Condiţiile de validitate

ale actului juridic civil

Noţiunea si clasificarea condiţiilor de validitate

• condiţiile de formă şi de fond

• condiţiile esenţiale şi neesenţiale
• condiţii de validitate şi condiţii de eficacitate
• condiţii legale şi condiţii convenţionale
 Noţiunea si clasificarea condiţiilor de validitate ale actului juridic civil

Prin condiţiile actului juridic civil se vor înţelege acele componente care
trebuie sau pot să intre în structura actului juridic civil, deci elementele din
care este alcătuit actul juridic civil.

Clasificarea condiţiilor actului juridic civil

1. în funcţie de aspectul la care se referă acestea, rezultă două categorii de
condiţii ale actului juridic, anume:
 condiţii de fond (numite şi condiţii intrinseci). Condiţiile de fond sunt cele
care privesc conţinutul actului juridic civil.
 condiţii de formă (numite şi condiţii extrinseci), condiţiile de formă sunt cele
care se referă la exteriorizarea voinţei.
2. după criteriul obligativităţii sau neobligativităţii lor, condiţiile actului
juridic se împart în:
 condiţii esenţiale - sunt acelea care trebuie îndeplinite în mod obligatoriu,
lipsa uneia dintre ele atrăgând nevalabilitatea actului juridic.
 condiţii neesenţiale - sunt acelea care pot fi prezente sau pot lipsi din actul
juridic, fără a fi afectată valabilitatea acestuia.
 Clasificarea condiţiilor actului juridic civil

3. după sancţiunea ce intervine în cazul nerespectării lor. În

funcţie de acest criteriu, condiţiile actului juridic pot fi:
 condiţii de validitate. Nerespectarea condiţiilor de validitate
se sancţionează cu nulitatea actului juridic civil;
 condiţii de eficacitate, prin nerespectarea condiţiilor de
eficacitate nu se atrage nulitatea actului juridic civil, ci alte
sancţiuni (spre exemplu, inopozabilitatea faţă de terţi).

4. în funcţie de vocaţia lor, condiţiile actului juridic civil mai

pot fi clasificate în:
 condiţii generale - privesc toate actele juridice civile;
 condiţii speciale - privesc numai anumite acte juridice civile.
CONDIŢIILE DE FOND ALE ACTULUI JURIDIC CIVIL
Codul Civil stabileşte care sunt condiţiile de fond şi de formă generale pentru
valabilitatea oricărei convenţii.

Art. 1179
Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului
(1) Condiţiile esenţiale pentru validitatea unui contract sunt:
1. capacitatea de a contracta;
2. consimţământul părţilor;
3. un obiect determinat şi licit;
4. o cauză licită şi morală.
(2) În măsura în care legea prevede o anumită formă a contractului, aceasta
trebuie respectată, sub sancţiunea prevăzută de dispoziţiile legale aplicabile .
Articolul 1179 se află în cuprinsul capitolului intitulat Contractul, totuşi aceste
condiţii sunt necesare pentru validitatea oricărui act juridic, manifestarea de voinţă
ce nu le respectă neputând produce efectele pe care legea le recunoaşte unei astfel
de operaţiuni juridice.
CONDIŢIILE DE FOND ALE ACTULUI JURIDIC CIVIL

1. Capacitatea de a încheia actul juridic civil, prin aceasta se înţelege aptitudinea

subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi şi obligaţii civile prin
încheierea actelor juridice civile. Capacitatea de a încheia acte juridice civile este o
condiţie de fond, esenţială, de validitate şi generală a actului juridic civil.

2. Consimţământul. Prin consimţământ se înţelege exteriorizarea hotărârii de a

încheia un act juridic civil.
Consimţământul este o condiţie de fond, esenţială, de validitate şi generală a
actului juridic civil.
Pentru a fi valabil, consimţământul trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe,
cumulativ:
- să provină de la o persoană cu discernământ, în caz contrar actul fiind lovit de
nulitate relativă (Sarcina probei revine celui care afirmă lipsa discernământului la
momentul încheierii actului; în cazul în care după încheierea actului persoana a fost
pusă sub interdicţie, anularea se poate pronunţa dovedindu-se existenţa (doar) a
cauzei (afecţiunea medicală) punerii sub interdicţie şi a notorietăţii acesteia, la data
încheierii actului)
- să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice;
- să fie liber, adică să nu fie alterat de vreun viciu de consimţământ.
 Viciile de consimţământ

Viciile de consimţământ sunt:

Eroarea - falsa reprezentare a unor împrejurări la încheierea unui act juridic. Sancţiunea erorii este nulitatea
relativă a actului. În funcţie de consecinţele care intervin distingem între eroarea esenţială şi eroarea neesenţială.;
Eroarea este esenţială dacă falsa reprezentare cade asupra:
- naturii sau obiectului actului juridic ce se încheie (error in negotium), în sensul că o parte crede că încheie un
anumit act juridic, iar cealaltă parte crede că încheie un alt act juridic (de exemplu, o parte crede că încheie un contract
de locaţiune, iar cealaltă parte crede că încheie un contract de vânzare);
- identităţii fizice a obiectului prestaţiei (error in corpore), în sensul că una dintre părţi crede că tratează cu privier
la un anumit bun, iar cealaltă parte are în vedere un alt bun (de exemplu, o parte vrea să vândă un imobil din provincie,
iar cealaltă parte acceptă crezând că este vorba de un imobil situat în Bucureşti);
- calităţilor substanţiale ale obiectului prestaţiei ori altei împrejurări considerate esenţiale de către părţi în absenţa
căreia actul juridic nu s-ar fi încheiat (error in substantiam).
- asupra identităţii persoanei sau asupra unei calităţi a acesteia în absenţa căreia contractul nu s-ar fi încheiat (error
in personam).

