BUNURILE

-
CLASIFICARE
1.Imobile și mobile
● Imobile – prin natura lor – Art. 537 Coc civil
- prin destinație – Art. 538 Cod civil
- prin determinarea legii – Art. 542, alin. (1) Cod civil
● Mobile – prin natura lor – Art. 539 Cod civil
- prin anticipație – Art. 540 Cod civil
- prin determinarea legii – Art. 542, alin. (2) Cod civil
2. Fungibile și nefungibile – Art. 543 Cod civil

3. Consumptibile și nesconsumptibile – Art. 544 Cod civil

4. Divizibile și indivizibile – Art. 545 Cod civil

5. Corporale și incorporale

6.Principale și accesorii – Art. 546 Cod civil

7. Frugifere și nefrugifere

8. Sesizabile și insesizabile
 ACTUL JURIDIC CIVIL

Definiție
Manifestare de voinţă ce are scopul de a produce efecte juridice, respectiv
de a naşte, a modifica sau a stinge un raport juridic civil.

Accepțiuni
- negotium iuris
- instrumentum probationis
Art. 1166 din Codul civil „contractul este acordul de voinţe dintre două sau
mai multe persoane cu intenţia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic
Art. 1324 C.civ. „este unilateral actul juridic care presupune numai
manifestarea de voinţă a autorului său”
Clasificare
● După numărul manifestărilor de voinţă:
Acte juridice unilaterale
Acte juridice bilaterale
Acte juridice multilaterale

● După scopul vizat de părţi:

Acte cu titlu oneros – comutative
- aleatorii
Acte cu titlu gratuit – liberalități
- acte dezinteresate
● După forma actului juridic
Acte consensuale
Acte solemne
Acte reale

●După conţinut:
Acte patrimoniale
Acte nepatrimoniale

● După efecte:
Acte constitutive
Acte translative
Acte declarative
● După scopul direct al părţilor:
Acte de conservare
Acte de administrare
Acte de dispoziție

●După legătura cu modalităţile:

Acte pure și simple

Acte afectate de modalități

●După relația dintre ele

Acte principale
Acte accesorii
După modul de executare a obligaţiilor:
Acte cu executare dintr-o dată (uno ictu)
Acte cu executare succesivă

CONDIŢIILE DE VALIDITATE ALE ACTULUI JURIDIC CIVIL

I. Condiții de fond
Condiții de formă
II. Condiții esențiale
Condiții neesențiale
III. Condiții generale
Condiții speciale
IV. Condiții de validitate
Condiții de eficacitate
I. Capacitatea de a contracta
- condiție de fond, esențială, generală, de validitate

Persoana fizică

Art. 28, 29, 35, 38, 41,42,43,44,46 Cod civil.

Art. 1180 Cod civil “poate contracta orice persoană care nu este declarată
incapabilă de lege și nici oprită să încheie anumite contracte”.
Art. 987, alin. (1) Cod civil “orice persoană poate face și primi liberalități, cu
respectarea regulilor privind capacitatea”.
Art. 1652 Cod civil “pot cumpăra și vinde toți cei căroa nu le este interzis”.
Persoana juridică

Art. 205 Cod civil “(1) persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au
capacitatea de a avea drepturi și obligații de la data înregistrării lor. (2) Celelalte
persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi și obligații, după caz, potrivit
art. 194, de la data actului de înființare, de la data autorizării constituirii lor sau de
la data îndeplinirii oricărei alte cerințe prevăzute de lege”.
Art. 206 Cod civil “ (1)persoana juridică poate avea orice drepturi și obligații
civile, afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparține decât
persoanei fizice. (2) Cod civil “persoanele juridice fără scop lucrativ pot avea acele
drepturi și obligații civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin
lege, actul de constituire sau statut”.
Art. 209, alin. (1) Cod civil “persoana juridică își exercită drepturile și își
îndeplinește obligațiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii
lor/.”
II. CONSIMŢĂMÂNTUL
- condiţie de fond şi generală la încheierea unui act juridic civil,
- este strâns legată de hotărârea de a încheia un act juridic, materializarea în exterior a
unei manifestări de voință, făcută pentru a produce efecte juridice prin încheierea de
acte juridice.

