DREPT CIVIL.

PARTEA GENERALA

CONDITIILE DE FORMA ALE ACTULUI JURIDIC CIVIL

GUTA CONSTANTIN-ANDREI
GRUPA III
1.Precizări prealabile
Potrivit art. 948 C. civ., condiţiile esenţiale ale actului juridic civil sunt:
- capacitatea subiectului de drept de a contracta sau capacitatea de a încheia acte juridice;
- consimțământul valabil al părții care se obliga;
- un obiect determinat sau determinabil;
-o cauză licita.
Condițiile actului juridic sunt susceptibile de clasificare după diverse criterii, precum
următoarele:
- după aspectul la care se referă, sunt condiții de fond, care privesc conținutul actului juridic, și
condiții de formă, care se referă la modalitatea de exteriorizare a voinţei subiectelor de drept.
Condițiile de fond se mai numesc condiții intrinseci, iar cele de forma sunt numite condiții
extrinseci;
- in raport de criteriul obligativitatii, sunt conditii esentiale, cerute chiar pentru validitatea actului
juridic, si conditii neesentiale, care pot lipsi fara ca aceasta imprejurare sa afecteze valabilitatea
actului;
- dupa sanctiunea care intervine in cazul nerespectarii lor, sunt conditii de validitate, a caror
nerespectare atrage nulitatea actului.
2.Capacitatea de a încheia acte juridice civile
Capacitatea de a încheia acte juridice este o condiție de fond esențială și constă în aptitudinea
conferită de lege subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi și obligații subiective
civile prin participarea la raporturi juridice civile, ca urmare a încheierii de acte juridice civile.
Regula generală o constituie capacitatea de a încheia acte juridice civile. Pentru persoana
juridică, regula capacității de a încheia acte juridice este subordonată principiului specialității
capacității, consacrat de art. 34 din Decretul nr. 31/1954.
În temeiul art. 950 C.civ., sunt incapabile de a contracta, adică de încheia acte juridice,
următoarele categorii de subiecte de drept:
-minorii (lit. a). În opinion mea, referirea la art. 950 lit. a la minori fără distincție este greșită,
deoarece, în raport cu nivelul capacităților de exercițiu, sunt trei categorii de minori. În concret,
potrivit Decretului nr. 31/1954, minorii în vârstă de până la 14 ani nu au capacitatea civilă de
exercițiu (art. 11 lit. a), cei între 14-18 ani au capacitate restransa de exercițiu (art. 9), iar minorii
căsătoriti au capacitatea civilă deplină de exercițiu (art. 8 alin. 3). Finalmente, acest text ii are in
vedere numai pe minorii fără capacitate civilă de exercițiu care, evident, se află în aceeași
situație juridică cu persoanele puse sub interdicție judecătorească, evocate la lit. b. -interzișii
(lit. b), adică persoane puse sub interdicție judecătorească;1

