Locul politologiei in stiintele sciale si politice

CUPRINS:
2.1. Functiile sistemului politic................................................................................... 3
2.2 Componentele structurale ale sistemului politic..........................................................4
2.3 Locul politologiei in sistemul stiintelor sociale si politice...............................5

2.1. Functiile sistemului politic

Latura functionala a sistemului politic are in vedere
functiile exercitate de acesta atat la nivelul si interiorul propriului
sistem, cat al societatii. Pe marginea acestei probleme, in
literatura de specialitate, exista vii dispute legate de continutul
functiilor sistemului politic, de eficienta, amplitudinea acestora
si utilitatea lor sociala.
Inca din "The Political System", D.Easton1 sustine ca
sistemul politic are in societate un rol reglator. Aceasta reglare
sociala este realizata prin "alocarea autoritativa a valorilor la
nivelul intregii societati".
Un alt autor, J.M.Cotteret, sustine ca "sistemul politic
indeplineste functii de integrare si de adaptare, prin recurgerea
sau amenintarea cu recurgerea la o constrangere psihica sau
mult mai putin legitima. Sistemul politic urmareste in cadrul
societatii obiective precise: mentinerea sau, dimpotriva,
modificarea ordinii sociale"10.
Pentru Almond si Coleman, sistemul politic are rolul
legimitatii celor care guverneaza, de a asigura un echilibru intre
conducatori si condusi, intre guvernanti si guvernati.
Sintetizand, putem aprecia ca sistemul politic realizeaza
in orice societate urmatoarele functii:
1) De organizare si conducere a sistemului global.
Aceasta functie decurge din faptul ca politicul stabileste
obiectivele sistemului social si subsistemelor sale si asigura
prin mobilizarea resurselor materiale si umane realizarea
acestora.

1 Autor renumit, specialist in politica

3

2) De autoreglare a sistemului social global. Regland

intregul sistem social global, sistemul politic asigura implicit
functionalitatea diverselor subsisteme ale sistemului social
global. El este singurul sistem din cadrul societatii care se
autoregleaza prin propriile institutii si mecanisme.
3) De distribuire in cadrul societatii a valorilor in general,
a celor politice in special. Aceasta distributie trebuie facuta in
concordanta cu interesele sociale globale si cu cele ale
diferitelor clase si grupuri sociale, ale intregii societati.
Functiile sistemului politic nu se manifesta in mod izolat,
ci intr-o stransa corelatie cu cele ale celorlalte subsisteme
sociale, se intrepatrund si completeaza reciproc, asigurand
astfel reglarea, autoreglarea si functionarea sistemului social
global, a societatii in ansamblul ei.
Functiile din cadrul sistemului politic difera de la o
societate la alta, atat in ceea ce priveste continutul cat si in
formele si mecanismele de realizare. Acest fapt e in legatura
directa cu obiectivele si sarcinile pe care si le propune in fiecare
etapa respectivul sistem, de dinamica acestuia, de insasi
calitatea si functionalitatea elementelor sale componente si
situatia internationala.
2.2 Componentele structurale ale sistemului politic
Problema definirii componentelor structurale si
functionale ale sistemului politic, trebuie sa porneasca de la
unitatea si diversitatea partilor sale constitutive, a multitudinii si
varietatii relatiilor ce le guverneaza si indeosebi a impactului
acestuia asupra celorlalte sisteme partiale ale societatii.
Natura regimului politic, formele sale de exercitare a
puterii, contextul intern si international isi vor pune amprenta
atat asupra componentelor sistemului politic, dar mai ales
asupra amplitudinii si eficientei functiilor sale, a rolului sau
reglator la nivelul intregii societati si a propriei autoreglari.
4

Componentele
sistemului politic

Sub aspectul
dimensiunii
Relatiile politice
structurale a
sistemului politic,
cele mai multe
Institutii politice
pareri converg spre
acceptarea
urmatoarelor
Constiinta si
componente:
cultura politica
relatiile politice;
institutiile politice;
constiinta si cultura
politica. La acestea
noi ne permitem sa includem normele si comportamentul politic,
comunicatia politica, actiunea politica.

2.3 Locul politologiei in sistemul stiintelor sociale si politice

Fiind o stiinta a studiului societatii, a politicului, politologia

face parte atat din cadrul stiintelor sociale, cat si a celor politice.
Ea se afla in relatii de comunitate, dar si de identitate,
particularitate cu stiintele sociale: istoria, filosofia, economia,
politologia. Relatia, raportul de comunitate dintre politologie si
stiintele sociale decurge din faptul ca toate au ca obiect de
studiu societatea. Particularitatea, individualitatea dintre
politologie si stiintele sociale vine de la domeniul distinct de
studiu al societatii, specific fiecarei stiinte in parte. Intre
politologie si stiintele sociale se naste, se dezvolta relatii de
interactiune, interdependenta, de complementaritate reciproca.
Cunostintele, datele, informatiile acestor stiinte sociale sunt
folosite de politologie in studiul politicului. La randul lor si
aceste stiinte se pot folosi de datele si cunostiintele oferite de
politologie, contribuind astfel la o analiza detaliata si profunda a
societatii.
Un al doilea plan al relatiilor, raporturilor este cel dintre
politologie si stiintele politice de ramura: filosofia politica,
sociologia politica, antropologia politica, doctrina politica, stiinta
puterii, stiinta partidelor, etc. Acest raport impune atat
5

