Serbia

Date
 Denumire oficială: Serbia
 Denumirea locală completă: Serbia
 Suprafaţa: 88.412 km2; Kosovo 10.887 km2
 Capitala: Belgrad (Serbia)
 Independenţa: 5 iunie 2006
 Ziua naţională: Ziua Sf. Vitus, 28 iunie
 Populaţia: Serbia: 7.498.001 (recensământul din 2002)
 Vârsta pentru drept de vot: 18 ani
 Etnii: sârbi 63%, albanezi 17%, muntenegreni 5%, maghiari
3%, altele 13%
 Limbi: sârbă 95%, albaneză 5%
 Religii: ortodoxă 65%, musulmană 19%, romano-catolică 4%,
protestantă 1%, altele 11%
 Geografie
 Localizare: în Europa de Sud-Est, mărginită de Marea Adriatică, între Albania şi
Bosnia şi Herţegovina
 Coordonate geografice: 44 00 N, 21 00 E
 Suprafaţa: -uscat: 88,361 km2
-apă: 0 km2
 Graniţe pe uscat:-total: 2.044 km
 graniţe cu ţări vecine: Bosnia şi Herţegovina 312 km cu Serbia, Bulgaria 318 km,
Croaţia (nord) 241 km, Ungaria 151 km, România 476 km, Muntenegru 211 km
 Litoral: 0 km
 Pretenţii maritime: nu
 Climă: în nord, climat continental (ierni reci şi veri fierbinţi şi umede, cu
precipitaţii bine distribuite); zona centrală – climat continental şi mediteranean; în
sud, climat adriatic de-a lungul coastei, veri şi toamne fierbinţi şi uscate şi ierni
relativ reci cu multă zăpadă.
 Relief: extrem de variat; la nord, câmpii fertile şi bogate; la est, terenuri şi bazine
calcaroase; la sud-est, munţi şi dealuri străvechi; la sud-vest coastă estrem de înaltă,
fără insule în larg
 Resurse naturale: petrol, gaz, cărbune, antimoniu, cupru, plumb, zinc, nichel, aur,
pirită, crom, capacitate pentru hidrocentrale
 Scurt istoric
 Rădăcinile statului se întind până în secolul al VII-lea şi se suprapun istoriei
Dinastiei Vlastimirović. Un regat sârb, cu capitala la Duklja, a luat fiinţă în
secolul al XI-lea, găsindu-şi sfârşitul spre finele secolului următor.
 Serbia medievală s-a format în jurul regiunii Raška, în secolul al XII-lea
având ca figură centrală pe Marele Jupan Ştefan Nemanja. În anul 1220, sub
conducerea lui Ştefan Întâi, Serbia a devenit regat, iar în anul 1346 Ştefan
Dušan a înfiinţat Imperiul Sârb, dezintegrat în urma înfrângerii în faţa
turcilor otomani în anul 1389. Bătălia istorică a avut loc la Kosovo. Nordul
Serbiei a fost cucerit şi el prin căderea cetăţii Smederevo în anul 1459,
urmând Bosnia câţiva ani mai târziu şi Herţegovina în 1482
 Între anii 1459 - 1804, Serbia în pofida a trei invazii austriece şi a
numeroase rebeliuni, a rămas sub conducerea Imperiului Otoman. Viaţa
religioasă a fost dominată de Islam, fapt care a dus la numeroase convertiri.
Cei convertiţi au preluat denumirea de musulmani, iar mai târziuni pe cea de
bosniaci, refuzând să mai fie identificaţi drept de sârbi.
 Revolta anilor 1804-1813 condusă de către Đorđe Petrović (cunoscut şi sub
denumirea de Karađorđe - "George cel Negru"), şi revolta din anul 1815, a
dus la înfiinţarea Principatului Serbiei. Având o autonomie largă faţă de
Impoeriul Otoman, este considerat precursorul Serbiei moderne.
 Scurt istoric
 Între anii 1815 - 1903, Serbia a fost condusă de către Dinastia
Obrenović, cu excepţia perioadei dintre anii 1842 - 1858, când
la conducerea ţării s-a aflat Prinţul Aleksandar Karađorđević.
În anul 1903, Dinastia Obrenović a fost înlocuită de către
Dinastia Karađorđević, descendentă a lui Đorđe Petrović.
