Poezia Nunta Zamfirei a aparut in anul 1889 in revista Tribuna si a fost

remarcata de criticul Titu Maiorescu. In intentia poetului de a realiza o monog

rafie a satului romanesc, Nunta Zamfirei trebuia sa faca parte dintr-o epopee na
tionala alaturi de poezia Moartea lui Fulger . Apar in aceste doua poezii ceremo
nialele nuntii si inmormantarii.
Nunta Zamfirei ilustreaza ceremonialul de nunta taraneasca din zona Nas
audului. Atmosfera este una de basm, fabuloasa, feerica, dar daca inlaturam aces
t c adru de basm avem de-a face cu o lume reala. Poezia este formata din mai mul
te tablouri. Primul tablou cuprinde primele trei strofe, este un tablou introduc
tiv i n care suntem informati de viitoarea nunta a fetei imparatului Sageata cu
Viorel . Este o atmosfera feerica, de basm. Tatal fetei este un om bogat, cel ma
i bogat de pe lume: E lung pamantul, ba e lat/ Dar ca Sageata de bogat/ Nici ast
azi domn pe lume nu-i, . Apare portretul Zamfirei, frumusetea fizica si sufletea
sca a fetei ( Si-av ea o fata, - fata lui - / Icoana-ntr-un altar s-o pui/ La in
chinat ) determinand f aptul de a avea multi petitori ( Si dac-a fost petita des
,/ E lucru tare cu-nteles , ). Mai putin conturat apare si portretul lui Viorel:
El, cel mai drag! El a venit/ D intr-un afund de Rasarit,/ Un print frumos si t
inerel, . Cei doi tineri se-nsotesc din dragoste si nu ca-n basme unde fata treb
ui e sa se casatoreasca cu cel ales de parinti.
Urmatorul tablou este cel in care aflam de raspandirea vestii despre nu
n ta si cuprinde urmatoarele doua strofe. Farmecul acestor strofe reiese din imp
le tirea realului cu fantasticul: Si s-a pornit apoi cuvant! Si patru margini de
pamant Ce strimte-au fost in largul lor, Cand a pornit s-alerge-n zbor Acest cu
vant mai calator Decat un vant! Vestea s-a raspandit pe toata suprafata pamantul
ui, pamant pentru care este folo sita metafora multului rotund . Tabloul al trei
lea cuprinde pregatirile pentru nunta si este cel mai lun g tablou al poeziei. R
egi, imparati, doamne au venit aici din toate colturile pamantului ( Nuntasi din
nouazeci de tari/ S-au rascolit ) la locul unde va avea loc ceremonia. Costumat
ia crailor, craieselor, regilor, reginelor care se indreapta spre locul unde va
ave a loc nunta este plina de stralucire: Si regii- purpur s-au incins, Si doamn
ele grabit au prins Sa se gateasca dinadis, Ca niciodat . Pentru a sugera multim
ea de nuntasi, poetul foloseste enumeratia si hiperbola: ( D in munti si vai, de
peste mari,/ Din larg cuprins de multe zari, )
. La nunta parti cipa si printi tineri si regi mai batrani care veneau c
u radvanele . Astfel este fo losita hiperbola roiuri de-mparati . Regi si impara
ti se cunosc intre ei si autorul ii cunoaste si el. Numele lor sun t cele ale pe
rsonajelor din lumea taraneasca: batranul Grui/ Cu Sanda si Rusanda lui , Tintes
cel cu trainic rost/ cu Lia lui sosit a fost si Bardes cel cu adapost/ P rin mu
nti sahlui .
Admiratia poetului se indreapta apoi spre hainele fetelor tesute cu flor
i si cel e ale feciorilor care sclipeau: Ce feta dragi! Dar ce comori Pe rochii
lungi tesute-n flori! Iar hainele de pe feciori Sclipeau de-argint. Feciorii ven
eau cu carutele de cai impodobiti. Aliteratia Prin vulturi vantul viu vuia suger
eaza fosnetul provocat de aceasta miscare. Mirii, nuntasii si nanasii se indreap
ta spre locul unde va avea loc ceremonia si
unde sunt intampinati de muzica, iar drumul pe care mergeau tot era covor/ De fl
ori de mai .
Asa ca la o nunta taraneasca si la aceasta exista un staroste care nu es
te altul decat Platin-crai. In urmatoarele strofe este completat portretul Zamfi
rei: Din dalb iatac de foisor Iesi Zamfira-n mers istet, Frumoasa ca un gand raz
let, Cu trupul nalt, cu parul cret, Cu pas usor. Este folosita comparatia cu un
termen abstract: frumoasa ca un gand razlet . Aceast a comparatie este surprinza
toare prin asocierea frumusetii fizice cu o realitate spirituala, conturand astf
el imaginea unei fiinta aproape ireale, zglobii intoc mai ca vantul si gandul di
n poezia populara. Poetul insista asupra frumusetii si puritatii Zamfirei si in
strofa urmatoare ap eleaza la doua comparatii: una concreta -; un trandafir in v
ai parea si alta, de t ip eminescian, realizata printr-un superlativ absolut: Fr
umoasa cat eu nici nu po t/ O mai frumoasa sa-mi socot/ Cu mintea mea . Ea poart
a numai podoabe de argint, semn al puritatii sufletesti si al castitatii.
