Poemul Luceafarul a aparut in anul 1883, in Almanahul Societatii Academice

Social literare Romania Juna din Viena si a fost apoi reprodus in revista Convorbiri
literare.
Viziunea romantica despre lume e data de tema, de relatia geniu-societate, de
alternarea planurilor terestru cu cel cosmic, de motivele romantice (luceafarul,
noaptea, visul), de amentecul speciilor (meditatie, idila, pastel). Viziunea clasica
despre lume este data de echilibru compozitional, armonie si simetrie.
Tema este romantica problema geniului in raport cu lumea, iubirea si cunoasterea.
Iubirea se prezinta in diferite ipostaze terestra ( Catalin si Catalina), cosmica
(fata de imparat si Hyperion).Motivele romantice de la inceputul poemului
(luceafarul, marea, castelul, fereastra, oglinda) sustin sustin atmosfera de visare in
care se naste iubirea dintre Luceafar si fata de imparat.
Titlul poemului se refera la motivul central al textului, Luceafarul vazut ca o fiinta
singuratica si nefericita, opusa omului comun. Titlul uneste doua mituri, unul
romanesc, al stelei cazatoare si altul grecesc, al lui Hyperion
Simetria compozitionala se realizeaza in cele patru parti ale poemului astfel cele
doua planuri, cosmic si terestru, se regasesc in prima si in ultima parte, partea a
doua reflecta doar planul terestru (iubirea dintre Catalin si Catalina) iar partea a
treia reflecta doar planul cosmic (calatoria lui Hyperion la Demiurg, ruga si
raspunsul).
Opozitia romantica dintre geniu si omul comun, isi gaseste in poem o reprezentare
in opozitia planurilor terestru si cosmic.In finalul poemului, Luceafarul exprima
dramatismul dandu-si seama ca relatia om-geniu este imposibila.Omul comun este
inacabil sa-si depaseasca limitele iar geniul manifesta dispret fata de aceasta
incapacitate Ce-ti pasa tie chip de lut,/Dac-oi fi eu sau altul?.
Partea I a poemului este o splendida poveste de iubire, imaginarul poetic e de
factura romantica. Iubirea se naste lent dintr-o stare de visare, in cadru nocturn,
realizat din motive romantice. Fata aspira spre absolut iar spiritul superior simte
nevoia materialitatii.
In partea a doua, idila dintre fata de imparat ( Catalina) si pajul (Catalin), infatiseaza
usurinta cu care se stabileste legatura sentimentala intre doi oameni din planul
terestru. Asemanarea numelor sugereaza faptul ca ambii tineri fac parte din aceeasi
categorie omul comun.
Partea a treia este divizata in trei secvente poetice zborul cosmic, rugaciunea,
convorbirea cu Demiurgul si eliberarea.Iar in partea a patra peisajul este tipic
eminescian, geniul se izoleaza indurerat de lumea comuna, asumandu-si destinul de
esenta nepieritoare. Ironia si dispretul acestuia se indreapta catre omul comun, care
este incapabil sa-si depaseasca limitele..
Poemul Luceafarul, sinteza a operei poetice eminesciene, armonizeaza teme si
motive romantice, atitudini romantice, simboluri ale eternitatii si vietii.