1
-și, îngene2re, toți cei carora li s-au prohibit unele acte juridice (lit. c). .
3.Consimțământul
a) Aspecte generale
După cum s-a precizat anterior, în esența lui, actul juridic este o manifestare sau un acord de
voință, făcute cu intenția de a produce efecte juridice.
Din punct de vedere psihologic, voința este un fenomen complex, iar sub aspect juridic cuprinde
două elemente, adică consimțământul și cauza sau scopul. Deci, între voința de a încheia un act
juridic și consimțământ este o relație ca de la parta la întreg.
Sub aspect psihologic, formarea voinței juridice presupune, potrivit doctrinei din domeniu,
parcurgerea următoarelor etape: - apariția unei anumite nevoi (trebuințe) morale sau materiale a
subiectului de drept;
- reflectarea în mintea subiectului de drept a posibilităților de satisfacere a nevoii respective;
- deliberarea, adică analiza avantajelor și dezavantajelor rezultate din satisfacerea sau
nesatisfacerea acelei nevoi în raportul cu mijloacele de care dispune subiectul de drept;
- luarea deciziei de a satisface sau, dimpotrivă, de a nu satisface acea nevoie;
-dacă decizia este de a satisface nevoia respectivă, actul juridic apare ca mijlocul ei de realizare.
Motivul determinant, care a stat la baza deciziei de a satisface nevoia respectivă, constituie cauza
sau scopul actului juridic, iar exteriorizarea ce steia reprezinta consimțământulul.
Voința juridică este guvernată de două principii, și anume:
-principiul autonomiei de voință. Principiul autonomiei de voință este consacrat de art. 5 și art.
969 alin. 1 C.civ. Astfel, întemeiul art. 5 C.civ., nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții
particulare de la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri ;
- principiul voinței reale sau interne este dedus și din conținutul urmatoarelor dispoziții ale
Codului civil 
b)Consimtamântul sa provina de la o persoana cu discernâmânt
Aceasta conditie deriva din caracterul constient al actului juridic civil,ceea ce presupune ca
subiectul de drept, pentru a exprima un consimtâmântvalabil, trebuie sa aiba, deopotriva,
capacitate intelectiva si capacitate volitiva
Persona fizica minora intre 14 si 18 ani are discernamântul in curs deformare, motiv pentru care
legiuitorul ii recunoaste doar capacitatea restrânsàde exercitiu,. In schimb, persona majora este
prezumata ca are discernamânt si,drept urmare, are capacitate deplinà de exercitiu, cu exceptia
aceleia care, suferind de alienatie mintal este pusa sub interdictie judecatoreasca.

2
Drept civil.Partea generala, editura Academiei Fortelor Terestre “NICOLAE BALCESCU”
Drept civil.Partea generala, Editia a II-a revazuta si adaugata de Cornelia Muntean
c)Consimtamântul sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice
Exprimarea consimtamântului cu intentia de a produce efecte juridice inseamna ca acesta este
facut in vederea angajarii juridice a persoanei, adica de a deveni parte in raporturile juridice
civile astfel nascute.
d) Consimtamântul sa fie exteriorizat
Fara aceasta cerinta nici nu se poate pune problema existentei consimtamântului, deoarece, asa
cum s-a evocat deja, decizia exteriorizata de a incheia actul juridic constituie tocmai
consimtamântul
e) Consimtamântul sa nu fie afectat de vicii de consimtamânt
A) Aspecte generale : -aceasta conditie este impusa de caracterul constient si liber al consim-
tamântului.
B) Eroarea : -eroarea este o falsa reprezentare a realitatii.
Principalele reguli ale erorii sunt stipulate de art. 954 C.civ., si anume:
- eroarea nu produce nulitate decât atunci când cade asupra substantei obiectului conventiei ;
- eroarea nu produce nulitate atunci când cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afara de
situatia in care considerarea persoanei este cauza principalà pentru care s-a facut conventia
Dupa consecintele pe care le produce, doctrina face distinctie, de regula, intre urmatoarele
modalitati ale erorii:eroarea obstacol sau distructiva de vointa, eroarea viciu, eroarea indiferenta.
C) Dolul Dolul sau viclenia este o eroare provocata prin diverse manopere (masinatiuni) de
câtre persona cu care se incheie actul juridic ori de catre alte persoane.
Dolul se prezinta sub forma dolului principal si a dolului incident.
Dolul principal sau dolus malus cade asupra unor elemente importante, determinate la incheierea
actului juridic, si atrage nulitatea sau anularea acestuia.
Dolul incident cade asupra unor imprejurari nedeterminante pentru incheierea actului juridic si,
la fel ca eroarea indiferenta, nu atrage nulitatea sau anularea actului juridic.
Dolul are in alcatuire doua elemente, si anume:
- un element subiectiv, constând in intentia unei parti de a induce in eroare cealalta parte pentru a
o determina sa incheie actul juridic in anumite conditii. in legäturà cu factorul subiectiv, trebuie
facute urmatoarele precizári:Lipsa discernamântului si dolul se exclud sau altfel spus,manoperele
dolosive, find intentionate, presupun ca persona ce le savarseste sà aiba discernamânt, adica sa
actioneze in cunostinta de cauza. N3u exista dol, daca partea cu care s-a contractat cunostea