Voința juridică – consimțământul

- cauza actului juridic

Principiile voinței juridice

- principiul libertății actelor juridice
- principiul voinței reale
 
Condițiile de valabilitate ale consimțământului
- serios
- liber
- exprimat în cunoștință de cauză

Lipsa discernământului – sancțiune – art. 1205 Cod civil.

Viciile de consimţământ
EROAREA

Definiţie
Eroarea constituie acel viciu de consimţământ care desemnează falsa reprezentare a
realităţii la încheierea actului juridic civil.
Sediul materiei – art. 1207 – 1213 Cod civil.
 
Clasificare:
După importanţa acesteia
Eroare esenţială – se caracterizează prin aceea că falsa reprezentare a realităţii la
momentul încheierii actului juridic civil cade asupra unor împrejurări importante. În
funcţie de elementul asupra căruia cade falsa reprezentare, identificăm următoarele
tipuri de eroare esenţială:

error in negotium – falsa reprezentare a naturii actului juridic

error in substantiam – falsa reprezentare a substanţei obiectului
prestaţiei actului juridic
error in corpore – falsa reprezentare a bunului obiect al prestaţiei
error in personam – falsa reprezentare a identităţii persoanei
cocontractante sau a calităţilor acesteia în considerarea cărora se încheie
actul juridic civil
Eroare neesenţială (indiferentă) – se caracterizează prin faptul că elementele asupra
cărora poartă falsa reprezentare a părţii la încheierea actului juridic civil nu sunt de
natură să afecteze valabilitatea actului. Partea aflată în eroare ar fi încheiat actul
juridic în cauză, chiar dacă ar fi avut o reprezentare corectă asupra elementelor
neesenţiale (ex. eroare asupra profesiei cocontractantului într-un contract de
vânzare).

După criteriul imputabilității

Eroare scuzabilă – nu este imputabilă părții aflate în eroare

Eroare nescuzabilă – este imputabilă părții (art. 1209 Cod civil)
După elementul vizat
eroare de fapt – reprezentarea eronată a stării de fapt la încheierea actului
juridic.
eroare de drept - reprezentarea falsă cu privire la existenţa unei norme juridice
sau a conţinutului său.
Eroarea de calcul – Art. 1210 Cod civil
Eroarea de comunicare sau de transmitere – Art. 1211 Cod civil
Structura
În structura erorii identificăm un singur element subiectiv, constând în falsa
reprezentare a realităţii.
Proba erorii se poate face cu orice mijloc de probă, fiind un fapt juridic.
Sancţiunea
Eroarea esenţială se sancţionează cu nulitatea relativă a actului juridic civil.

Adaptarea contractului
Art.1213, alin.(1) din Codul civil, prevede posibilitatea adaptării contractului, astfel
încât “dacă o parte este îndreptăţită să invoce anulabilitatea contractului pentru
eroare, dar cealaltă parte declară că doreşte să execute contractul aşa cum acesta
fusese înţeles de partea îndreptăţită să invoce anulabilitatea, contractul se
consideră că a fost încheiat aşa cum l-a înţeles aceasta din urmă parte”.
Eroarea neesenţială poate genera doar o micşorare/majorare a prestaţiei.
Conform art. 1210 C.civ. “simpla eroare de calcul nu atrage anularea contractului, ci
numai rectificarea la cererea oricăreia dintre părţi, afară de cazul în care,
concretizându-se într-o eroare asupra cantităţii, a fost esenţială pentru încheierea
contractului”.

DOLUL

Art. 1214 Codul civil: „Consimţământul este viciat prin dol atunci când partea s-a
aflat într-o eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părţi ori când
aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos, să îl informeze pe cocontractant asupra
unor împrejurări pe care se cuvenea să le dezvăluie”.
Sediul materiei – art. 1214- 1215 Cod civil.
Structura dolului:
● un element obiectiv (material) – folosirea manoperelor frauduloase.
● un element subiectiv (intenţional) –intenţia frauduloasă de inducere în eroare a
cocontractantului.
Proba dolului se poate face cu orice mijloc de probă.
Sancţiune - nulitatea relativă.

