1.Obiectul de studiu al politologiei este politicul, ca subsistem al sistemului social global.

Politicul reprezinta acel domeniu al vietii sociale in care se desfasoara viata constienta a oamenilor, de regula in mod organizat, pentru promovarea anumitor interese ce se manifesta sub o multitudine de forme, precum: interese individuale, generale, de grup social, nationale, internationale, interese economice, spirituale, politice etc. Servirea si promovarea diversitatii de interese, atunci cand se realizeaza in mod constient, prin activitati organizate si programate, se constituie in domeniul politic. Domeniul politic se prezinta sub trei aspecte: sistem politic, actiune politica si gandire politica, intre acestea existand o stransa interdependenta. In stiinta politica se utilizeaza diverse metode: M normativ-valorica presupune crearea unei orinduiri politice ideale si necesitatea subordonarii ei relatiilor politice si sociale real existente, dezavantajul acestei metode consta in ruptura de realitate fapt ce a generat teorii si idei utopice care au dat nastere la metode violente de realizare a utopiilor sociale . M sociologica datorita acestei metode putem determina corelatia dintre politica si alte sfere ale vietii sociale, putem descoperi natura sociala a statului a puterii. Aceasta metoda permite determinarea orientarii sociale a deciziilor elaborate, stabilirea grupului in ale carui interese acestea se realizeaza. M antropologica insista asupra prioritatilor in politica a impactului instinctelor, intelectului, psihicului, caracterului national, accentul fiind pus pe calitatile omului ca fiinta bisociala.M institutionala depisteaza norme juridice, analizeaza legile de baza ale societatii, incepind cu constitutia, formuleaza rolul lor in dezvoltarea si evolutia normala a societatii. M behaviorista a aparut ca o alternativa a metodei institutionale. Metoda behaviorista a permis studierea comportamentului politic al personalitatii sau al grupului. Ea sa evidentiat prin incercarea de a evalua politica sub aspect calitativ si cantitativ. M comparata- esenta acestei metode consta in compararea unor fenomene politice identice ce au loc in diferite tari, medii culturale . M psihologica se aplica la studierea mecanismelor subiective ale comportamentelor politice, a calitatilor individuale, a trasaturilor de caracter, la fel si a mecanismelor psihologice tipice. Functiile politologiei in societate stiinta politica indeplineste un sir de functii sociale importante. Realizarea eficace a acestor functii contribuie la dezvoltarea stabila a societatii, la stabilirea pacii civile si a consensului social. Functia teoretico-gnoseologice consta in explicarea si elaborarea unor cunostinte sistematice despre sfera politica,depistind legalitatile generale care permit sa intelegem, sa controlam si sa influentam procesul politic. Functia parcticae ; functia de pronosticare exprima capacitatea politologiei de a prevedea posibilele evolutii ale proceselor politice Functia culturala - aceasta functie presupune ca cetateanul trebuie sa stie cum se formeaza si functioneaza puterea, care sunt principiile relatiei dintre stat si societate, trebuie sa-si cunoasca d-le si posibilitatile sale de influenta asupra puterii. 2.Constituirea si evolutia politologiei ca stiinta constituirea politologiei ca stiinta aparte are loc la mijlocul anilor 50 sec XX. Rolul decisiv la jucat colocviul international organizat de UNESCO la Paris, in 1948, unde au fost determinate elementele de baza ale stiintei politice: teoria politica si istoria ideilor politice; institutiile politice; partidele,grupurile si opinia publica; relatiile internationale. Evolutia politologiei cunoaste citeva etape: perioada antica in aceasta perioada politologia face parte din cadrul filosofiei fiind componenta a acestei discipline. Filozofii antici Paton,aristotel,cicero studiaza forme de guvernare ce vizeaza cetateanul ca subiect al relatiei de drept. Perioada medievala elemente de studii politologice contin unele tratate teologice si filosofice. Augustin emite ideea de superioritate a puterii Papale asupra celei laice. Toma dAquino introduce ideea de nesupunere politica si recunoaste legalitatea rascoalelor in cazul in care puterea nu respecta principiile crestine. Nicollo Machiavelli afirma ca fenomenul politic are legitatile sale, separindul de moralamentioneaza ca la baza evolutiei politice se afla lupta dintre clasele antagoniste: saracii si bogatii. In epoca moderna apar studii politico filosofice fundamentale, se incearca formularea unor legitati ce guverneaza sfera politica. In perioada contemporana politologia se cristalizeaza ca stiinta aparte. 4.Functiile politicii: a)integrarea diferitor sfere ale vietii sociale,asigurarea unitatii si stabilitatii societatii. b)conducerea proceselor social politice,elaborarea scopurilor sociale si mobilizarea maselor la indeplinirea lor c)depistarea si rezolvarea conflictelor sociale d)socializarea personalitatii e)asigurarea continuitatii si renovarii in dezvoltarea societatii f)redistribuirea autoritara a resurselor si a valorilor in societate. Structura politicii este formata din: subiectele sau obiectele politicii(lider,partid,stat,grupe de presiune,clase sociale); institutiile politice ca centru de conducere si reglare a proceselor sociale; interesele politice cauza primara, izvor al comportamentului politic; puterea politica ca esenta,energie a puterii; relatiile politice