3
Drept civil.Partea generala, editura Academiei Fortelor Terestre “NICOLAE BALCESCU”
imprejurarea pretins ascunsa, findca, evident, in acest caz, persona respectivàanu se afla in
eroare.
- un element obiectiv, care consta in utilizarea unor mijloace viclene pentru inducerea in eroare a
parti contractante. Mijloacele viclene pot consta in actiuni sau in inactiuni. Spre exemplu, in
materie de donatie, faptele comisive pot consta in sugestie si captatie. Faptele omisive pot consta
in ascunderea ori necomunicarea celeilalte parti a unor imprejurari ce ar fi trebuit cunoscute
inainte de incheierea actului juridic. Faptele omisive se incadreazà in asa-zisul dol prin reticenta.
Spre exemplu, constituie dol prin reticenta necomunicarea de catre viitorul sot celuilalt viitor sot
a starii sale de sanatate,conform art. 10 C. fam.
Pentru existenta dolului, ca viciu de consimtamânt, trebuie intrunite cumulativ doua conditii
prevazute expres de art. 960 alin. 1 C.civ., si anume: - sa fie determinant pentru incheierea
actului juridic;
-sa provina de la partea contractanta. Daca mijloacele dolosive provin de la o alta persoana, actul
juridic ar putea fi anulat numai pentru eroare.
D)Violenta Violenta consta in amenintarea persoanei cu un rau, care ii produce temere, si care o
determinà sa incheie actul juridic, pe care altfel nu l-ar fi incheiat. Violenta poate fi fizica sau
morala. Indiferent de forma ei, violenta, pentru a fi viciu de consimtamânt, trebuie sa fie de o
anumita intensitate.
Violenta este reglementata de art. 955-958 C.civ., find supusa urmatoarelor reguli:
- violenta exercitata impotriva celui ce se obliga este cauza de nulitate, chiar daca este exercitata
de catre o alta persoana decât cea in folosul careia s-a facut conventia (art. 955). Per a contrario,
daca violenta este exercitata impotriva partii care nu se obliga, aceasta nu este cauza de nulitate a
actului juridic;
- exista violenta atunci când, pentru a determina o persoana ss contracteze, i s-a insuflat temerea,
rationala dupa aceasta, ca va fi expusa ea sau averea ei unui rau considerabil si prezent;
- pentru a stabili dacã violenta este sau nu rationala pentru victima acesteia, se tine cont de
etatea, sexul si, in general, de conditia persoanei respective ;
- violenta este cauza de nulitate si atunci când este exercitata asupra sotului sau a sotiei, asupra
descendentilor si ascendentilor (art. 957);
- simpla temere reverentiara, fara violenta, nu poate anula conventia (art. 958). In context, facem
precizarea ca termenul ,reverentiar*, folosit in cuprinsul art. 958 C.civ., are semnificatia de
teama rezultata din respectul excesiv pe care o persoana il are fata de o alta persoana;
- conventia nu pate fi anulata pentru violenta daca, dupà incetarea violentei, conventia s-a
aprobat, expres sau tacit, sau dacà a trecut timpul defipt pentru exercitarea dreptului la actiune
(art. 959). Facem precizarea ca,vin materie de violenta, in temeiul art. 9 alin. 1 din Decretul nr.
167/1958, prescriptia dreptului la actiune incepe sa curga de la data când aceasta a incetat, iar
termenul este de 3 ani.
E)Leziunea
Leziunea consta intr-o disproportie evidenta a prestatiilor partilor contractante la data incheierii
actului juridic (art. 951, art. 1157-1165 C.civ. si art. 25 alin. 1 din Decretul nr. 32/1954).
In concret, Codul civil consacra urmatoarele reguli leziunii :
- minorul nu poate ataca angajamentul sau pentru cauza de necapacitate
decât in caz de leziune (art. 951). Deci, lipsa capacitatii de exercitiu a minorului este acoperita in
situatia in care actul juridic nu este dezavantajos pentru acesta.In context, facem precizarea ca
toate textele Codului Civil, consacrate leziunii, care se refera fara distinctie la minor, au fost
modificate prin art. 25 alin. 1 din Decretul nr. 32/1954, in sensul ca sunt avuti in vedere numai
minorii intre 14-18 ani, deci nu si cei in vârsta de pâna la 14 ani.
- minorul intre 14-18 ani poate exercita actiunea in resciziune pentru simpla leziune in contra
oricarei conventii (art. 1157);
- când leziunea rezulta dintr-un eveniment cauzal si neasteptat, minorul de 14-18 ani nu are
