Raportul juridic civil

1. Notiunea raportului juridic civil

Notiunea de raport juridic civil urmeaza a fi formulata plecnd de la definitia
data raportului juridic n general.
Raportul juridic, n general, reprezinta o relatie sociala reglementata de o
norma juridica.[1]
Avnd n vedere definitia data raportului juridic n general, vom retine ca
raportul juridic civil reprezinta o relatie sociala patrimoniala sau personal nepatrimoniala, stabilita ntre subiectul de drept juridiceste egale si reglementate
printr-o norma juridica specifica de drept civil,[2] spre exemplu, raporturile de
proprietate, raporturile contractuale, raporturile izvorte din savrsirea de fapte
ilicite cauzatoare de prejudicii, raporturile succesorale.
[1] A se vedea Ioan Ceterchi, M. Luburici, Teoria generala a statului si dreptului, TOB, 1983, p. 358; M. Luburici, Teoria
generala a dreptului, Editura Oscar Print, 1998, p. 78; Nicolae Popa, Teoria generala a dreptului, Editura Actami, p. 294.

[2] A se vedea si T. Pop, Drept civil romn. Teoria generala., Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1993; O. Ungureanu, Manual
de drept civil. Partea generala.,Editura ALL Beck, Bucuresti, 1999, p. 33; Petrica Trusca, Drept civil. Introducere n
dreptul civil. Persoana juridica, Editura "Universul juridic"

2. Capacitatea civila a persoanei fizice

"Persoana fizica" este subiectul individual de drept, adica omul, privit ca titular de
drepturi si obligatii civile.

a) Capacitatea de folosinta a persoanei fizice

n limbaj juridic, este considerata persoana fizica orice individ uman, luat
izolat, n calitatea sa de subiect de drept.
Orice persoana fizica, n calitatea sa de subiect de drept, se bucura de
capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu, n conditiile prevazute de
lege.

Capacitatea de folosinta a persoanei fizice este aptitudinea generala si

abstracta de a dobndi drepturi subiective si de a-si asuma obligatii civile.
Retinem n completarea acestei definitii si dispozitiile cuprinse n art. 6 din
Decretul nr. 31 / 1954, potrivit carora, nici o persoana nu poate fi lipsita de
capacitatea de folosinta si ca persoana fizica nu poate renunta nici total, nici
partial la capacitatea sa de folosinta.
Capacitatea civila a persoanelor fizice ncepe n momentul nasterii ei. De la
aceasta regula se face si o exceptie reglementata de art. 7 din Decretul nr. 31 /
1954, care dispune ca drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptia lui, cu
conditia de a se naste viu. Aceasta conceptie este exprimata n adagiul infans
conceptus pro nato habetur, quotios de commodis ejus agitur (copilul conceput
se socoteste nascut atunci cnd este vorba despre drepturile sale). Este ceea ce
numim capacitatea de folosinta anticipata a persoanei fizice.
Capacitatea de folosinta a persoanelor fizice nceteaza odata cu moartea
acestora, aceasta pe motiv ca moartea persoanelor fizice face sa nceteze
capacitatea lor de a mai fi considerate subiecte de drept (art. 7 din Decretul nr.
31 / 1954).
n ceea ce priveste data mortii, sunt de retinut doua situatii:
- n cazul mortii fizic constatata, data mortii este cea trecuta n actul de deces;
- n cazul mortii declarata judecatoreste, data mortii este aceea pe care a stabilito instanta de judecata prin hotarrea ramasa definitiva.
b) Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice
Avnd n vedere ca participarea proprie la raporturile juridice civile implica
dobndirea unei maturitati n gndire si ca aceasta este conditionata potrivit legii
de mplinirea unei anumite vrste, capacitatea de exercitiu a persoanei fizice este
aptitudinea persoanei fizice de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatiile
prin savrsirea de acte juridice proprii, conform art. 3 alin. 5 din Decretul nr. 31 /
1954.
Capacitatea de exercitiu nu poate fi recunoscuta dect acelor persoane
care au vointa, precum si experienta necesara pentru a-i da seama de
semnificatia si consecintele actelor juridice pe care le ncheie.
Criteriul avut n vedere de legiuitor este vrsta. Drept urmare, n functie de
vrsta, persoanele juridice se mpart n :
- persoane cu capacitate deplina de exercitiu;
Capacitatea deplina de exercitiu se dobndeste la vrsta majoratului,
respectiv 18 ani.
n mod exceptional, femeia care se casatoreste nainte de aceasta vrsta
dobndeste capacitatea deplina de exercitiu din momentul ncheierii casatoriei.
Capacitatea deplina de exercitiu dureaza, n principiu, tot timpul vietii; ct
timp persoana juridica se bucura de capacitatea de exercitiu deplina, ea poate
ncheia acte juridice civile prin manifestarea propriei vointe, fara a avea nevoie sa