 Lupta pentru modernizarea societăţii, pentru drepturile omului
şi pentru un stat naţional au durat aproape trei decenii şi s-a
încheiat cu adoptarea constituţiei la 15 martie 1835. În 1876,
Muntenegru, Serbia, şi Bosnia au declarat război Imperiului
Otoman şi au proclamat unirea. Totuşi, Tratatul de la Berlin
din 1878, care a fost semnat la Congresul de la Berlin de către
Marile Puteri, a acordat deplina independenţă doar Serbiei şi
Muntenegrului, lăsând Bosnia şi Raška , Austro-Ungariei, care
a blocat unirea lor până la Războaiele Balcanice din 1912 şi
1913 şi Primul Război Mondial.
 Asasinarea la 28 iunie 1914 a Arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei la
Sarajevo în Austro-Ungaria de către Gavrilo Princip, un susţinător al
unităţii slavilor de sud, supus austriac şi memebru al organizaţiei Tânăra
Bosnie, a servit drept pretext pentru ca Austro-Ungaria să declare război
Serbiei. Rusia a început să îşi mobilizeze trupele pentru apărarea aliatei
sale, Serbia, ceea ce a dus la declaraţia de război a Germaniei împotriva
Rusiei în vederea susţinerii aliatei acesteia Austro-Ungaria. Totuşi, de
vreme ce strategii militari germani doreau să evite un război pe două
fronturi atât împotriva Rusiei cât şi împotriva a Franţei, aceştia au atacat
mai întâi Franţa. În cele din urmă, aceasta a culminat cu atragerea în război
a tuturor Marilor Puteri europene. Armata sârbă a câştigat câteva victorii
importante împotriva Austro-Ungariei în timpul Primului Război Mondial,
dar a fost compleşită în final de forţele unite ale Germaniei, Austro-
Ungariei şi Bulgariei. În Primul război mondial Serbia a avut 1 260 000 de
victime - 28 % din totalul populaţiei sale şi 58 % din populaţia sa
masculină.
 În anul 1918, Serbia fonda împreună cu Muntenegru, Regatul
sârbilor, croaţilor şi slovenilor, cunoscut mai târziu sub
denumirea de Regatul Iugoslav. În timpul celui de al II-lea
război mondial, Serbia a fost un stat marionetă a Germaniei
Hitleriste. Teritoriul său includea Serbia Centrală de azi şi
partea vestică a Banatului.
 În 1945 Serbia a devenit parte a unei federaţii, cea de-a doua
Iugoslavie, Republica Socialistă Federativă Iugoslavia,
condusă de Josip Broz Tito până la moartea acestuia în 1980.
 De la căderea celei de-a doua Iugoslavii în 1992 şi până în
2003, Serbia a format, împreună cu Muntenegru, Republica
Federală Iugoslavia. În ciuda războiului civil din ţările vecine,
Croaţia şi Bosnia-Herţegovina, în Serbia a fost pace până în
1998, deşi o parte din instituţiile şi conducerea ţării au susţinut
pe sârbii bosniaci şi pe cei din Croaţia în aceste conflicte,
înarmându-i şi dirijându-le trupele.
 Între 1998 şi 1999, ciocnirile din Kosovo dintre forţele de securitate sârbe
şi iugoslave pe de o parte şi Armata de Eliberare din Kosovo pe de altă
parte, au condus la bombardamentele NATO, care au durat 78 de zile.
Atacurile au fost oprite când preşedintele iugoslav Slobodan Milošević a
acceptat să retragă forţele de securitate, inclusiv armata şi poliţia din
Kosovo. Acestea au fost înlocuite cu o forţă internaţională, iar Kosovo a
rămas, formal, în cadrul federaţiei Iugoslave.
 Între anii 2003 - 2006, Serbia a fost parte a Uniunii Statale Serbia şi
Muntenegru. În data de 21 mai, 2006, Muntenegru a hotărât în urma unui
referendum ieşirea din uniune - 55.5% dintre voturi au fost în favoarea
independenţei. Pe 3 iunie, Parlamentul Muntenegrului a declarat
independenţa ţării, iar pe 5 iunie, Adunarea Naţională a Serbiei a declarat
Serbia succesoare în drepturi a Uniunii Statale.
 La alegerile prezidenţiale din 27 iunie 2004, a fost ales ca preşedinte Boris
Tadić (instalat în funcţie în 11 iulie).
