EVOLUȚIA IDEI DE

EDUCAȚIE- Francois
Rabelais
ANDREI BOGDAN
AN II
SEMESTRUL II
CCE
Educația lui Gargantua și Pantagruel în
perioada Renașterii

• În perioada Renașterii educația a fost în mod semnificativ

infulențată de mișcarea umanistă. Lizann Flatt scoate în evidență
cum umaniștii promovau idei despre explorarea și înțelegerea unor
aspecte variate ale condiției umane. Mai mult, odată cu creșterea
comerțului în Europa în perioada Renașterii și odată cu mutarea
oamenilor de știință de la Vest spre Est, schimbul de informații a
încurajat și mai mult nevoia de schimbare in sistemul educațional.
În multe feluri mișcarea umanistă combinată cu creșterea
comerțului au creat necesitatea de a aduce educația în afara
sferei Bisericii și sub controlul maselor
Educația lui Gargantua și Pantagruel în
perioada Renașterii

• În timp ce universitățile se formau, Flatt explică că formele timpurii

de educație în Renaștere au implicat profesori umaniști care predau
indivizilor. În cea mai mare parte doar cei bogați puteau să își
permită profesori, fapt ce Rabelais îl demonstrează prin educarea
celor doi giganți Garantua și Pantagruel de către profesorii lor
personali, Ponocrates și Epistemon. Cu toate că regalitatea și clasa
superioară/ elitistă au fost primi care au angajat profesori, conform
lui Flatt, deoarece comercianții aveau nevoie ca fii lor să înțeleagă
gândirea critică și matematică pentru a realiza decizii bune în
afaceri. Odată cu deschiderea mai multor universități, programe
formale de educare au fost instituite pentru mase.
Educația lui Gargantua și Pantagruel în
perioada Renașterii

• Odată cu scoaterea învățământului de sub sfera Bisericii, limbile

folosite pentru educație s-au schimbat de asemenea. Inițial totul a
fost predat în latină, fapt pe care Flatt îl denunță, deoarece
clericii erau cei care aveau majoritatea în sistemul educațional.
Totuși, tutorii i-au învățat pe elevii latina, astfel clericul nu mai
avea monopolul peste discursul educațional principal. Mai mult
oamenii au început să facă traduceri ale documentelor în limbile
lor native. Nu numai că le-a permis tradusul să își exerseze
abilitățile academice, dar a servit și ca o nevoie sociala, mai ales
când a fost vorba de a negocia politici străine.
Educația lui Gargantua și Pantagruel în
perioada Renașterii

• Cu toate că exista un fel de standarizare în metodologia de predare în

perioada Renașterii, diferențe semnificative au apărut, mai ales cu privire
la modul cum a avut loc predarea în diferite locații. Paul Grendler
menționează diferențe regionale dintre școlile din nord, precum cele din
Germania și Anglia. Conform lui Grendler, universitățile din sud au avut
profesori care predau medicină și drept, în vreme ce în nord existau mai
mulți profesori care predau artă și teologie. Ca savant francez, Rabelais
însuși ar fi fost expus mai mult în sfera medicinei și a dreptului, ceea ce ar
putea explica de ce a devenit fizician. De asemenea, cu o astfel de
distincție geografică între curriculumul universităților, aceasta poate
scoate în evidență de ce Rabelais îl prezintă pe Pantagruel călătorind atât
de mult, pentru a primi o educație holistică.
Educația lui Gargantua și Pantagruel în
perioada Renașterii

• Desigur nu s-a pus problema că universitățile din celelalte regiuni nu se

preda sau nu se angajau profesori din toate sferele. Demonstrează totuși,
că liderii universităților au preferat să angajeze mai mulți profesori în
anumite domenii, decât în altele.
• La fel cum erau diferențe regionale în sferele educaționale,
disponibilitatea gradelor de educație îi forța pe unii studenți să
călătorească la universități depărtate pentru a studia. Universitățile din
Anglia și Germania ofereau diplome în domeniul dreptului și medicinei, dar
școlile aveau un număr limitat de stundeți pe care puteau să îi accepte,
din cauza lipsei de profesori specializați. Prin urmare, majoritatea
stundeților de la aceste universități au dobândit doar diplome de licență.
Educația lui Gargantua și Pantagruel în
perioada Renașterii

• Grendler scoate în evidență faptul studiile de licență nu erau un lucru

obișnuit în universitățile din Sud și aceste programe au fost în mod aparent
inaccesibile în majoritatea universităților italiene. Prin urmare, nu a fost
ceva neobișnuit ca studenții de la aceste universități să obțină gradele în
Germania sau Anglia și apoi să se întoarcă în Italia pentru a le continua. Cu
toate că mulți studenți astăzi aleg să termine studiile într-un singur loc, în
timpul Renașterii studenții nu aveau alta opțiune decât să călătorească
departe de familiile lor doar pentru a putea continua studiile. Pe vremea
când călătoriile erau de îndepărtate, dura săptămâni sau luni întregi, în
comparație cu câteva zile sau ore azi. Acest lucru arată dedicația pe care
omul renascentist o avea pentru cultură, alegând să parcurgă astfel de
distanțe doar pentru a-și desăvârși educația.