totalitatea interactiunilor si a interdependentelor dintre subiectele si obiectele politicii si care pot fi dominatie,supunere,colaborare,neutralitate,conflict; constiinta politica totalitatea ideilor politice. Nivelurile politicii: meganivelul se refera la activitatea institutiilor internationale ce au caracter suprapolitic; macronivelul este nivelul politic propriu-zis, caracterizeaza statul, puterea politica, structura si functionarea ei in centrul si la periferie; micronivelul cuprinde organizatii in parte: partide, sindicate,corporatii, firme. Aici la fel ca si in stat are loc lupta pt putere,conducere,restribuire,realizare a intereselor de colectiv. 6.Puterea politica: esenta PP puterea este cel mai complex si mai disputat concept in stiintele politice. Prin putere se subintelege statul. De cele mai multe puterea era privita ca un tip de conducere, mijloc de ordonare arelatiilor sociale, o forma de influenta care stabileste anumite norme si scopuri, un gen de comunicare si cooperare intre oameni, violenta dominatie.hobbes afirma ca puterea este un mijloc de asigurare a binelui in viitor. Conform dictionarului politic puterea este difinita in 3 feluri: a) Puterea abilitate sau drept de a face ceva b) puterea capacitatea de a impune propria vointa sau de a exercita autoritate asupra altora c)puterea este un raport de dominatie. Trasaturile puterii politice : forta-capacitatea de a detine aparatul de constringere(politia, armata,securitatea) legalitatea- dreptul de a utiliza violenta in limitele statului fapt interzis altor puteri (partide,lobby-uri, biserica); generalitate posibilitatea de a se adresa din numele intregii societati; monocentrizm puterea politica are un singur centru fie guvernul fie parlamentul care adopta deciziile vitale; suveranitate suprematia puterii de stat in raport cu alte puteri pe un anumit teritoriu, dreptul de a elabora si impune legi care sunt obligatorii pt toti cetatenii statului; monopolul resurselor concentreaza toate resursele spre deosebire de alte puteri. Anume fenomenul concentrarii resurselor este periculos pt democratie deo-ce orice putere poate sa scape controlului si sa exercite violenta. 7.Formele puterii politice: autoritatea politica este o modalitate concreta de manifestare aputerii. Putera instituita economic, social, juridic si care functioneaza efectiv folosind valorile acceptate in societate devine autoritara. Autoritatea reprezinta dreptul de a efectua o actiune inclusiv de a edita legi; dominatia politica reprezinta o forma particulara de manifestare a puterii politice in raporturile sale cu masa celor supusi si care consta in capacitatea ei de a obtine o atitudene de obedienta fata de ordinele si dispozitiile pe care le emite. Infuenta este o forma de manifestare a PP realizata prin urmarirea unor modele concrete de comportament in cadrul unor programe strategice. Forta si puterea unii politologi considera PP cu forta politica considerind ca forta este o componenta a puterii. Forta si puterea sunt asemanatoare prin capacitatea lor de a se realiza. Violenta politica in traditia gindirii politice occidentale violenta este privita ca un mijloc indezirabil, dar citeodata necesar de a atinge unele obiective politice. Un minim de violenta din partea statului poate fijustificata prin considerentul mentinerii ordinii sociale dar numai in contextul legalitatii. 8.Legitimitatea este capacitatea sistemului de a crea si mentine la oameni convingerea ca institutiile politice existente sunt cele mai bune din toate cele posibile pt societatea data. Max Weber evidentia 3 tipuri de legitimitate: traditionala (regele); legala(presedintele, birocratul); carizmatica (conducatorul maselor); legitimitate tradiional - form de dominaie politic bazat pe ncrederea n caracterul divin, sacru al tradiiilor,care dicteaz, sau stabilesc, regulile vieii publice. Legitimitate legal este o form de dominaie politic bazat pe ncrederea membrilor societii, cetenilor n legalitatea i raionalitatea titlurilor i deciziilor elaborate de autoritile politice centrale. legitimitatea carizmatica care desemneaz o form de dominaie politic fondat pe ncrederea oamenilor, cetenilor, dac nu a tuturora, apoi a unei pri nsemnate din ei, n capacitile ieite din comun, supranaturale ale conductorilor, guvernanilor.