actiune in resciziune (art. 1158). Evenimentul „ cauzal si neasteptat", evocat in cuprinsul art.
1158 C.civ., are semnificatia de forta majora, adica de eveniment absolut imprevizibil si absolut
invincibil;
Decretul nr. 32/1954 (art. 25) instituie urmätoarele reguli referitoare la leziune:
- de la data intrarii in vigoare a Decretului nr. 31/1954, actiunea in resciziune se restrange la
minorii care, avand varsta de 14 ani impliniti, incheie singuri, fara incuviintarea parintilor sau
tutorelui, acte juridice pentru a caror validitate nu se cere si incuviintarea prealabila a autoritatii
tutelare, daca actele respective le pricinuiesc vreo vatamare (alin. 1). Deci, dupa cum s-a mai
subliniat, actiunea in anulabilitate pentru leziune (actiunea in resciziune) este restransa la actele
juridice incheiate de minorii cu capacitate restransa de exercitiu;
- actele juridice ce se incheie de minorii care nu au implinit 14 ani sunt anulabile pentru
incapacitate, chiar daca nu este leziune (alin. 2). Pentru identitate de ratiune, aceeasi solutie se
impune si in cazul persoanelor puse sub interdictie judecatoreasca;
Sintetizand, pentru ca un act juridic sa fie anulat pe motiv de leziune, se impun a fi intrunite
cumulativ patru cerinte:
-leziunea sa fie o consecinta directa a actului juridic respectiv;
-leziunea sà existe in raport cu momentul incheierii actului juridic;
- disproportia dintre prestatii sa fie vadita;
- partea care este lezionata sa fie un minor, care a implinit vârsta de 14 ani.
Pot fi anulate pentru leziune actele juridice care indeplinesc urmatoarele cerinte:
-sunt acte juridice de administrare. in cazul actelor juridice de dispozitie va interveni
anulabilitatea pentru incapacitate;
- sunt acte juridice incheiate de catre minorii de 14 la 18 ani;
- partea lezionata este minora intre 14 la 18 ani;
- sunt acte juridice comutative.
4. Obiectul actului juridic (art. 948 pct. 3, art. 962-965 C.civ.)
Obiectul actului juridic consta in conduita partilor, adica in actiunile sau inactiunile la care
acestea sunt indreptatite, respectiv pe care sunt obligate sa le indeplineasca
In acest sens, potrivit art. 962 C.civ., obiectul conventiilor este acela la care partile sau numai
una dintre ele s-a obligat. La fel ca in cazul raportului juridic civil, si in caul actului juridic civil,
bunurile sau lucrurile, la care se refera conduita partilor, sunt socotite obiect derivat al acestuia.
De fapt, in cele mai multe cazuri, conduita partilor este in legatura cu diverse bunuri.
Pe de alta parte, nu trebuie confundate actiunile sau inactiunile la care sunt indreptatite sau de
care sunt tinute partile actului juridic, care constituie obiectul acestuia, cu drepturile si obligatiile
subiective generate de actul juridic, care formeaza continutul sau efectele raportului juridic. Spre
exemplu, in cazul unui contract de vanzare-cumparare, obligatia de plata a pretului de catre
cumparator si dreptul vânzatorului de a pretinde plata lui sunt elemente ale continutului acestui
contract, iar remiterea de câtre cumparator a sumei respective si incasarea ei de catre vanzator tin
de obiectul lui. Altfel spus, obiectul are rolul de a concretiza drepturile si obligatiile partilor,
adica continutul raportului juridic.
Codul civil cuprinde urmatoarele reglementari referitoare la obiectul actului juridic civil:
- actul juridic civil trebuie sa aiba un obiect determinat (art. 948 pct. 3);
- numai lucrurile ce sunt in comert pot fi obiectul unui contract (art. 963). Altfel spus, bunurile
inalienable nu pot constitui obiectul conventillor;
- lucrurile viitoare pot fi obiectul obligatiei. Nu se poate face renuntarea la o succesiune ce nu
este deschisa, nici nu se pot face invoiri asupra unei astfel de succesiuni, chiar de s-ar da
consimtamântul celui a carui succesiune este in chestiune (art. 965).
- sa existe. Aceastà conditie este primordialà sau, altfel spus, daca obiectul actului juridic nu
exista, nu se mai pun problema celorlalte conditii ;4
-sa fie in circuitul civil. Prin aceasta sintagma se intelege ca bunurile in cauza pot fi dobandite
sau instrainate prin acte juridice civile ;

