ACTUL JURIDIC

CIVIL.
Condiții de valabilitate
Structura cursului:

 Condițiile de valabilitate ale actului

juridic civil
 Clasificarea condițiilor actului juridic
 Capacitatea de a încheia actul juridic
civil
 Consimțământul
Condiții de valabilitate ale actului juridic civil
Condițiile de valabilitate ale actului juridic
civil reprezintă elementele ce intră în structura
sa.
- cerințe de valabilitate;
- elementele actului juridic civil;
- condiții esențiale pentru valabilitatea
contractului (art. 1179 C. civ.);
- condiții pentru încheierea valabilă a
contractului (art. 1246 C. civ.).
 Clasificare
În funcție aspectul la care se referă:
- condiții de fond (condiții intrinseci)
- condiții de formă (condiții extrinseci)

Condițiile de fond privesc conținutul actului

juridic civil.
Condițiile de formă privesc modalitatea de
exteriorizare a voinței respectiv a voințelor.
 După cum sunt sau nu obligatorii pentru
încheierea valabilă a actului juridic civil:
- condiții esențiale (condițiile de fond și
formă)
- condiții neesențiale (pot fi prezente în
anumite acte juridice).
Lipsa oricărei condiții esențiale atrage
nevalabilitatea actului juridic civil.
Condițiile neesențiale pe de altă parte pot
lipsi din conținutul actului juridic civil (exemplu
forma în cazul actelor juridice consensuale).
 În funcție de sancțiunea aplicată în cazul
nerespectării lor:
- condiții de valabilitate – nulitatea actului
- condiții de eficacitate – alte sancțiuni

În funcție de vocația lor:

- condiții generale – se aplică tuturor
actelor juridice
- condiții speciale – se aplică doar
anumitor acte juridice sau categorii de acte
juridice
Condițiile de fond ale actului juridic civil
Pentru a fi valabil încheiat actul juridic
civil trebuie să îndeplinească condițiile privind:

capacitatea părților
consimțământul părților
obiectul actului juridic
cauza actului juridic
 Capacitatea de a încheia acte juridic civil
Capacitatea de a încheia acte juridice civile
reprezintă aptitudinea subiectului de drept de a
deveni titular de drepturi subiective civile și de
obligații civile prin încheierea actelor juridice
civile.
Este o condiție de:
- fond
- esențială
- de valabilitate
- generală
 Regula: capacitatea de a încheia acte juridice
Excepția: incapacitatea de a încheia acte juridice
– în cazurile expres prevăzute de lege
Categorii:
 incapacități de folosință și incapacități de
exercițiu
 incapacități generale și incapacități speciale

 incapacități instituite de legea civilă și

incapacități stabilite de legea penală
 incapacități ce operează de drept și
incapacități stabilite prin hotărâre
judecătorească
 incapacități absolute și incapacități relative