Politologia studiaz sistemul politic ca pe un fenomenintegru, care prin existena sa determin toate sferele de baz ale activitii umane. El reflect diversitatea de interese a grupurilor,pturilor, claselor, etniilor din care este compus societatea. Prin el are loc ciocnirea, confruntarea i articularea (coordonarea) voinei diferitor subiecte, fore sociale, se elaboreaz decizii cu autoritate, n stare s reglementeze ntregul proces social, s orienteze activitatea tuturor actorilor vieii sociale. 9.Sistemul politic reprezinta ansamblul persistent si coerent de relatii comportamente sociale instutionalizate, care asigura exercitarea puterii asupra societatii. SP exista in spatial politic al societatii care are limite teritoriale si

functionale, determinate de sfera de actiune a sistemului politic si partile lui component la diferite niveluri ale organizarii politice a societatii. SP are un echilibru instabil, in sensul ca se creaza si se modifica continuu, asa incit tratarea sistematica a vietii politice necesita o cunoastere si analiza permanenta. Din perspectiva structural sistemul politic reprezint un subsistem parial al sistemului social global, fiind alctuit din relaiile politice, instituiile politice, concepiile politice, formele i mijloacele activitii politice cu normele i valorile lor politice corespunztoare. Deci structura sistemului politic consta din urmatoarele componente: a)subsistemul institutional include principalele institutii politice si interactiunile intre ele (statul este principala institutie); b) subsistemul cultural este compus din valorile,atitudinile,idealurile,traditiile politice existente in societate,modelele de comportament politic; c)subsistemul normativ uneste normele, traditiile,obiceiurile, principiile morale care regleaza si determina viata politica a societatii; d)subs comunicational devizele politice, interactiunile intre institutiile politice si mass-media, modele de comunicare si interactiune intre elementele sistemului politic; e) subs functional rflecta latura functionala a sistemului politic, metodele utilizate de sistemul politic in procesul de realizare a conducerii. Unii autori mai evidentiaza si subsistemul ideologicce reprezinta totalitatea ideilor politice existente in societate. Din perspectiva funcional sistemul politic este vzut ca cel ce asigur organizarea i conducerea societii n ansamblu. Sistemul politic indeplineste urmatoarele functii: integratoare, directoare, reactiva. 10.Tipologia sistemelor politice contemporane Sistemele politice se deosebesc in fuctie de: gradul de diferentiere si concentrare a puterii, de modul de recutare si de desemnare a conducatorilor politici, de tipurile istorice de legimitate si de structura statelor, de formele de guvernare si de regimurile politice, de relatiile care se stabilesc intre cei care guverneaza si cei guvernati. Secolul XX a adus noi diferentieri in special de natura economica ce se regasesc si in planul organizarii politice deci putem vorbi despre societati dezvoltate, societati cu regim de tip sovietic si comunist, societati in curs de dezvoltare si societati recent industrializate. Tarile dezvoltate au ca regula generala sisteme politice democratice iar cele de tip sovietic si comunist au fost caracterizate prin regimuri totalitare,dictatoriale si autoritaristice. 11.Regimul politic Regimul politic reprezint pentru muli politologi un element al formei de stat, pentru alii, un element al sistemului politic. Avnd n vedere c statul reprezint instituia central a sistemului politic , este indubitabil faptul c regimul politic este legat, n primul rnd, de stat, constituind un element al formei de stat, i anume elementul hotrtor, pentru c el exprim un raport ntre organele de stat i ceteni. Dac organele de stat se constitui e prin consultarea cetenilor, ca expresie a voinei acestora, avem de-a face cu un regim politic democratic. i invers, dac organele de stat se constituie fr consimmntul cetenilor, ignornd voina acestora,regimul politic de acest gen este unul de factur dictatorial. De aceea, n analizele politologice, cnd se urmrete elucidarea esenei statului, se vorbete despre regimul politic. Tipologia regimurilor politice in perioada contemporana putem evidentia 3 tipuri fundamentale de regimuri politice: totalitare, autoritare,democratice. Totalitarismul reprezinta statul care controleaza si reglementeaza in totalitate sferele politica, sociala si culturala ale societatii. Prima data termenul a fost utilizat pt a denumi o stare a societatii considerata ideala pt indeplinirea telurilor fascismului. Metodele totalitarismului sunt controlul total al maselor prin intermediul politiei politice;violenta, represarii in masa; mobilizarea maselor la proiecte gigant(construirea socialismului,cucerirea cosmosului). Autoritarismul reprezinta regimul in care functionarea puterii nu este in conformitate cu principiile si normele statului de dreptiar mecanismul formarii organelor de stat se bazeaza pe excluderea cetatenilor de la alegerea nemijlocita a reprezentantilor puterii.Tipurile de regimuri autoritare monarhia traditionala:toata puterea este concentrata in minile monarhului, lipseste concurenta politica influenta majora avindo rudele monarhului. Dictatura personala:reprezinta putereaunui individ care a monopolizat prerogativele de putere.regimul oligrahic: guvernarea este realizata de un grup restrins de oameni uninduse in functie de bunastarea sociala, de pozitia sociala sau militara. Regimurile teocratice: puterea politica este detinuta de catre persoanele duhovnicesti care conduc societatea in baza unor norme religioase care substituie normele laice. Regimurile militare: statul in care un grup de militari a acaparat puterea prin lovitura de stat instaurind dictatura militara. 13. Functiile statului

Importanta enorma a statului este determinata de fuctiile lui interne si externe. Functiile interne sunt: f.politica ce consta in determinarea obiectivelor generale ale dezvoltarii tarii conducerea, integrarea populatiei in jurul unor valori comune. f.juridica emite legi care asigura cadrul legal necesar activitatilor socio-umane ale cetatenilor. F.sociala- realizarea unei politici sociale(invatamint gratuit,credite avantajoase,compensatii)care au ca scop asigurarea armoniei sociale.f. culturala- conservarea monumentelor,sustinerea materiala a institutiilor.f.economica asigurarea unui echilibru bugetar si macroeconomi, crearea prin pirghii bugetare si monetare a unor stimulente pt cresterea economica ascendenta. Functiile externe ale statului- stabilirea si mentinerea unor contacte diplomatice,economice,cultural. 14.Statul de drept este un stat care este sub forma unui regim democratic caracterizat prin suprematia legii in toate sferele, principiul separarii puterilor, egalitatea tuturor in fata legii, responsabilitatea reciproca a cetateanului si a statului, independenta justitiei. In statele de drept exista legi antimonopol si comitente antimonopol care vegheaza respectarea concurentei loiale,previn aparitia unor monopoluri care ar compromite desfasurarea normala a activitatilor economice.statulu de drept s-ar intemeia pe urmatoarele principii: suveranitatea poporului(puterea apartine poporului; realizarea principiului eligibilitatii personalului politic; incredintarea puterii supreme unui organ de putere ales de poporsi separarea sa de puterea de guvernare si de puterea judecatoreasca; afirmarea unor drepturi si libertati ale cetateanului; sistem de partide plural; ansamblul conduitelor politice se desfasoara si sunt apreciate pe baza unei legi fundamentale,constitutia. Statul de drept inseamna subordonarea statului fata de drept si exercitarea controlului jurisdictional asupra activitatii statului. La elaborarea conceptului modern al statului de drept au contribuit 3 elemente de baza: o doctrina a puterii(suveranitatii), o doctr a societatii civile, si o doctr a d-lor individuale. Functionarea eficienta a statului de drept este asigurata de principiul legalitatii si controlul constitutionalitatii legilor.

