MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA RELAȚII INTERNAȚIONALE ȘTIINȚE POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE

REFERAT
La disciplina Istoria administrației publice

„Sistemul tradițional de administrație publică în Moldova”

A elaborate:

studenta Stașcu Ana

grupa 105AP, anul I

A verificat:

Sîmboteanu Aurel

CHIȘINĂU, 2022
 Cuprins
Constituirea Moldovei istorice............................................................................................................3
Structura social-administrativă a Moldovei......................................................................................3
Structura socială..................................................................................................................................4
Structura administrativă....................................................................................................................5
Concluzii................................................................................................................................................5

2
Constituirea Moldovei istorice
În perioada prestatală populaţia est-carpatică în plan socio-administrativ a evoluat de
la sat la voievodat, apoi stat medieval. Câteva obşti săteşti, alcătuiau un cnezat/voievodat
Structurile de bază ale organizării administrativ-politice erau voievodatele, unităţi
administrativ-teritoriale premergătoare Ţării Moldovei, ce va apare la mijlocul secolului al
XIV-lea.
Moldova istorică apare pe cursul superior al rîului Siret, la nord–estul Carpaţilor
Orientali, în baza unei formaţiuni teritorial-prestatale menţionată în izvoarele de la mijlocul
secolului al XIV-lea localizată pe rîul Moldova (de la care probabil şi vine denumirea ţării),
avînd capitala la Baia.
Primul voievod apare în documentele de epocă - Dragoş, vasal la acel moment al
regelui maghiar, care instituie pe teritoriul de la Est de Carpați o marcă militară cu centrul
administrativ la Baia, având funcții de apărare. Mai tîrziu, Bogdan I este recunoscut ca
domnitor şi conducător al unui stat Feudal Independent Moldova în 1359, care va uni şi alte
teritorii sub el.
Moldova era numită de străini şi cu alte nume: Valahia Mică, Rusovlahia (Ţara de
lîngă Rusia Haliciană), mai tîrziu turcii o numesc Bogdania, după numele primului voievod
al principatului independent.

Structura social-administrativă a Moldovei

Instituţia politico-administrativă supremă a Moldovei era domnia. În fruntea ei se afla
un domnitor cu dregători subordonaţi lui. Şeful statului, conducătorul Ţării Moldovei era
domnitorul numit în documente gospodar, mai rar… Domnitorul/gospodarul Ţării Moldovei
era nu numai capul statului ci şi şeful administraţiei: numea/destituia marii dregători, numea
cîrmuitorii ţinuturilor, pîrcălabii cetăţilor, vornicii Ţării de Sus, Ţării de Jos.
O instituție aparte în Statul Moldovenesc era Sfatul domnesc, care în unele
documente se numeşte rada, alcătuit de domnitor din marii dregători – mari boieri. Titlul de
voievod însemna, că gospodarul Moldovei era comandantul suprem al armatei. El organiza
campaniile militare, planul de luptă, participa la bătălii.
Domnitorul Moldovei era şi judecătorul suprem al statului, care, în procese, trebuia să
se călăuzească de obiceiul pămîntului/legea ţării – reguli tradiţionale nescrise. Domnitorul
era promotorul şi făuritorul politicii statului: aplana conflictele cu vecinii, semna tratate şi
alianţe, declara război şi organiza expediţii de răspuns.
Numai domnitorul semna actele cancelariei de stat. Dar garanţia domniei erau boierii.
În toate gramotele semnate de ei, domnitorii Moldovei se bazau pe credinţa boierilor.

Adunarea ţării în Moldova este menţionată ca un organ popular, convocat numai în

momentele cruciale, de mare însemnătate pentru destinele Statului Moldovenesc. Adunarea
ţării este atestată documentar la 25.06.1441. Mai multe ştiri aflăm despre ea din letopiseţele
moldo-slavone.

3
 Dregătorii Moldovei aveau ierarhia lor. Printre primii se evidenţia  ̶  vornicul, care
avea în supuşenie întregul personal al curţii; avea şi atribuţii militare: comanda armata în
lipsa domnului. Vornicul Ţării de Jos, al Ţării de Sus erau administratori supremi ai acestor
părţi ale Moldovei. Logofătul era şeful cancelariei: alcătuia, redacta actele, scrisorile oficiale,
era purtătorul peceţilor domneşti. Dintre cei mai de nădejde sfetnici şi dregători, domnitorii,
numea pîrcălabi: comandanţi de garnizoane ai celor mai puternice cetăţi, şefii administraţiei
ţinuturilor din preajma cetăţilor.
Armata Moldovei niciodată n-a fost numeroasă. În veacurile XIV-XV în Moldova
mergeau la război, atunci cînd erau chemaţi, boierii cu cetele lor. Ţăranii numiţi vecini
mergeau la luptă numai în cazurile de mare primejdie, cînd se chema oastea de strînsură.
Orăşenii aveau sarcina să înarmeze cetele de orăşeni. Steagul era unitate militară din vreo 50
de oşteni, comandată de un stegar. Ostaşii de ţară erau numiţi slujitori.