Semn al inocentei si pudorii este si faptul ca eroina roseste atunci cand mirele
ii prinde mana si pornesc spre a laiul de nunta.
Tabloul al patrulea prezinta ceremonialul propriu-zis al nuntii. In timp
ce are loc oficierea casatoriei la biserica, nuntasii raman in drum pent ru a i
ncinge hora in sunetul tilincilor: Si-n vremea cat s-au cununat S-a-ntins poporu
l adunat Sa joace-n drum dupa tilinci, Feciori, la zece fete, cinci, Cu zdrangan
eii la opinci Ca-n port de sat. Acesta este momentul cel mai imporant al nuntii
pentru ca aduna toti nuntasii, i i uneste in veselie si petrecere, eliminand ori
ce diferente de pozitie sociala s au materiala. In descrierea horei, vizualul al
terneaza cu auditivul, redandu-se cu mare exacti tate miscarea coregrafica si ri
tmul nuntasilor: Trei pasi la stanga binisor Si alti trei pasi la dreapta lor, S
e prind de maini si se desprind S-aduna-n cerc si iar se-ntind, Si bat pamantul
tropotind In tact usor.
Miscarea horei pare sa redea cercul solar, iar gesturile de atingerea a
pamantul ui devin ritualice. Hora este o parte componenta a spectacolului care
este nunta . Ea fixeaza bucuria cununiei si este bine cunoscuta de toti. Dans sp
ecific tutu ror zonelor geografice, hora are o miscare lina, exacta, trei pasi l
a stanga apoi alti trei pasi la dreapta, ca intr-un ritual stravechi. Elementele
vizuale marca te de verbele: Se prind de maini si se desprind , S-aduna-n cerc
si iar se-ntind sunt completate de cele auditive deosebit de sugestive: bat pama
ntul tropotind/ In ta ct usor . Imaginea horei este intr-un fel panoramica, auto
rul urmrind sa redea intregul an samblu de miscari, ale tuturor nuntasilor antre
nati in joc. Limbajul poetic se caracterizeaza prin simplitate si accentul cade
pe expresia d irecta, pentru ca se urmareste o reflectare exacta a gesturilor fi
resti ale dans atorilor. Hora inseamna si o armonizare perfecta intre unduirea p
asilor si tropotire . Adverb ul binisor se imbina armonios cu gerunziul tropotin
d si cu sintagma tact usor , ceea ce duce la o prezentare veridica a miscarii co
regrafice. Tabloul al cincilea prezinta ospatul care e privit in proportii hiper
bolice: un r au de vin , un hotar de mese la care s-au asezat crai, craiese, ghi
narari . Un element fabulos este ca si soarele mirat sta-n loc,/ Ca l-a ajuns si
-acest noroc,/ Sa vad a el atata joc/ P-acest pamant! .
Este urmarit jocul tinerilor si al batranilor.
Fetele de imparat erau Frumoase to ate si intrulpi,/ Cu ochi sireti ca d
e vulpi,/ Cu rochii scurte pana-n pulpi,/ C u par buclat . Sunt prezenti la aces
t ospat si zmei din iaduri scosi , principi vitej i, Penes-imparat, piticul Barb
a-Cot care-i inveseleste pe nuntasi cu saritul lui intr-un picior. Fiind o nunta
imparateasca, ea se desfasoara pe spatii temporale deosebite duran d patruzeci
de zile . Aceasta afirmatie apare in ultima strofa a tabloului care est e sugest
iva si prin faptul ca ne spune cat de greu sunt de pornit la joc taranii , dar a
poi cat de greu sunt de oprit: Sunt greu batranii de pornit, Dar de-i pornesti,
sunt greu de oprit! Si s-au pornit barbosii regi Cu sfetnicii-nvechiti in legi S
i patruzeci de zile-ntregi Au tot nuntit.
In ultimul tablou este puncul culminant al veseliei, si anume urarea tr
aditional a adresata mirilor de catre Mugur-imparat: Cat mac e prin livezi, Atat
ia ani la miri urez! Si-un print la anul! bland si mic, Sa creasca mare si voini
c, Iar noi sa mai jucam un pic Si la botez. Autorul nu uita sa faca legatura int
re lumea reala si cea fantastica. Cererea e ca de basm, e plina de optimism, ati
tudine specifica acestui imporant eveniment trait de tinerii care pasesc pe o no
ua treapta existentiala
. G. Cosbuc e un versificator desavarsit. Atmosfera de voie buna este re
felctata i n primul rand de ritmul (iambic) si rima (imprecheata) impecabile ale
textului. Poetul a adoptat un stil oral, iar tonalitatea este vioaie ceea ce da
un dinamis m extraordinar, concordant derularii momentelor specifice nuntii. To
tul decurge firesc ca pe o pelicula cinematografica fara elemente inutile. In at
mosfera festiva, de basm a poeziei, tinuta nuntasilor si vorbirea lor cu ce va s
pecific transilvanean in lexic si fonetism sunt populare. Cosbuc nu reda in tota
litate obiceiurile nuntii, el surprinde aspecte definitori i pentru nunta tarane
asca plina de veselie si spectaculos. Poetul George Cosbuc se autodefinea ca fii
nd suflet in sufletul neamului meu/ Sii cant bucuria si-amarul , confundandu-se
cu spiritualitatea poporului din sanul c aruia a aparut.