15.Societatea civila Esenta SC - Pt promovarea intereselor si necesitatilor particulare oamenii creaza institutii nepolitice: familia, mijloace de comunicare, mass-media etc. preocuparile cotidiene ale indivizilor in formele sale primare constituie domeniul societatii civile. Notiunea de SC o intilnim la autorii antici Tomas Hobbes si Jhon Lock au utilizat termenul de SC pt a marca dezvoltarea istorica a omului de la starea sa naturala la civilizatie, fondatorul liberalismului Jhon Lock a plasat indvidul deasupraa societatii si a statului. SC se constituie dintr-un sir de structuri protectoare dintre individ si stat. conceptul de SC a revenit in prin opera lui Jhon Rawls, deatunci ea detine o pozitie dominanta in stiintele politice ca un concept post modern capabil sa depaseasca clivajele economice si sociale inerente oricarei societati. Ceea ce face ideia SC atit de atragatoare este sinteza binelui public si a celui privat a ordinii individuale si a celei sociale care daca nu depaseste, cel putin armonizeaza conflictele dintre interesul individual si binele public. Societatea civila este formata din ceteni, asociai sub diferite forme, care au aceleai interese si care i dedica timpul, cunotinele si experiena pentru a i promova si apra aceste drepturi si interese. Deci, prin socie tate civil se nelege totalitatea indivizilor ca ceteni, a tuturor agenilor i organizaiilor socio -profesionale, de creaie etc. cu caracter apolitic, care desfoar multiple activiti n cadrul relaiilor sociale. Pentru a subordona puterea politic, societatea civil trebuie s aib un mare grad de cunoatere, organizare, responsabilitate. Caracteristicile fundamentale ale societatii civile sunt: autonomia, asocierea, pluralismul,legalitatea si medierea. 16.Partidele politice Notiunea de partid provine din latinescul pars-particica si partire a diviza. Partidele politice sunt actorii principali ai procesului politic, dat fiind faptul ca ele agrega cerintele sociale in politici coerente, proces care ofera alegatorilor o alegere in campaniile electorale,formeaza guvernul, actioneaza in calitatea de opozitie in legislative, rezolva problemele sociale majore. Partidul este o asociatie de oameni liberi constituita voluntar ce este necesara societatii cu un anumit program cu obiective ideale sau materiale. Functiile partidului: - f.articularii intereselor ce consta in depistarea diverselor interese existente in societate. f.agregarii intereselor transformarea intereselor in programe politice. f.de acaparare si realizare a puterii. f.de

selectare a elitelor la fuctiile statele. f.socializarii politice partidele servesc ca un reper pt adeptii si alegatorii sai oferind modele explicative a fenomenelor politice. f.formarii ideologiei si acursului politic pratidele schiteaza directiile principale ale activitatii guvernamentale asigurind conducerea guvernului. 17.Tipologia partidelor politice Conform genezei: - partide de creatie interna(ce apar in interiorul corpului reprezentativ/parlamentul). p.de creatie externa(ce se formeaza in afara parlamentului). Conform criteriului organizational: -p.cadre sunt formatiuni politice formate dintr-un numar mic de membri activi dar care exceleaza prin prestigiu. p.de masa sunt organizatii social-politice ce se bazeaza pe numarul mare de membri activi. P de masa se bazeaza mai mult pe cantitate decit pe calitate. Conform doctrinei: -p.libere-liberalii au fost acei care au pus bazele democratiei contemporane. p.conservatoare sunt p de dreapta si pledeaza pt valori ca traditia,ordinea,autoritatea statului. p.crestindemocrate nu au nimic comun cu biserica insa programul lor politic contin valori ale eticii crestine: personalitatea,solidaritatea,familia,traditia. p. social-democrate sunt partide socialiste de natura reformista. Principiile acestui partid sunt:democratia,solidaritatea,echitate sociala,economie mixta. p.comuniste partidele politice ce au la baza invataturile lui Marx si Engels. Comunismul pledeaza pt egalitatea indivizilor unei societati pt desfiintarea clasei sociale. p.ecologiste partide politice tinere ce au aparut pt a face fata problemelor de natura ecologica, se fac simtite in societatile postindustriale. p.agata totul sunt formatiuni politice care nu se orienteaza in mod strict spre o anumita doctrina politica sau spre un anume segment social. Conform reprezentarii parlamentare: -p.parlamentare sunt partidele care in rezultatul alegerilor parlamentare reusesc sa obtina un anumit numar de mandate parlamentare. p.extraparlamentare sunt formatiuni ce nu se bucura de reprezentare parlamentara. Potrivit criteriului de exercitare a functiilor de conducere: -p.de guvernare sunt partidele care exercita sau participa la exercitarea puterii politice. p.de opozitie sunt partidele ce nu participa si nici nu sustin guvernarea. Potrivit criteriului teritorial-administartiv: -p. cu reprezentare nationala care dispun de