Sunteți pe pagina 1din 1

Fabula este o specie a genului epic in versuri, uneori in proza, care urmareste

defectele omenesti pe care le pune pe seama unor animale sau obiecte. Are o structura
specifica, fiind alcatuita din doua parti: discursul narativ, care dezvolta ideile incluse in
cea de-a doua parte a structurii, numita morala. Aceasta poate deschide sau inchide o
fabula.
Actiunea fabulei este simpla, cu ujn fir epic linear. Autorul prezinta falsul conflict
de interese dintre cele trei personaje, in care dreptatea paleste in fata puterii. Iepurele
este adus in fata instantei din motive neintemeiate. Pentru ogar cat si pentru copoi
instinctual de aparare al iepurelui constituie o crima, motiv suficient pentru ca
reprezentantul justitiei sa dea o sentinta irevocabila in defavoarea inculpatului,
dovedindu-se inca o data ca dreptatea se afla de partea celor mai puternici.
Personajele sunt in numar redus: iepurele, ogarul si copoiul, fiind personaje
eponime, alegorice, purtatoare ale unor masti, simboluri, semnificatii. Pe seama ogarului
si a copoiului sunt puse defectele omenesti care apar atunci cand unii indivizi ocupa un
rol important in societate, dreptatea fiind interpretata si impartita dupa convenienta.
Iepurele este reprezentant al omului neajutorat, lipsit de aparare, care devine victima
nedreptatilor puternicilor zilei. Plangerea incepe printr-o invocatie retorica o, tu ce
prezidezi senatul cel cainesc, urmata de formule reverentioase maria ta, ceea ce denota
caracterul lingusitor al ogarului, care pe langa pedepsirea pe nedrept a iepurasului,
urmareste sa intre in gratiile copoiului, adresandu-i intrebarea retorica de la sfarsitul
acuzatiilor sale. Prin caracterizarea directa a iepurelui, facuta de ogar nu reiese decat
cinismul si nesinceritatea celui din urma, care ascunde invidia si nepuinta lui in fata
iepurelui, in spatele unor acuzatii pentru un comportament necrestin. Copoiul incalca
principiul de drept civil avand ca singur scop in final sa isi faca siesi dreptate, astfel
sentinta iepurelui, fara drept de apel, va duce la moartea acestuia.
Mesajul textului este reprezentat in prima parte a poeziei, sugerand ca intentiile
bune, dorinta de a impresiona savarsirea unor nedreptati din cauza rasturnarii scarii de
valor, bunele intentii, verticalitatea noastra morala sunt percepute drept crime. Acest
mesaj poetic este transmis prin intermediul alegoriei, o figura de stil complexa ce se
realizeaza prin intermediul altor figure de stil. Rolul cel mai important ii revine
personificarii, fara de care autorul nu ar putea evidentia intentia satirica a sa, la adresa
personalitatilor care fac abuz de putere. Inversiunile sentinte fara apel el da; catre el asa
se adresa; si-n limba lui graia ofera dinamism actiunii in vreme ce hiperbola si
comparatia sufletul mi-a scos; fuge parc-ar fi gonit de vijelii, au rolul de a evidentia
caracterul exagerat al acuzatiilor aduse. Deasemenea, atat exclamatia cat si interogatia
retorica confirma capacitatea ogarului de a se lingusi in scopul obtinerii rezultatului dorit.
Ideea poetica e sustinuta si de elementele de prozodie. Rima este imperecheata
existand deasemenea si o alternanta a rimei feminine cu cea masculina. Ingambamentul
este si el prezent in aceasta creatie cu caracter moralizator.
Toti fabulistii: Ranetti, Toparceanu, Borongo au urmat drumul pe care Grigore
Alexandrescu l-a deschis, initial din necessitate, dar care mai tarziu a devenit un model
pentru multe alte opere reprezentative pentru literatura romana si nu numai.