 etc.
 Capacitatea ≠ discernământ
Incapacitate ≠ inalienabilitate
Capacitatea nu se confundă cu discernământul:
- capacitatea este o stare de drept
- discernământul este o stare de fapt
Incapacitatea este diferită inalienabilitate:
- incapacitatea se referă la persoană
(nerespectarea incapacităților atrage nulitatea
relativă a actului juridic);
- inalienabilitatea se referă la bun
(nerespectarea condiției de inalienabilitate atrage
nulitatea absolută a actului juridic civil).
 Voința juridică
Actul juridic reprezintă manifestarea de
VOINŢĂ, după caz acordul de VOINŢE date cu
intenția de a produce efecte juridice.
Această voință se formează în cadrul unui
proces psihologic complex:
- existența unor nevoi care determină
încheierea actului juridic;
- motivele care îndeamnă la acțiune;
- deliberarea;
- intervenția motivului determinant (scopul
urmărit – cauza actului juridic civil);
- hotărârea de a încheia actul juridic civil.
 Principiile voinței juridice
1. Principiul autonomiei de voință (libertății actelor
juridice):
- părțile sunt libere să încheie sau să nu încheie acte
juridice
- să stabilească conținutul lor sau să le modifice
- să stabilească momentul încetării lor
1. Principiul voinței reale (interne):
- cuprinde un element intern (voința internă) și
un element extern (voința exteriorizată)
- are prioritate voință internă (voința reală a
părții) – concepția subiectivă consacrată de C. civ.
 Consimțământul
Este o condiție:
- de fond
- esențială
- generală
- de valabilitate
Reprezintă exteriorizarea hotărârii de a încheia
un act juridic.
Regula: părțile aleg libere modalitatea în care
doresc să-și exteriorizeze voința.
Excepția: legea prevede în mod expres o anumită
formă pe care trebuie să o îmbrace manifestarea de
voință.
 Condițiile de valabilitate ale
consimțământului
Pentru a fi valabil consimțământul trebuie:
1. să provină de la o persoană cu discernământ
2. să fie exprimat cu intenția de a produce
efecte juridice
3. să fie exteriorizat
4. să fie liber (să nu fie viciat)
1. Să provină de la o persoană cu discernământ
Persoanele lipsite de capacitate de exercițiu
sunt prezumate a NU avea discernământ.
Persoanele cu capacitate deplină de exercițiu
sunt prezumate A AVEA discernământ.
Persoanele cu capacitate restrânsă de
exercițiu (minorii cu vârsta între 14 – 18 ani) sunt
considerate a avea discernământ, dar acesta este în
curs de formare, de aceea au nevoie de încuviințarea
ocrotitorului legal la încheierea actului juridic civil.
Persoanele care suferă de debilitate sau
alienație mintală dar nu sunt puse sub interdicție
judecătorească AU capacitate deplină de exercițiu.
 Incapacități legale și incapacități naturale
Incapacități legale:
- sunt stabilite prin lege – minorii sub 14 ani și
persoanele puse sub interdicție judecătorească;
Incapacități naturale:
- persoana are capacitate deplină de exercițiu dar
datorită unor împrejurări este lipsită temporar de
aceasta.
Lipsa temporară a discernământului se poate datora:
- hipnozei, somnambulismului, beției, mâniei
puternice, etc.
Lipsa discernământului atrage nulitatea
relativă a actului juridic.
 2. Să fie exprimat cu intenția de a produce efecte
juridice
Consimțământul nu este exprimat cu
intenția de a produce efecte juridice dacă:
- manifestarea de voință a fost făcută în
glumă;
- manifestarea de voință este prea vagă;
- manifestarea de voință s-a făcut sub o
rezervă mentală cunoscută de destinatar;
- s-a făcut sub condiție pur potestativă
(mă oblig dacă vreau).
 3. Consimțământul să fie exteriorizat
Voința reală pentru a produce efecte juridice
trebuie exteriorizată.
Tăcerea nu echivalează cu exprimarea
consimțământului DECÂT:
- în cazurile expres prevăzute de lege;
- părțile i-au conferit o anumită semnificație;
- când este stabilit prin obiceiuri sau uzuri
profesionale.
Manifestarea de voință poate fi expresă sau
tacită, verbală, scrisă, prin gesturi sau fapte
concludente.
 4. Consimțământul să nu fie viciat
Manifestarea de voință pentru a
produce efecte juridice trebuie să fie
liberă, să nu fie alterată de vicii.
Viciile de consimțământ sunt:
- eroarea
- dolul
- violenta
- leziunea
 Eroarea
Definiție:
Eroarea este definită ca fiind falsa reprezentare a
realității ori a unei împrejurări la încheierea unui act
juridic.
1.Eroare scuzabilă și eroare nescuzabilă
În cazul erorii scuzabile falsa reprezentare a
realității nu se datorează propriei culpe. Părții aflate în
eroare nu i se poate imputa o neglijență sau o lipsă de
informare prealabilă.
Eroarea nescuzabilă poate fi imputată părții în
cauză deoarece prin diligențe rezonabile putea cunoaște
faptul asupra căruia poartă eroarea.
2. Eroare de fapt și eroare de drept
Eroarea de fapt se concretizează în
falsa reprezentare a unei stări sau situații faptice.
Eroarea de drept constituie falsa
reprezentare a existenței și a conținutului unei
norme juridice de drept precum și a
aplicabilității acesteia.
Condiții pentru invocarea erorii de drept:
- norma juridică să aibă un caracter
determinant pentru încheierea actului juridic
- eroarea să fi scuzabilă
3. Eroare esențială și eroare neesențială
Eroarea este esențială dacă:
a) poartă asupra naturii sau obiectului
contractului;
b) poartă asupra identității obiectului
prestației sau asupra unei calități a acestuia ori a
unei împrejurări considerate esențiale de către
părți în absența căreia actul juridic nu s-ar fi
încheiat;
c) poartă asupra identității persoanei sau
asupra unei calități a acesteia în absența căreia
contractul nu s-ar fi încheiat.
 a) eroarea poartă asupra naturii sau
obiectului contractului
Se mai numește error in negotium.
Dacă eroarea poartă asupra obiectului
contractului una dintre părți crede că încheie un
anumit act juridic pe când cealaltă parte crede că
încheie un alt contract.
Dacă eroarea poartă asupra naturii contractului
partea în eroare are în vedere o reprezentare eronată a
caracterelor generale ale actului juridic.
Această eroare împiedică partea să aibă
cunoștința efectelor juridice pe care le va produce actul
juridic.
 b) eroarea poartă asupra identității obiectului
prestației sau asupra unei calități a acestuia ori a
unei împrejurări considerate esențiale de către părți