organizatii teritoriale si sprijin electoral pe tot teritoriul tarii. p.regionale care activeaza doar intr-o anumita regiune a tarii. Sistemul de partide reprezinta totalitatea partidelor existente intr-un stat si legaturile intre ele.tipurile de sisteme de partid: monopartid reprezinta existenta unui singur partid la putere care fie interzice existenta altor partide fie tolereaza existenta altor partide dar fara a le permite accesul direct la putere. Avantajele:integreaza mai bine oamenii, concentreaza mai bine resursele, asigura stabilitatea politica. Dezavantajele:birocratizarea elitei, din cauza lipsei alegerilor are loc degradarea elitei, indepartarea elitei de la problemele reale ale poporului; sistemul bipartid se caracterizeaza prin 2 sau mai multe partide,dar predomina doua partide egale dupa greutatea politica si care alterneaza la guvernare chiar daca unul din ele e pe o perioada mai lunga de timp. Avantajele: stabilitatea politica asigurata de stabilitatea guvernamentala, curs politic moderat, se asigura o veritabila concurenta politica. Dezavantajele:neutralizarea opozitiei prin faptul ca partidul de guvernamint ocupa toate posturile guvernamentale, exista riscul schimbarii bruste a cursului politic odata cu venirea opozitiei la putere. Sistemul pluripartid se caracterizeaza prin existenta a mai multor partide care sunt aproximativ egale ca forta si care nimerind in parlament sunt nevoite sa formeze coalitii. Avantajele:reprezentare echitabila a tuturor intereselor si grupurilor sociale existente in societate, concurenta reala a programelor, ideilor, liderilor ce asigura o dezvoltare progresista. Dezavantaje: instabilitate politica si existenta efemera a coalitiilor guvernamentale. 18.Alegerile: notiuni, functii, principii. Alegerile sunt un mod de desemnare a conducatorilor de catre ansamblul membrilor unui grup. Alegeri actiune prin care cetatenii selecteaza ai desemneaza prin vot in conformitate cu anumite procedure personale care urmeaza sa faca parte din organelle de conducere ale unui stat. Alegerile reprezinta un ansamblu de procedure institutionalizate prin care corpul constitutional desemnat al poporului(electoratul) isi deleaga reprezentatii pt functiile de importanta publica optind intre mai multi candidati. Functiile alegerilor: legitimarea sistemului politic, exprimarea intereselor sociale,constituirea intitutiilor puterii, exercita controlul asupra institutiilor puterii, renovarea sistemului politic si constituirea unei opozitii eficiente,

mijloc de socializare politica, dezvoltarea comunicarii politice intre subiectii procesului politic, solutionare pe cale pasnica a conflictelor politice. Principiile votului democratic: generalitatea toti cetatenii indifferent de gen, rasa, nationalitate, aparteneta la o clasa sau profesieau dreptul la participarea la alegeri active(in calitate de alegator) si pasiva (in calitate de candidat). Egalitatea fiecare cetatean are dreptul doar la un vot care s epretuieste indifferent cui ii apartine. Votul secret decizia alegatorului nu trebuie sa fie nimanui cunoscuta , acest principiu asigura libertatea alegatorilor, asigura siguranta cetatenilor care ar putea fi urmarti sau mituiti. Votarea directa adica alegatorul poate vota un candidat anume la functia elective Principiile generale ale organizarii alegerilor: libertatea alegerilor ce presupune absenta tensiunii politice, administrative, social economice, informationale, psihologice asupra alegerilor. Existenta candidaturilor alternative in conditiile pluralismului politic prezenta candidaturilor alternative este un indiciu important al nivelului democratiei intr-un stat. Competitia electorala fortele politice trebuie sa aiba posibilitatea sa lupte pt increderea alegatorilor sa-I convinga de corectitudinea programului sau electoral. Periodicitatea si regularitatea alegerilor numai prin respectarea acestui principiu se poate controla conducerea de catre alegatori. Egalitatea posibilitatilor partidelor politice si candidatilor presupune egalitatea in resurse material si informationale. 19.Sisteme electorale Esenta: indentitatea sist electoral stabileste regulile jocului electoral, determina caracterul alegerilor, asigura existent alegerilor si este o concretizare a alegerilor. Sistemul electoral constituie un mecanism pt transformarea voturilor in demnitati publice. Sist electoral cuprinde 4 componente semnificative organizarea alegerilor, desfasurarea campaniei electorale, desfasurarea alegerilor si stabilirea rezultateor alegerilor. Scopul principal al sistemelor electorale este de a respecta vointa poporului, de a o transforma in obligatiile puterii. Exista urmatoarele tipuri de alegeri: majoritar - esenta acestui sistem consta in faptul ca pt a cistiga alegerile candidatul sau partidul trebuie sa acumuleze majoritatea voturilor alegatorilor de pe teritoriul circumscriptiei electorale sau a statului. Sist