore, spre disperarea lui Ramiro, încă îndrăgostit de
aceasta. Che lieto giorno! exclamă ei într-un suflet, dar fericirea lor este falsă. Sandrina este
încolțită de avansurile lui Don Anchise, il Podestà, Nardo este frustrat de indiferența Serpettei, iar
Ramiro este dezamăgit de despărțirea de Arminda. Serpetta este, de asemenea, furioasă din cauza
pasiunii pe care Podestà o dezvoltă pentru nou venita Sandrina. Podestà încearcă să-l consoleze pe
Ramiro, dar acesta nu-și poate lua gândul de la Arminda. Rămas singur cu Sandrina, Podestà
încearcă să câștige inima acesteia, dar este întrerupt de Serpetta. Sandrina refuză politicos
avansurile și scapă într-un final din strânsoarea lui Podestà. Această scenă este surprinsă de
Arminda, nerăbdătoare să-și cunoască viitorul soț, care întârzie să apară. Apariția Contelui
Belfiore nu este întocmai ceea ce se aștepta tânăra mireasa. Atenția viitorului mire este atrasă de
toată suflarea feminină din încăpere, mai puțin de cea a celei care urmează să-i fie soție, dar aceasta
nu întârzie să-i facă cunoscute pretențiile ei. Podestà asistă la conversația dintre cei doi, asigurându-
se că aranjamentul său va fi dus la îndeplinire cu succes. Serpetta este deranjată și epuizată de
comportamentul răsfățatei nepoate. Mai mult decât atât, orgoliul o împinge spre a recâștiga atenția
lui Podestà, acum interesant de Sandrina, deși Nardo o curtează și îi arată afecțiune
sinceră. Arminda o surprinde pe Sandrina în grădină și menționează logodna sa cu Contele Belfiore,
care, la scurt timp, intră în scenă. Văzând-o pe Sandrina, observă încă din primul moment izbitoarea
sa asemănare cu Marcheza Violante, iubita sa, dar aceasta nu se deconspiră. La scurt timp, are loc
o altă reîntâlnire, cea dintre Arminda și Ramiro, redeclanșând sentimentele dintre cei doi. Podestà
o învinovățește pe Serpetta pentru toată încurcătura, care, la rândul său, o învinovățește pe Sandrina.
Nardo o apără și consolează pe Serpetta, dar este orbită de prezența lui Podestà. Deși am putea
crede la acest moment că intrigile au intrat pe făgașul rezolvării și al reconcilierii, situația nu este
nici pe departe pe punctul de a se armoniza.
Cel de-al doilea act îl găsește pe Contele Belfiore înmărmurit de întâlnirea sa cu Violante, pe care o
credea moartă. În timp ce-și mărturisește neliniștea interioară, este surprins de Arminda care îl
confruntă. Ieșirea sa violentă din scenă este semnalată de către Serpetta, care îl sfătuiește pe Conte
să-și ceară iertare și să se împace cu viitoarea lui soție. Acesta refuză vehement această variantă și
pleacă. Singurătatea Serpettei este din nou un prilej ca Nardo să-și arate afecțiunea. Deși la început
sceptică, Serpetta lasă garda jos, impresionată fiind de atenția dezinteresată pe care Nardo i-o
oferă. Sandrina îl confruntă pe Belfiore, dar nu se lasă deconspirată, dându-i acestuia de înțeles că
Violante murise. Belfiore, intrigat și confuz de izbitoarea asemănare dintre Violance și Sandrina, de
fapt, una și aceeași persoană, îi cântă acesteia o serenadă, Care pupille. Cei doi sunt întrerupți de
Podestà, care îl izgonește pe Conte pentru a putea continua să-i facă avansuri Sandrinei. Ramiro
întrerupte la rândul său scena, aducându-i la cunoștință lui Podestà faptul că Belfiore este căutat
pentru uciderea Marchezinei Onesti. Violante află că Belfiore este acum logodit cu Arminda, nepoata
primarului. Podestà anulează nunta nepoatei sale și îl cheamă pe Belfiore pentru a fi interogat în
fața tuturor personajelor, dar Sandrina intră în scenă la momentul potrivit pentru a-l apăra,
dezvăluindu-și adevărata identitate. Astfel, Violante și Contele Belfiore sunt reuniți. În final, toate
cele 6 personaje își regăsesc jumătatea, exceptându-l pe Podestà, care binecuvântează căsătoriile
dintre Arminda și Ramiro și dintre Serpetta și Nardo, precizând că și el se va căsători atunci când
va găsi o altă Sandrina.

Distribuția „premierei” noastre de pe 16 aprilie 2019 (de asemenea, o dată cu însemnătate specială,
ziua în care este sărbătorită internațional draga noastră voce umană) a fost formată din studenții anilor
III-IV și Master I ai Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, Christine
Razec (Sandrina), Andrei Toader (Contele Belfiore), Vîga Ramon (Il Podestà), Florina
Dan (Arminda), Mányoki-Kántor Bence (Nardo), Antonia Iacob (Ramiro), Kincső Ildikó
Pál și Cristiana Cenean(servitoarele lui Il Podestà) și, onorată să pășesc pe aceeași scenă cu ei,
subsemnata (Serpetta). În orice caz, fără falsă modestie, am cei mai frumoși, talentați, implicați și
pasionați colegi. Dragilor, vă mărturisesc că sunt onorată să pășim pe aceeași scenă și că abia aștept
să repetăm această experiență, în fața doamnelor profesoare mă înclin și le mulțumesc infinit, iar pe
voi toți vă invit la următoarele reprezentații, pe care le voi anunța pe pagina de Facebook Jurnal de
Soprană! Dacă ați fost în sală pe 16 aprilie, vă sugerez să nu ezitați să repetați experiența, dar be
aware: creează dependență! Vă spun din propria experiență, fiindcă noi abia așteptăm următoarea
reprezentație.
I don’t wanna jinx it, but stay tuned!