Când eroarea poartă asupra identității

obiectului prestației – error in corpore – ea cade
asupra prestației sau a bunului care constituie
obiectul prestației.
De exemplu: o parte crede că a cumpărat
cuie și de fapt primește șuruburi, o partea vrea
să vândă un imobil la țară, cealaltă acceptă
crezând că e vorba de un imobil din oraș.
 Când eroarea poartă asupra unei calități a
obiectului prestației – error in substantiam – se are
în vedere atât bunul în materialitatea sa cât și
conținutul prestației.
De exemplu: o persoană dorește să cumpere
un tablou autentic și din eroare cumpără o copie, o
persoană dorește să cumpere un obiect din aur, iar
în realitate acesta este din alamă.
Partea se află în eroare și atunci când eroarea
poartă asupra unei împrejurări considerată esențială
de către aceasta, iar lipsa acesteia ar fi determinat
neîncheierea actului juridic.
 c) poartă asupra identității persoanei sau
asupra unei calități a acesteia
Error in personam constituie viciu de
consimțământ în cazul acelor acte juridice în
care persoana cocontractantului ori o calitate a
acestuia este determinantă pentru încheierea
actului juridic..
De exemplu: în cazul căsătoriei ori al
contractelor încheiate intuituu personae.
Vizează două aspecte: identitatea
persoanei și/sau calitățile acesteia.
 Este foarte rar întâlnită în practică.
 Eroarea neesențială

Este acea eroare care nu influențează

valabilitatea actului juridic.
-poartă asupra unor elemente mai puțin
importante ale actului juridic civil;
-partea aflată în eroare ar fi încheiat actul juridic
chiar dacă ar fi avut o corectă reprezentare a
elementelor asupra cărora poartă;
-poate atrage cel mult diminuarea sau majorarea
valorică a prestației.
 Condiții pentru invocarea erorii ca viciu de
consimțământ
 eroarea să fie esențială
 eroarea să fie scuzabilă
 elementul asupra căruia poartă să fie esențial
pentru încheierea actului juridic
 în cazul actelor juridice bilaterale sau
plurilaterale, cu titlu oneros, este necesar ca
partea cocontractantă să fi știut ori să fi trebuit
să știe că elementul fals reprezentat era
determinant pentru încheierea actului juridic.
să nu fie asumată
 Proba erorii
1. Proba erorii
- eroarea constituie o stare de fapt
- poate fi dovedită cu orice mijloc de probă
- se poate realiza și cu martori sau prezumții
- proba elementului psihologic este dificil de
realizat
- cel ce invocă eroarea trebuie să dovedească
că elementul asupra căreia poartă este cel
care l-a determinat să încheie actul juridic
(că a fost esențial).
 Sancțiunea erorii
 Sancțiunea erorii este nulitatea relativă.
 Titularul dreptului la acțiune este partea
aflată în eroare, reprezentantul ori mandatarul
acesteia.
Acțiunea în anulare este prescriptibilă în
termenul general de 3 ani.
 Termenul de prescripție începe să curgă:
- din ziua în care cel îndreptățit a cunoscut
cauza anulării
- nu mai târziu de împlinirea a 18 luni din
ziua încheierii contractului
 Adaptarea contractului
Poate avea loc doar înaintea anulării
actului.
Presupune executarea contractului așa
cum a fost înțeles de partea aflată în eroare.
Cocontractantul trebuie să execute
contractul fără întârziere ori să declare că va
executa contractul așa cum acesta a fost
înțeles de partea aflată în eroare în termen
de 3 luni de la notificare sau de la
comunicarea cererii de chemare în judecată.
 Temă de studiu individual

 Eroarea de calcul
 Eroarea de comunicare