majoritar absolute se utilizeaza pt alegerea presedintelui pt a obtine mandatul trebuie sa obtina 50%+1, dar in caz ca nimeni nu primeste 50%+1 se organizeaza al II tur la care participa doar 2 candidati care au cele mai multe voturi. Sistemul majoritatii relative este necesar doar de deposit pe ceilati candidate ca procent de voturi. Sistemul electoral proportional acest sistem consta in repartizarea mandatelor proportional voturilor, obtinute de partied sau coalitii electorale, in acest system nu se pierde nici un vot fiecare influenteaza continutul organului electoral. Sistemul electoral mixt- reprezinta o imbinare in diferite proportii si in diferite forme a scrutinelor majoritare si proportionale. In scrutinele mixte alegatorul are 2 voturi si deci exista 2 categorii de deputati cei alesi in circumscriptii uninominale si cei alesi pe liste de partid. 20.Elita politica: Trasaturi: un grup social relative mic dar independent; un statut social inalt; detinerea puterii de stat si puterii informative; participarea directa la realizarea puterii; capacitate organizatorice si talent. Functiile: studierea, analiza intereselor diferitor grupuri sociale; subordonarea intereselor grupurilor sociale; reflectarea intereselor in diferite dispozitii politice; elaborarea ideologiei politice; formarea aparatului cadrelor de conducere; inaintarea liderilor politici;crearea si coordonarea institutiilor sistemului politic. Tipuri: elita dominant include diferite grupuri (politic,economic,ideologic,stiintific,cultural) care se implica direct sau indirect in relatiile de putere. Elita politica parte a elitei dominante care participa nemijlocit la exercitarea puterii politice. In literature de specialitate elitele sunt clasificate in : elita guvernatoare, de opozitie,seperioara(are capacitatea de a adopta decizii la nivel de stat- presedinte, consilieri), de nivel mediu (fac parte personae cu un

anumit statut professional sau dispun de una numit capital), locala(adopta decizii la nivel de regiune judet,raion), profesionala,demografica,etnica,religioasa,culturala,politica. 21.Mecanismul formarii elitei politice: sistemul de ghilda(breasla) avansarea lenta acandidatilor pe vertical puterii.ei sunt selectati din anumite grupuri,anumit partid.caracteristicele acestui system sunt: character inchis, lipsa concurentei,in esenta conservator,tendinta spre birocratizare,conformism,devotement liderului; probalitatearedusa a coflictelor, grad sporit al pronosticarii. Sistemul antreprenorial este un process liber al selectarii, presupune o concurenta dura intre aspiratii la functiile de putere; cerintele sporite fata de calitatile personale;probalitatea relative mare a riscului si a neprofesionalismului in politica;grad mare a conflictelor in interiorul elitelor; pronosticare scazuta apoliticii. 22.Liderismul politic Astfel liderismul reprezint unul din mecanismele integrrii activitii de grup, cnd individul se manifest n rolul de lider, adic unete, direcioneaz aciunile grupului, care la rndul su ateapt, accept i susine aciunile lui. . Liderismul politic ntr-o form mai pronunat i desfurat exprima esena mecanismului real de realizare a politicii n societate. Influena factorului subiectiv al liderismului politic se face extrem de vdit, actual i important n condiiile contemporane, mai ales pentru noile democraii, care au luat natere pe ruinele regimurilor nedemocratice-autoritare i totalitare. In stiintele politice sunt evidentiate urmatoarele functii ale liderismului politic: integrarea societatii si organizarea maselor; formularea si adoptarea deciziilor politice optimale; arbitrajul social,apararea cetatenilor de abuzul birocratiei, mentinerea ordinii prin intermediul controlului, a stimularii si a constringerii; comunicarea puterii cu masele; propagarea inovatiilor,perfectionarea sistemului politic. Problema tipologiei liderismuluitotdeauna a reprezentat interes. Autorul M.Weber evidentiaza 3 tipuri de lideri: traditional(monarhul) se bazeaza pe credinta in sfintenia si vesnicia traditiilor. Liderul apare in virtutea traditiilor. Birocratic (presedintele) liderism legal, bazat pe legitatea ordinii existente, pe alegerea, competent liderului. Charismatic (conducatorul maselor) se bazeaza pe credinta in capacitatile exclusive ale conducatorului care dispune de charisma, haruri divine. 