Partea al cărui consimţământ a fost vicit prin dol poate cere anularea contractului,
chiar dacă eroarea în care s-a aflat nu a fost esenţială.

Cel al cărui consimţământ a fost viciat prin dol, poate solicita, pe lângă anularea
actului juridic civil şi daune-interese sau, după caz, dacă optează pentru menţinerea
contractului, este îndreptăţit să solicite reducerea prestaţiei sale cu valoarea
daunelor-interese la care era îndreptăţit.
Când dolul provine de la un terţ, independent de anularea contractului, autorul dolului
răspunde pentru prejudiciile rezultate.

!!! Confirmarea unui contract anulabil pentru vicierea consimţământului prin dol nu implică
şi renunţarea la dreptul de a cere daune-interese.

VIOLENŢA
Sediul materiei – art. 1216 – 1220 Cod civil.
Clasificare:
După efectele pe care le produce:
violenţă fizică (vis) – are în vedere situaţia în care ameninţarea vizează viaţa, persoana
sau bunurile persoanei al cărei consimţământ a fost viciat sau ale unei persoane
apropiate acesteia, precum soţul, soţia, ascendenţii sau descendenţii săi.
violenţă psihică (metus) – vizează ipoteza în care ameninţarea se răsfrânge asupra
onoarei celui al cărui consimţământ e viciat ori asupra unei persoane apropiate acestuia.
VIOLENŢA
Sediul materiei – art. 1216 – 1220 Cod civil.
Clasificare:
După efectele pe care le produce:
●violenţă fizică (vis) –ameninţarea vizează viaţa, persoana sau bunurile persoanei
al cărei consimţământ a fost viciat sau ale unei persoane apropiate acesteia,
precum soţul, soţia, ascendenţii sau descendenţii săi.

●violenţă psihică (metus) –ameninţarea se răsfrânge asupra onoarei celui al cărui

consimţământ e viciat ori asupra unei persoane apropiate acestuia

După natura ameninţării:

●ameninţarea legitimă –are un caracter just, care nu intră în categoria viciilor de
consimţământ.
●ameninţare nelegitimă – ameninţare care generează o temere justificată, indusă
fără drept.
Structura
o componentă obiectivă
o componentă subiectivă

Sancţiune - nulitatea relativă a actului juridic.

Pe lângă anularea actului juridic civil, cel al cărui consimţământ a fost viciat
poate solicita şi daune-interese. Dacă optează pentru menţinerea contractului,
are dreptul de a solicita numai reducerea prestaţiei cu valoarea daunelor-
interese la care ar fi îndreptăţit.
Confirmarea contractului anulabil pentru violenţă nu atrage şi renunţarea la dreptul
de a solicita daune-interese.

LEZIUNEA
Definiţie
Art. 1221, alin. (1) Cod civil -“există leziune atunci când una dintre părţi, profitând
de starea de nevoie, de lipsa de experienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte
părţi, stipulează în favoarea sa ori a altei persoane o prestaţie de o valoare
considerabil mai mare, la data încheierii contractului, decât valoarea propriei
prestaţii”.

Art. 1221, alin. (3) Cod civil - “leziunea poate exista şi atunci când minorul îşi asumă
o obligaţie excesivă prin raportare la starea sa patrimonială, la avantajele pe care le
obţine din contract ori la ansamblul circumstanţelor”.
Sediul materiei – Art. 1221- 1224 Cod civil.
Structură
● un element obiectiv (material) - disproporţia evidentă de valoare între
prestaţiile la care se obligă părţile.
● un element subiectiv (psihologic, intenţional) - intenţia părţii cocontractante de
a profita de stare de nevoie, lipsa de cunoştinţe şi de experienţă a celeilalte părţi
la încheierea contractului.
Sancţiune:
Partea al cărei consimţământ a fost viciat prin leziune poate opta între :
  ● anularea contractului
● reducerea obligaţiilor părţii lezate cu valoarea daunelor-interese la care ar fi
fost îndreptăţită
Pentru ca acţiunea în anulare să fie admisibilă este necesar ca leziunea să depăşească
jumătate din valoarea pe care o avea, la momentul încheierii contractului, prestaţia
promisă sau executată de partea lezată, disproporţie care trebuie să existe până la
data cererii de anulare