Structura socială
Structura socială era alcătuită din cîteva pături. Baza socială, forţa producătoare
principală a Moldovei rămînea ţărănimea – vecinii. Aceasta era cea mai numeroasă pătură
socială.
Proprietarii de pămînt, boierii formau pătura socială cea mai influentă din punct de
vedere politic care se împărțeau în 3 categorii: Boierimea Mare, Boierimea Mijlocie și
Boierimea Mică.
Oraşele erau populate de boieri, dregători, curteni, însă în cea mai mare parte — de
tîrgoveţi, meşteri grupaţi în diferite bresle. Astfel, orăşenii — reprezentanţi ai diferitelor
tagme sociale aveau diferite îndatoriri şi diferite drepturi.
Negustorii şi meşteşugarii constituiau caracteristica sociala a oraşelor moldoveneşti.
Ultima categorie socială a Moldovei medievale o formau robii: ţiganii şi tătarii (prinşi încă în
perioada prestatală de voievozii moldoveni și în luptele cu tătarii, bunăoară, la Lipnic (1470).
Ţăranii în Moldova se distingeau din punct de vedere social, fiscal, jurisdicţional.
Țărănimea aservită numiți, mazîli  ̶  formau o categorie privilegiată intermediară între boieri
şi ţărani. Țărănimea liberă, rezeşii  ̶  erau ţărani liberi organizaţi în obşti, care aveau în
stăpînire colectivă moşia satului.

Această structură socială a populației și forma de proprietate a influențat asupra

organizării administrative a Moldovei istorice.

4
Structura administrativă
De la începuturi şi pînă în epoca modernă Moldova se împărţea în ţinuturi. La hotarul
dintre veacurile XVI-XVII în Moldova se enumerau 24 de ţinuturi, însă „ele niciodată n-au
fost concomitent sub jurisdicţia Statului Moldovenesc”, din cauza rapturilor teritoriale.
Din prima jumătate a veacului al XV-lea Statul Moldovenesc a fost împărţit în două
subdiviziuni. În 1436 fiii lui Alexandru cel Bun, Iliaş şi Ştefan al II-lea, au împărţit puterea
în Moldova. Ştefan al II-lea a fost domnitor în Ţara de Jos — partea de sud-est a Moldovei.
Purta titlul de voievod, avea reşedinţa la Vaslui şi era primul membru al Sfatului domnesc la
Suceava. În partea de nord-vest a Moldovei — Ţara de Sus îşi exercita autoritatea din
scaunul domnesc de la Suceava Iliaş, fiul mai mare al lui Alexandru cel Bun. Această
împărţire administrativ-teritorială a Moldovei s-a păstrat şi după dramatica domnie prin
asociere, a lui Iliaş şi Ştefan al II-lea.

Aşadar, Statul Moldovenesc se subdiviza în Ţara de Jos şi Ţara de Sus, acestea — în

ţinuturi, ţinuturile aveau în subordonare ocoale, care cuprindeau cîteva sate (domnești, a
marilor boieri sau libere) şi slobodzii — localităţi formate din oameni aduşi din alte părţi şi
scutiţi (sloboziţi), parţial sau integral, de plata impozitelor. În procesul reconstituirii
sistemului urbanistic al Moldovei din veacurile XIV-XV putem urmări evoluţia a 29 de oraşe
şi tîrguri moldovene, inclusiv Siret, care, „pe timpul domniei lui Laţcu (1365-1375) a fost,
probabil, reşedinţa sa principală”, Baia — „reşedinţa primilor voievozi moldoveni”,
Suceava, pe care „Petru I Muşat (1375-1391) şi-a ales-o capitală”. De la mijlocul celei de a
doua jumătăţi a secolului al XVI-lea şi pînă în 1862 următoarea capitală a Moldovei a fost
oraşul Iaşi.

Concluzii

În urma examinării structurii administrative a Moldovei istorice pot spune că: Sfatul
domnesc, dregătoriile, armata şi Adunarea ţărănimii, precum şi a statutul domniei şi
prerogativele domnitorului, a raporturilor sale cu Biserica, se evidenţiază clar statornicia
instituţiilor superioare de administrare a Statului Moldovenesc, caracteristice şi altor state
feudale centralizate din Europa, confirmînd continuitatea lor pînă în epoca modernă.

5
6