23.Cultura politica Dimensiuni conceptuale: CP este iscusinta omului de a folosi cunostintele politice accumulate de el. In politica omul cauta sa spiritualizeze comunicarea sa avind incredere,dezamagindu-se sau atacind puterea, iar aceasta manifestare a naturii omului serveste la restructurarea intregului system al puterii deci rezulta ca sistemul politic e o variabila dependent de cultura politica care e ovariabila independent. Geneza culturii politice coincide cu aparitia statului,claselor. CP este realizarea cunostintelor politice, e o monstra de comportare a subiectului social, apersonalitatii intr-un system concret istoric de relatii politice. Dimensiunile atitudinilor fata de obiectele politice: cognitiva se refera la cunostintele asupra sistemului politic; afectiva include sentimentele de atasament,angajare,refuz fata de evenimente politice; evaluativa se refera la judecatile de valoare, la opiniile exprimatie asupra sistemului politic. Structura culturii politice Elemente materiale,instutionale: norme de drept sunt o modalitate de existent a CP; forma statului se transmite din generatie in generatie indifferent daca e monarhie sau republica; simboluri politice - sunt semen,obiecte,imagini care evoca altceva decit este realitatea. Simbolul politic este o imagine o reprezentare a principalelor idealuri politice, care indeplineste o functie comunicativa stabilind legatura intre individ si putere. Elementele nemateriale ale CP sunt: miturile politice sunt o deformare sau interpretare eronata a realitatii obiective a carei semnificatie practica se limiteaza la comunitatile indivizilor. Traditia este o alta component ca CP codificata in anumite norme scrise sau legi. Traditia reglementeaza nu doar comportamentele elitei politice dar are si un rol impotant pt membrii de rind ai societatii, proectindu-le asteptarile, reprezentarile despre necesarul in politica,formele comportamentelor politice (protestul sau sustinerea). carisma liderilor politici este un element important pt mentinerea coeziunii unor sisteme politice. Modul de solutionare a conflictelor este un element important al culturii politice. In SUA conflictele sunt private ca un fenomen inevitabil care exista in economie sub forma concurentei, in politica este lupta pt putere. Elementele material si nemateriale ale formeaza structura CP.

Tipologia CP: parohiala CP ale societatilor tribal africane; nu exista roluri politice specializate: sefia de trib, sefia de clan, postul de saman sunt roluri politico-economice-religioase difuze si nu se separa de orientarile lor religioase, sociale. Probalitatea aparitiei parohiarismului este mai mare in sisteme traditionale mai simple, unde specializarea politica e minima, in comunitati care nu constientizeaza importanta problemelor de interes national, modial. Dependenta(de supunere) fata de system, orelatie la nivel general: fata de partea administrative o relatie pasiva desi e o forma limitata de competent care e adecvata intr-o cultura dependenta. O orientare dependent pura exista intr-o societate unde lipseste o structura diferentiata de input. Participative membrii societatii se orienteaza catre system ca intreg catre aspectele input si output ale sistemului politic. CP participative este un start additional care poate fi adaugat, combinat cu trasaturile CP dependent si parohiala. 25. Modernizarea politica Conceptul: La mijlocul secolului XX apare conceptul de modernity, care nseamn proces de trecere, evoluare a sistemului social spre contemporaneitate.La etapa actual prin termenul modernizare subnelegem: epoc istoric care nsoete trecerea de la societatea de tip feudal la societatea modern de tip capitalist; proces contemporan de tranziie,caracteristic pentru statele slab dezvoltate sau n curs de dezvoltare, care const n trecerea de la societatea de tip tradiional la cea de tipmodern; proces indefinit de evoluie i perfecionare de la o treapt inferioar la una mai superioar de dezvoltare social cuprinznd ri, zone, regiuni, popoare, sau omenirea n ansamblu.Modernizarea politic este o latur a modernizrii sociale generale. Ea include i caracterizeaz procesul schimbrilor structurale i calitative a vieii politice i culturale care au loc n cadrul sistemului politic, a funciilor instituiilor sistemului dat pe parcursul trecerii de la societatea tradiional la cea contemporan. Societatea tradiional i contemporan reflect diver se nivele de maturitate a sistemului social, existena mai multoror mecanisme de reglare i adaptare social, de tehnologii ale schimbrilor sociale. Ea se deosebete dup locul i rolul individului n aceste sisteme sociale, dup diversitatea posibilitilor de autorealizare a lui. Modernizarea politic poate fi definit i ca formare, dezvoltare i rspndire a instituiilor, structurilor politice contemporane. Modernizarea politic semnific aadar contientizarea necesitii i a aciunilor corespunztoare n vederea organizrii sistemului politic la nivelul cerinelor i mijloacelor moderne performante, actual avansate. Tipuri: In dependent de de mecanismele modernizarii evidentiem urmatoarele tipuri ale acestui process: organica sau primara ce este caracteristica Marii Britanii, SUA,Canadei. Inceputurile acestui process se regasesc in epoca primei revolutii industrial: distrugerea prerogativelor traditionale si proclamarea drepturilor cetatenesti egale, a democratizarii. Neorganica sau secundara, caracteristica Republicii Moldova, Rusia, Brazilia, factorul principal este contactul sociocultural inapoiat dezvoltarii statului cu nucleul modernizarii, mecanismul principal fiind procesul de imitare. Cercetatorul rus M.Ilin delimiteaza trei tipuri de modernizare: endogen ace se realizeaza pe baza proprie (europa, SUA). Endogena-exogena ce se realizeaza atit pe baza proprie cit si pe baza imprumutarii(Rusia,Turcia,Grecia). Exogena ce se relizeaza pe baza imitarii si simularii in conditiile absentei bazei proprii. Dezvoltarea politica si modernizarea sunt legate de existent si functionarea a 2 criterii: nivelul inalt de participare a cetatenilor si concurenta politica dezvoltata si deschisa a diferitor grupuri si elite, lideri politici. 