 Pe 20 ianuarie 2008 au avut loc alegeri prezidenţiale, soldate (3 februarie)
cu realegerea lui Boris Tadić.
 Dansurile sârbeşti
 malo kolo (hora mică)
 veliko kolo (hora mare)
 mađarac ( "dans maghiar", în formaţie un băiat cu două fete)
 sitno (mărunta)
 kukunjica (coconeşte)
 šestica (de şase)
 đurđevka (Georgiana)
 Žikino kolo (hora lui Žika)
 vlaško kolo (hora românească)
 banaćansko kolo (horă bănăţeană)
 seljačica (ţărăncuţa)
Costume
populare
Bucataria sarbeasca traditionala
 Asa cum se intampla cu majoritatea bucatariilor din
Europa Centrala, si specificul culinar sarbesc este de
fapt un amestec subtil intre influente variate, de la
cele austriece, germane, mediteraneene, unguresti
pana la cele turcesti sau grecesti.
 Sarbii sunt mari consumatori de carne, mai ales de
porc, atat ca fel principal la masa de pranz, dar si ca
aperitiv sau antreu, multe din variatele produse de
patiserie au si variante cu carne. Poate si pentru a
echilibra dieta, de pe masa lor nu lipseste niciodata
ardeiul, crud, in salate, dar si copt, murat sau sub
forma unor sosuri ca garnitura la carne.
 Ficat in Osanza
 Ingrediente:
 - ficat (200 gr./ persoana)
 - osanza
 - sare
 - ulei
 - ceapa

 Mod de preparare:
 Se feliaza ficatul in felii de 1-1,5
cm.Luam o bucata de osanza de trei ori
mai mare decat felia de ficat, in
mijlocul ei punem ficatul si impaturam.
Asa invelita felia de ficat se pune pe
plita sau tigaie de teflon bine incinsa.Se
prajeste 10-15 min.se sareaza cand este
deja gata prajit. Se serveste doar cu
ceapa taiata cubulete marunte.
  Cârnăţarii, măcelarii şi alţi meşteri trudesc ziua
întreagă să fie cărnurile proaspete şi fragede ca să
aibă starostele bucătar ce pune în blidele oaspeţilor.
Din viţeii şi grăsunii întregi se aleg cele mai fragede
părţi, că musafirii îşi dă seama şi nu se cade să-i
primeşti cu te miri ce cărnării luate de aiurea, de la
măcelarii cei hâtri.

 Dară şi verdeţurile şi
zarzavaturile se aleg din târg
să fie proaspete, iar dacă
godacul ori viţelul ţin
prânzul în spate apoi toate
celelalte îi dau gustul şi
frăgezimea. De aia trebuie
alese pe îndelete să n-aibe
negreală ori alte stricăciuni
şi să dea desfătare limbii.
 Produse de patiserie
 Produsele de patiserie sunt asa cum spuneam variate, fie ca e
vorba de burek, de pita traditionale, sau de clatite in a caror
compozitie intra cartofi sau mere. Pita poate fi facuta cu
aproape orice, de la branza sarata si smantana (gibanitsa) cu
legume, mai ales spanac sau varza (zelijanitsa) la cartofi
(krompirusa), carne macinata sau ciuperci. Ajunsi in acest
punct nu putem sa nu vorbim despre plejkavitsa, produdul pe
care il puteti gasiti cel mai simplu daca cumva va aflati in roas
si vreti sa mancati rapid ceva nepretentios. E vorba de un fel
de kebab sau daca ne raportam la alta cultura, hamburger, cu
carne de porc sau vita, salata de varza, rosii, castraveti, branza
si diverse sosuri.
Plejkavitsa
 Ingrediente:
 800 de grame de carne de vita tocata
 1 lingurita cu varf de sare
 1 praf de nucsoara
 1 praf de cardamom
 1 praf de piper
 2 cepe tocate(una pentru carne si una pentru pus
in chifla)
 2-3 catei de usturoi tocati
 chifle pentru hamburger
 1 varza mica
 ketchup
 maioneza
 mustar

 Mod de preparare:
 Ceapa se caleste in putin ulei, apoi se amesteca
intr-un vas cu carnea, usturoiul si restul
condimentelor si se framanta pana devine
omogena. Se pune apoi in frigider. Intre timp se
prepara o salata de varza. Carnea se imparte in
bucati ca niste bile care apoi se aplatizeaza la
aprox. 5 mm si de diametrul chiflelor pe care le
avem.Se prajesc pe gratar. Chiflele se taie in
doua si se monteaza astfel:ketchup, salata de
varza, carne, mustar, ceapa, maioneza.