Eroarea neesenţială (indiferentă) este falsa reprezentare a unor împrejurări mai puţin importante la încheierea
actului juridic, în sensul că partea aflată în eroare ar fi încheiat actul juridic şi dacă ar fi avut o corectă reprezentare a
acelor împrejurări, astfel încât nu este afectată însăşi valabilitatea acestuia (de exemplu, eroarea asupra stării civile a
cumpărătotăţilor nesubstanţiale ale obiectului etc., desigur dacă părţile nu au considerat împrejurările respective
esenţiale pentru încheierea actului juridic).
Eroarea neesenţială poate atrage cel mult o diminuare (sau majorare) valorică a prestaţiei, însă poate să rămână
chiar şi fără vreo consecinţă juridică.

În funcţie de natura realităţii fals reprezentate, eroarea este de două feluri:- eroare de fapt;- eroare de drept.
CONDIŢIILE DE FOND ALE ACTULUI JURIDIC CIVIL

- dolul (viclenia) - Consimţământul este viciat prin dol atunci când partea s-a aflat
într-o eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părţi ori când
aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos, să îl informeze pe contractant asupra
unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie.  Dolul este acel viciu de
consimţământ care constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace
viclene, pentru a o determina să încheie un anumit act juridic.Sancţiunea care
intervine în cazul dolului este nulitatea relativă a actului juridic;
-violenţa este acel viciu de consimţământ care constă în ameninţarea unei
persoane cu un rău de natură să îi producă o temere ce o determină să
încheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi încheiat. Sancţiunea care intervine în
cazul violenţei - viciu de consimţământ constă în nulitatea relativă a actului
juridic;
-leziunea ca viciu de consimtamant reprezinta prejudiciul material suferit de una
din părţi ca urmare a încheierii convenţiei si consta in disproportia vadita de
valoare intre prestatii, ce exista inca de la momentul incheieriicontractului.
Leziunea poate conduce la două sancţiuni alternative: nulitatea relativă; reducerea
sau, după caz, mărirea uneia dintre prestaţii, după distincţiile făcute de art. 1222
NCC
CONDIŢIILE DE FOND ALE ACTULUI JURIDIC CIVIL
3. Obiectul actului juridic civil trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
 să existe; obiectul poate fi şi un bun viitor, cu excepţiile prevăzute de lege.
 să fie în circuitul civil (bunurile proprietate publică nu sunt în circuitul civil);
 să fie determinat sau determinabil (vezi art. 1231-1234 NCC);
 să fie posibil (convenţia este valabilă dacă imposibilitatea este doar relativă, în sensul că
obligaţia nu este imposibilă pentru oricine – art. 1227 NCC); această cerinţă este una
controversată.
 să fie licit şi moral.
4. Cauza (scopul, motivul care determină fiecare parte să încheie contractul) actului juridic civil
trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe, cumulativ:
 să existe;
 să fie licită. Cauza este ilicită când este contrară legii şi ordinii publice;
 să fie morală. Cauza este imorală când este contrară bunelor moravuri.
Cauza este o condiţie de fond, esenţială, de validitate şi generală a actului juridic civil.
Sancţiunea nerespectării condiţiilor cauzei.
 Lipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului, cu excepţia cazului în care contractul a fost
greşit calificat şi poate produce alte efecte juridice.
 Cauza ilicită sau imorală va atrage nulitatea absolută a contractului numai dacă este comună
ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o
cunoască.
 CONDITIILE DE FORMA ALE ACTULUI JURIDIC CIVIL

Prin forma actului juridic civil se înţelege modalitatea de exteriorizare a manifestării de voinţă
făcută cu intenţia de a crea, modifica sau stinge un raport juridic civil concret.
1. Forma ad validitatem. Prin forma cerută pentru valabilitatea actului juridic civil se înţelege acea
condiţie de validitate, esenţială şi specială, care constă în necesitatea îndeplinirii formalităţilor
prestabilite de lege, în lipsa cărora actul juridic civil nu s-ar putea naşte în mod valabil. Forma cerută
ad validitatem prezintă reprezintă un element constitutiv (esenţial) al actului juridic civil, în lipsa
căruia actul juridic va fi lovit de nulitate absolută;
2. Forma ad probationem. Prin forma cerută pentru probarea actului juridic civil se înţelege acea
cerinţă, impusă de lege sau de părţi, care constă în întocmirea unui înscris cu scopul de a dovedi
actul juridic civil. Forma ad probationem este obligatorie, nu facultativă, în sensul că nerespectarea
ei atrage, în principiu, inadmisibilitatea dovedirii actului juridic civil cu un alt mijloc de probă.
Aşadar, nerespectarea formei ad probationem nu atrage nevalabilitatea actului juridic civil, ci, în
principiu, sancţiunea care intervine constă în imposibilitatea dovedirii actului juridic civil cu un alt
mijloc de probă.
Dovada actului juridic civil şi existenţa acestuia sunt două chestiuni distincte, prima nefiind
necesară decât în caz de litigiu.
3. Forma cerută pentru opozabilitate faţă de terţi. Prin forma cerută pentru opozabilitatea faţă de
terţi a actului juridic civil desemnăm acele formalităţi care sunt necesare, potrivit legii, pentru a face
actul juridic opozabil şi persoanelor care nu au participat la încheierea lui, în scopul ocrotirii
drepturilor sau intereselor acestora. Forma cerută pentru opozabilitate faţă de terţi este obligatorie,
iar nu facultativă. În cazul nerespectării acestei cerinţe de formă, sancţiunea constă în
inopozabilitatea actului juridic, adică ofera posibilitatea terţului interesat de a ignora actul juridic
invocat de părţile acestuia sau de una dintre ele împotriva sa.