26.Tranzitia la democratie n literatura polititologic sunt evideniate urmtoarele ci de trecere la democraie : a) evoluionist sau de transformare exemplu fiind Spania; b) revoluionar sau schimbul sau decderea regimului vechi exemplu servind Portugalia; c) cucerirea militar exemple servind Germania i Japonia. Savantul american S. Huntington evideniaz trei modele de trecere de la regimul autoritar la cel democratic: 1. modelul clasic de democratizare (exemple Marea Britanie, elveia). Acesta se caracterizeaz prin: limitarea treptat a puterii monarhului; lrgirea treptat a drepturilor cetenilor (mai nti acordarea drepturilor ceteneti (personale), mai apoi celor politice i mult mai trziu a drepturilor sociale); n acelai ritm, treptat se limiteaz, apoi se lichideaz cenzurile electorale; n acelai timp are loc lrgirea competenelor parlamentului care se formeaz ca putere legislativ suprem i care controleaz guvernul; 2. modelul ciclic (exemple servesc unele ri ale Americii Latine, Asiei, Africii). Acest model presupune alternarea, sau rnduirea formelor de guvernare democratice i autoritare nsoite de o atitudine pozitiv a elitei politice fa de democraie. n cazul dat guvernanii alei de popor fie c sunt deturnai de la

putere de ctre militari, fie c ei nii abuzeaz de putere de team s n -o piard, confruntndu-se cu o nepopularitate sporit n rndurile populaiei i o opoziie puternic i categoric. Acest model confirm starea firav, prematur a democraiei n cadrul culturii politice dominante; 3. modelul dialectic (exemple: Spania, Portugalia, Grecia). El are mult comun cu cel ciclic, i anume instabilitatea regimurilor politice tranzitorii, ns aici trecerea la democraie dispune de unele premise interne importante ca de exemplu: industrializarea, formarea clasei de mijloc destul de numeroas, nivelul nalt de instruire al cetenilor, raionalizarea i individualizarea contiinei de mas ,a.m.d. Anume aceti factori i alii de acest gen apropie i faciliteaz decderea autoritarismului i ca rezultat, n urma mai multor rnduiri de regimuri i forme de guvernare se instalaz o democraie trainic, stabil i veritabil. Logica generalizat a trecerii la democraie se poate fundamenta pe dou modele de modernizare politic, diferena dintre 175 care const n existena sau lipsa consensului ntre reformatori i adepii moderai ai sistemului vechi - modelul cooperativ (cooperant) i modelul concurent. Primul model dispune de un potenial vdit de democratism i presupune: 1) liberalizarea treptat i consecvent a regimului politic; 2) demontarea atent i controlat a instituiilor sistemului, regimului, care in de trecut i nu mai corespund, adic sunt dj depite de timp, cu reproducerea neleapt a unora din cele vechi, care i -au pstrar dreptul la via/existen i constituirea unor instituii democratice noi; 3) resocializarea populaie i. Al doilea model presupune: 1) liberalizarea general, adic atotcuprinztoare; 2) demontarea sistemului democratic precedent; 3) implementarea cu orice pre a instituiilor democratice noi, nectnd la mpotrivirile, care pot avea loc de sus sau de jos.Modelul dat de transformare se evideniaz printr-o liberalizare rapid i deseori superficial, prin petrecerea rapid a alegerilor democratice n rezultatul crora elita veche este nstrinat de la putere. Acest model nu exclude revenirea la nite regimuri nedemocratice i mai odioase dect cele anterioare din cauza c noile instituii politice sunt nc slabe i neexperimentate. Exemplu-ilustraie de modernizare politic de tip socialist poate fi luat China. China reprezint o ar mare i o mare putere, care n mod cum nu se mai poate de original a purces la democratizare i descentralizare reieind din condiiile sale naionale, respectnd tradiiile i contientiznd rolul decisiv al economiei n desfurarea celorlalte mutaii - sociale i politice. Astfel n anii 19781990 printr-o politic moderat, treptat s-a ajuns la compatibilitatea a dou fenomene aparent contradictorii: planificarea economic i piaa liber (socialismul de pia), completndu-se cu astfel de elemente ca deideologizarea abordrii problemelor economice, schimbarea mentalitii, trecerea treptat la reforme, valorificarea mecanismelor economiei de pia, renunul la planificarea amnunit a dezvoltrii economiei naionale i debirocratizarea administrrii.