 Salate, supe si ciorbe
 Salatele de legume, fie ca sunt servite ca antreu sau murate ca
si garnitura, sunt si ele nelipsite de la mesele sarbesti. Chopska
este o varianta apropiata de salata greceasca, cu varza, rosii,
ardei, castraveti si un soritment local de branza grasa taiat in
cubulete sau felii lungi. Supele si ciorbele nu lipsesc nici ele.
In general regasim la sarbi cam ce se mananca si in vestul
tarii, mai ales in Banat, in primul rand supa de pui cu taietei si
ciorba de legume, cu carne de pui sau porc, ciorba de fasole
sau de peste. Condimentele nu sunt folosite in exces. Cel mai
adesea pentru a da gust mancarii se foloseste doar boia de
ardei iute. Aceasta da chiar si numele unei mancari traditionale
sarbesti paprika (in romana papricas) bucati de carne de porc
sau vita, cu cartofi, carne, ceapa si evident foarte multa boia.
 Papricas de peste
 Ingrediente:
 Pentru 5 portii:
 - 1kg.peste
amestecat( stiuca,salau,biban,crap)
 - 3 cepe (marime medie)
 - 1 lamaie
 - 50gr.de boia sau chiar mai multa
 - 2 rosii
 - 3 linguri otet de mere
 - 1 lingura de vegeta(secretul gustului)
 - 100 ml.ulei de floarea soarelui
 - sare,piper

 Mod de preparare:
 Se curata ceapa, se taie cubulete mici si se pune la calit in ulei.Se caleste pana cand ceapa
devine sticloasa de culoare aurie.
 Intre timp spalam pestele, il taiem bucati. Sucul de lamaie amestecam cu otetul de mere.
 Bucatile de peste le trecem prin otet cu lamaie,le saram, piperam si dam cu boia.
 Astfel pregatit pestele il punem peste ceapa calita aproximativ zece minute, dupa ce s-a
patruns putin pestele, acoperim cu apa adaugam vegeta, rosiile decojite si macinate sau
tocate marunt. lasam la foc mic fara a amesteca jumate de ora.
 Se serveste cu cartofi natur sau garnitura de paste fierte in prealabil.
 Dulciuri si bauturi
 In ceea ce priveste dulciurile, regasim aceleasi influente, de la baklavalele
si halvaua turceasca pana la strudelul nemtesc si numeroasele prajituri cu
crema de ciocolata sau cu fructe din bucataria austriaca, compoturi de
fructe, orez cu lapte sau mere coapte cu scortisoara si nuci.
 Sarbii ca mai toate popoarele slave, sunt mari bautori. Cea mai comuna
bautura este berea, pivo, deobicei blonda si deobicei la sticla. Serbia este si
un producator traditional de vin, chiar daca pe suprafete mici, dar, atunci
cand ureaza bun venit unui strain vecinii nostri ofera deobicei tarie cea mai
raspandita fiind cea de pruna, slibovijca. Din acest punct de vedere,
traditiile lor nu difera mult de cele de la noi, de fapt raki-ul este cunoscut in
vestul tarii ca si rachie. De altfel diferenta dintre rachie, tuica sau palinca
este uneori greu de facut in aceasta zona a Europei.
 Cafenelele sunt un loc important pentru sarbi, cele traditionele se numesc
Kafana puteti asculta ritmurile muzicii sarbesti vechi, integrata in cultura
mondiala de Goran Bregovic. Localurile din Belgrad ofera fireste orice fel
de cafea puteti dori, dar cafeaua traditionala e cea turceasca, tare si cu mult
zat pe fundul cestii.
 Influente ortodoxe - Posturile
 Adepţii care respectă postul de 40 de zile al
Craciunului, timp în care trebuie să se abţină de la
carne, au o masă de Crăciun care abundă în mâncăruri
care conţin carne, ouă sau lapte. Tradiţia permite
credincioşilor să mănânce numai peşte şi legume în
timpul postului.