precizarea elementelor de comunitate intre politologie si

stiintele politice de ramura, dar indeosebi si mult mai important,
a celor de distinctie, de individualitate.
Sociologia politica este domeniul sau ramura specializata
a sociologiei ce studiaza viata politica in complexitatea ei, ca
zona, sfera sau compartiment al vietii sociale globale, ce
analizeaza politicul in contextul sistemului social total integrat in
functionalitatea sociala generala4.
Referindu-se la relatia de apropiere, de comunitate intre
politologie si sociologia politica, Gabriel Almond sustine ca ele
reprezinta "o reflectie concentrata asupra organizarii politice a
societatii"5.
Pentru o pozitie de apropiere, de disparitie a granitelor
rigide dintre cele doua stiinte, dar nu pentru o identitate se
pronunta si cercetatorul roman Mihu Achim, care considera ca
sociologia si politologia se afla "intr-o miscare convergenta,
acum suprapunandu-se in multe privinte"6.
Filosofia politica este aceea stiinta politica de ramura
care abordeaza politicul din perspectiva filosofica, cu
categoriile, principiile si procedeele specifice filosofiei. Ea are in
vedere mai mult impactul pe care politicul si politica il are din
perspectiva filosofiei asupra conditiei umane, a semnificatiei si
valorii pe care faptul politic o are in raport cu omul.
Fata de cunoasterea stiintifica a politicului, in actiunea
politica, filosofia are o valoare epistemologica, atitudinala,
cognitiva si valorizatoare.
Asa cum precizeaza si Ovidiu Trasnea, intre filosofie,
politica si stiintele politice exista o "interdependenta necesara".
Antropologia politica este o ramura a antropologiei
sociale ce s-a constituit relativ tarziu ca specializare politica si
urmareste analiza, descrierea structurilor si proceselor din
sistemele politice ale comuitatilor tribale contemporane.
6

Altfel spus, aceasta ramura a stiintelor politice studuiaza

comunitatile lipsite de structuri politice spcializate sau, asa cum
le numea Marcel Prlot, "societati non politificate"
Relatiile de comunitate dintre politologie si stiintele
politice sunt date de politic, care constituie domeniul comun de
studiu al tuturor acestor stiinte.
Individualitatea acestor stiinte vine din modalitatea lor
diferita de analiza a politicului, de studiul general al politicului
sau a unor segmente partiale ale acestuia; metodele si tehnicile
folosite in investigarea fenomenului politic; scopul, utilitatea si
finalitatea acestei cercetari; rolul pe care acestea il au in
procesul general al cunoasterii si al practicii sociale.
Politologia este singura stiinta politica care studiaza
politicul in ansamblul sau, pe cand celelalte stiinte politice
cerceteaza doar unele segmente, parti ale acestuia. In studiul
sau, politologia porneste de la conditiile generale ale societatii,
rezultatele cercetarii sale fiind un bun al intregii societati, ele
regasindu-se in cadrul spiritualitatii politice generale ale
societatii; in ideologiile, programele, strategiile unor partide,
forte social politice. Nefiind legata de un anumit emitent politic,
sau neafandu-se in serviciul acestuia, politologia realizeaza o
cunoastere obiectiva, cat mai apropiata de realitatea socialpolitica.
In schimb, alte stiinte politice cum ar fi cazul sociologiei
sau al doctrinei politice, legate de un anumit emitent politic,
analizeaza doar anumite aspecte, segmente ale politicului,
folosesc anumite metode, tehnici cum ar fi chestionarul,
dialogul, iar cunostintele dobandite servesc cu precadere
emitentului sau celui care a lansat comanda sociala ca in cazul
sociologiei politice. De asemenea, aceste cunostinte date in
diferite forme si intensitati au un caracter partinic, partizan,
ideologic. In special, doctrinele politice fiind asociate unor
anumite forte social-politice, partide, clase, grupuri sociale, ele
vor reflecta, interpreta si aprecia realitatea politica in functie de
interesele acestora, de pe pozitiile si conditiile lor sociale.
7

Concluzionand putem aprecia ca relatiile de

interdependenta, interdisciplinaritate si complementaritate se
mentin si se amplifica intre politologie si stiintele politice de
ramura. Astazi ca urmare a cresterii rolului politicului in
societate se amplifica si consolideaza statutul sistemi