4
Drept civil.Partea generala, editura Academiei Fortelor Terestre “NICOLAE BALCESCU”
Codul civil.Legislatie consolidate si index, Dan Lupascu
- sa fie determinat sau determinabil. Aceasta conditie este prevazuta de art. 948 pct. 3 si art. 964
C.civ. si deriva din faptul ca, in cazul oricarui act juridic, pentru ca obligatia sa poata fie
executata, trebuie sa fie stabilita cu cât mai multà precizie.
- sa fie posibil. Aceastà conditie este impusa de faptul cà nimeni nu se poate obliga la ceva
imposibil ;
- sa fie licit si moral, adicà sa fie conform cu legea si cu regulile de convietuire sociala;

5.Cauza (art. 948 pct. 4, art. 966-968 C.civ.)

Cauza sau scopul consta in obiectivul urmarit de parti la incheierea actului juridic. Dupa cum am
mai subliniat in cuprinsul lucrarii, cauza alcatuieste impreuna cu consimtamântul vointa juridica.
In structura cauzei intra scopul imediat si scopul mediat. Scopul imediat sau causa proxima ori
cauza abstracta este stabilita, pentru principalele acte juridice, prin lege. Exempli gratia, evocam
urmatoarele:
- in contractele sinalagmatice, cauza unei parti consta in intentia de a obtine o anumita prestatie
din partea celeilalte parti;
- in actele cu titlu gratuit, cauza consta in intentia debitorului de a gratifica o alta persoana;
- in actele reale, cauza consta in remiterea bunurilor care fac obiectul acestora:
- in actele aleatorii, cauza consta in speranta sau sansa unui castig, respectiv riscul unei pierderi.
Cauza actului juridic este importanta si sub urmatoarele aspecte:
- reprezinta expresia juridica a diverselor interese concrete ale subiectelor de drept;
- constituie instrumentul juridic prin care se asigura concordanta actelor juridice cu ordinea
publica si regulile de convietuire sociala.
Pentru a fi valabila, potrivit art. 966 C. civ., cauza trebuie sa intruneasca urmatoarele cerinte:
- sa existe ;
- sa fie reala, adica sa nu fie falsa;
-sa fie licita si morala ;
Cauza este prezumata pana la proba contrarie (alin. 2). Deci, potrivit acestui text, pe de o parte,
existenta cauzei este presupusa in cazul tuturor actelor juridice si, pe de alta parte, ca este licita.
Amble prezumtii, find relative, pot fi combatute prin administrarea probei contrarii.
5

BIBLIOGRAFIE

DREPT CIVIL.PARTEA GENERALA, PROF. UNIV.DR. TEODOR

BODOASCA, LECTOR UNIVERSITAR DRD. TEODORA-AURELIA
DRAGHICI, EDITURA ACADEMIEI FORTELOR TERESTRE
« NICOLAE BALCESCU «

CODUL CIVIL LEGISLATIE CONSOLIDATA SI INDEX, DAN LUPASCU

6
DREPT CIVIL.PARTEA GENERALA, EDITIA A II A, revazuta si
adaugata de Cornelia Munteanu