 Postul pastelui este un post de 7 saptamani in care nu
se mananca decat legume
 In gastronomia sarba se intalnes diverse feluri de
mancare de post precum orezul sarbesc, salata
ruseasca, cartofi la cuptor, ciorba de salata verde,
baiadere, fasole sarbeasca, ghiveci sarbesc, etc
  Ingrediente:
Orez sarbesc 


300 g orez
ardei verde
 2 ardei graşi
 2 roşii
 ceapă
 l-2 crenguţe de rozmarin
 ulei,sare,piper
 Preparare:
 Toacă ceapa mărunt şi căleşte-o puţin în
ulei, într-o cratiţă mai mare. Când s-a
rumenit, adaugă orezul spălat în mai multe
ape şi amestecă bine. Lasă un pic, după
care stinge cu apă (de trei ori cantitatea de
orez), între timp, taie mărunt ardeii şi
roşiile şi adaugă-le în cratiţă peste orez.
 Amestecă uşor şi potriveşte gustul de sare
şi piper. Lasă la fiert, la foc potrivit sau
bagă cratiţă în cuptor. Când orezul este
fiert şi scăzut bine, adaugă frunzuliţele de
rozmarin tocate.
 Poţi să serveşti şi rece, ca atare sau pe post
de garnitură.
  Ingrediente: o ceasca de orez, o
vanata, 3-4 cartofi, un morcov, 4-5
Ghiveci sarbesc rosii, o mana de fasole verde, 4
ardei, 2 gogosari, 2 cepe, ulei, o
legatura de marar si patrunjel, sare,
piper.

 Mod de preparare: Orezul spalat se

fierbe cu morcovul ras pana se
umfla bobul. Fasolea verde spalata,
curatata, se fierbe in apa clocotita
cu sare. Intr-o cratita mare se pun
uleiul, un strat de cartofi curatati si
taiati in sferturi, un strat de ardei
taiati fasii, rosiile taiate felii,
orezul fiert, fasolea verde, ceapa
taiata marunt, ultimul strat fiind de
rosii. Se adauga vanata, care in
prealabil a fost coapta, curatata si
scursa si se mai lasa in cuptor 10-
15 minute. Dupa ce este gata, se
adauga verdeata tocata marunt.
 Festin sârbesc de sărbători
 Un mare număr de sărbători şi zile de sfinţi protectori sunt
celebrate în Serbia între 19 decembrie şi 20 ianuarie
 În Serbia este obiceiul de a sărbători timp de trei zile un sfânt
protector, perioadă în care rudele şi prietenii vizitează familia
gazdă.
 Perioada de petreceri din Serbia începe în 19 decembrie, odată
cu ziua Sf. Nikola. Creştinii ortodocşi îl consideră pe Sf.
Nikola un făcător de minuni şi un protector al multora,
inclusiv al călătorilor, marinarilor şi pescarilor. Urmate de
sărbătorirea Anului Nou şi de Crăciunul ortodox, sărbătorile
religioase se încheie în 20 ianuarie, odată cu ziua Sf. Jovan
(Ion), botezătorul lui Isus Hristos în râul Iordan.
 În afară de peşte, de sărbătoarea sfântului protector se mai
mănâncă şi o mâncare de fasole numită prebranac. Bucătarul
înmoaie fasolea în apă peste noapte şi o fierbe a doua zi.
Prăjeşte fasolea în ulei, cu usturoi şi boia, apoi coace întregul
conţinut într-o oală de lut.
 PREBRANAC - Fasole batuta la cuptor
Ingrediente:
1kg fasole uscata, 300g
ceapa, 50g usturoi,
3 linguri de boia dulce,
piper,
sare,
foi de dafin,
100g ardei gras,
300g morcov,
300g patrunzel(radacina),
200g telina,
busuioc dupa gust,
cimbru, ardei iute (cili),
7 linguri ulei de masline
 Traditia Badnjakului
 Sunt multe obiceiuri frumoase de Crăciun, însă dacă nu se merge în ziua de
Crăciun la Sfânta Liturghie, totul rămâne un simplu joc. În Ajun de Crăciun
(Badnje veče), se aprinde badnjakul, un trunchi de stejar tânăr, ce se tăia pe
vremuri din pădure. În zilele noastre, este doar un mănunchi de crengi de
stejar, însă semnificaţia este aceeaşi: acest lemn tânăr îl simbolizează pe Iisus
Hristos şi intrarea Lui în lume, în inima şi-n casa noastră. Iar fapta arderii
badnjakului reprezintă căldura iubirii lui Hristos. În al doilea rând, badnjakul
aminteşte de lemnul pe care l-au adus păstorii în peştera cea rece şi pe care l-a
aprins Iosif pentru a-l încălzi pe Fiul Domnului, abia născut. Şi mai are o
semnificaţie şi anume prevestirea Golgotei. Paiele ce se aduc în casă de către
gospodine amintesc de paiele pe care L-a aşezat Maria pe abia născutul
Hristos. Ritualurile de Crăciun, în casă şi în biserică, au o simbolistică
profundă, sunt semn al credinţei în Dumnezeu şi al amintirii despre acea
minunată noapte când au pălit stelele cele mari de deasupra Palestinei,
acoperite fiind de una singură, mare, aşa cum nu s-a mai văzut până atunci. De
steaua care a pus într-o lumină nouă prorocirile Vechiului Testament, deoarece
a însemnat prorocita naştere a Mântuitorului, a unor noi vremuri, a Noului
Testament şi a unei noi lumi.
 Arderea badnjakului - tradiţie de Ajun de Crăciun (Badnji dan) la sârbii
ortodocşi de rit vechi, care are loc pe 6 ianuarie după calendarul gregorian,
respectiv pe 24 decembrie după calendarul iulian
 Arderea
Badnjakului
 Craciunul
 În aceste zile, creştinii sarbi se salută cu ,,Hristos serodi’’ iar
ceilalţi răspund ,,Za istina serodi’’. În fiecare gospodărie se fac
bucate alese, dar din nici una nu lipseşte tradiţionala cesniţa-
prăjitură din foi de aluat fraged cu multă nucă şi în care se
ascunde o monedă. Cel ce va găsi bănuţul, se spune că va fi
fericit tot anul.
 Sârbii savurează mâncărurile cu carne. Felul principal este
friptura de porc sau de miel. Aperitivul este deseori pihtije, o
mâncare făcută din carne de viţel şi din urechile, coada şi din
două picioare de porc. Acestea se fierb cu frunze de dafin,
usturoi, morcovi, sare şi piper. Bucătarul adaugă gelatină în
apă astfel încât preparatul va arăta în final ca un jeleu, cu
carnea ascunsă pe jumătate în interior.
Pihtije

 Ingrediente:picioare de pasare, curcan, gisca, cocos, din cap si sorici de porc, din
picioare de vaca si din cap de vitel, sare, usturoi, 1-2 cepe
 Se curata carnea de grasime, se taie bucati si se pune la foc cu apa rece si sare.
Apa trebuie sa completeze jumatate din vasul ramas gol, dupa ce s-a pus carnea.
Se ia imediat spuma ce apare la suprafata, pentru ca piftia sa fie cit mai limpede.
Dupa ce s-a luat toata spuma, se pun 1-2 cepe. Piftia trebuie sa fiarba numai la foc
potrivit si este gata dupa ce a fiert carnea, iar lichidul a scazut aproape la nivelul
carnii. Se ia vasul de pe masina, se mai lasa 1/2 ora sa se racoreasca, apoi se scoate
carnea, se curata de oase si se asaza in farfurii. Zeama se strecoara, se aduna
grasimea de deasupra, se adauga usturoiul pisat si strecurat, se lasa sa se
limpezeasca, apoi se toarna peste carnea asezata in farfurii. Se lasa sa se inchege.
Piftia se incearca daca este suficient de legata, luind o picatura de lichid intre
degete, care se lipesc atunci cind este suficient de legata.
 Sfintele Pasti
 In Serbia, primul ou vopsit se tine pana la anul, pentru a
garanta siguranta si sanatatea familiei. Restul de oua se
ciocnesc, iar cel care are oul intreg trebuie sa manance oul
spart.
 Mii de ouă au fost vopsite special pentru competiţia
tradiţională din Mokrin. Festivalul ouălor de Paşte a atras, ca
de obicei, oameni din mai multe localităţi. Fiecare concurent a
primit din partea organizatorilor câte un ou, iar campionatul s-
a desfăşurat timp de peste o oră. În final, au fost acordate mai
multe premii pentru cei care au reuşit să spargă cât mai multe
ouă. Pentru cei care nu s-au înscris în competiţie, organizatorii
au pregătit standuri speciale de unde puteau fi cumpărate ouă
încondeiate sau diverse decoraţiuni de Paşte.