fie asistata sau reprezentata sau sa obtina ncuviintarea prealabila din partea
unui ocrotitor.
- persoane cu capacitate de exercitiu restrnsa;
Este recunoscuta persoana care se afla ntre vrsta de 14-18 ani.
Aceasta capacitate de exercitiu restrnsa este o capacitate intermediara,
fiind cuprinsa ntre cele doua extreme (capacitate deplina si lipsa totala de
capacitate).
Persoanele cu capacitate de exercitiu restrnsa nu pot ncheia sub nici o
forma, nici chiar cu ncuviintarea prealabila ocrotitorilor legali, acte de donatie
sau de garantare a obligatiilor altuia. Anumite acte juridice pot fi ncheiate de
persoanele cu capacitate restrnsa de exercitiu si fara ncuviintarea prealabila a
parintilor sau a tutorelui (ex. ncheierea unui contract de munca, depunerea unei
sume de bani).
- persoane lipsite de capacitate de exercitiu;
Lipsa capacitatii de exercitiu are la baza prezumtia absoluta ca anumite
categorii de persoane fizice nu dispun de maturitatea psihica necesara pentru a
participa singure si nici chiar asistate, la raporturile juridice civile.
Sunt lipsite total de capacitatea de exercitiu urmatoarele categorii de
persoane fizice:
- persoanele care nu au mplinit vrsta de 14 ani;
- persoanele care indiferent de vrsta, suferind de alienatie sau debilitate mintala
au fost puse sub interdictie prin hotarre judecatoreasca.
Capacitatea civila a persoanei juridice
"Persoana

juridica" este subiectul colectiv de drept, adica un colectiv de

oameni care, ntrunind conditiile cerute de lege, este titular de drepturi
subiective si obligatii civile.

Ca si n cazul persoanelor fizice, capacitatea civila a persoanelor juridice

trebuie analizata tinnd seama de cele doua elemente ale sale: capacitatea de
exercitiu si capacitatea de folosinta.
a. Capacitatea de folosinta a persoanei juridice
Capacitatea de folosinta a persoanei juridice este acea parte a capacitatii
civile care consta n aptitudinea generala de a avea drepturi si obligatii.
Astfel, persoanele juridice pot fi mpartite n doua categorii, dupa cum sunt
sau nu supuse nregistrarii: Art. 33 din Decretul nr. 31 / 1954 prevede:

"Persoanele juridice care sunt supuse nregistrarii au capacitatea de a avea

drepturi si obligatii de la data nregistrarii lor."
Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se sfrseste odata cu
desfiintarea (ncetarea) acesteia, prin unul din urmatoarele moduri:
- reorganizarea sub forma comasarii (absorbtie sau fuziune) sau sub forma
divizarii totale: - dizolvare;
- transformare.
Putem vorbi despre capacitate de folosinta anticipata si n ceea ce priveste
persoana juridica. Art. 33 alin. 3 prevede: "Cu toate acestea, chiar nainte de data
nregistrarii sau de data actului de recunoastere ori de data ndeplinirii celorlalte
cerinte ce ar fi prevazute, persoana juridica are capacitatea chiar de la data
actului de nfiintare ct priveste drepturile constituite n favoarea ei."
b. Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice
Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice este acea parte a capacitatii
civile care consta n aptitudinea de a-si exercita drepturile civile si dea-si ndeplini
obligatiile civile, prin ncheierea de acte juridice de catre organele sale de
conducere.
n conformitate cu prevederile art. 35 alin. 1 si 2 din Decretul nr. 31 / 1954,
persoana juridica si exercita drepturile si-si ndeplineste obligatiile civile prin
organele sale de conducere care ncheie acte juridice n numele acesteia.
nceputul capacitatii de exercitiu a persoanei juridice este dat de momentul
nfiintarii acesteia, nsa realizarea efectiva a capacitatii de exercitiu astfel
dobndita este conditionata, n practica, de desemnarea organelor sale de
conducere. Sfrsitul capacitatii de exercitiu a persoanei juridice corespunde cu
ncetarea capacitatii sale de folosinta[6].
[6] A se vedea Gabriel Boroi, op. cit., p. 55
http://www.scritub.com/stiinta/drept/RAPORTUL-JURIDIC-CIVIL16310232324.php#_ftnref6

3. Conceptul raportului juridic

A . Definitia dreptului subiectiv civil (Belein)

Dreptul subiectiv civil este posibilitatea recunoscuta de legea civila

subiectului activ - PF sau PJ n virtutea careia aceasta poate, n limitele
dreptului si moralei, sa aiba o anumita conduita, sa pretinda, o conduita
corespunzatoare - sa dea, sa faca, ori sa nu faca ceva - de la subiectul pasiv,
si sa ceara concursul fortei coercetive, statului, n caz de nevoie.
Clasificarea drepturilor subiective civile
Criterii de clasificare
- n functie de opozabilitate - drepturile subiective sunt: - absolute si
- relative
- n functie de natura continutului lor: - patrimoniale
- nepatrimoniale
- dupa corelatia dintre ele: - principale
- accesorii
- n functie de gradul de certitudine conferit titularilor:- pure si simple
- afectate de modalitati
Drepturile subiective civile - absolute si
- relative
Dreptul subiectiv civil absolut - este acel drept n virtutea caruia titularul sau
poate avea o anumita conduita, fara a face apel la altcineva pentru a si-l
realiza (Belein).
Sunt absolute - drepturile personale nepatrimoniale
- drepturile reale
Dreptul subiectiv civil relativ - este acel drept n virtutea caruia titularul
poate pretinde subiectului pasiv o conduita determinata, fara care dreptul nu
se poate realiza (Belein).
Tipic, relativ, sunt drepturile de creanta.
B.Obligatia civila
Definitie . Obligatia civila este ndatorita subiectului pasiv al raportului juridic civil
de a avea o anume conduita, corespunzatoare dreptului subiectiv corelativ,
conduita care poate consta n a da, a face ori a nu face ceva si care poarte fi impusa
la nevoie prin forta coercitiva a statului.
Obligatia civila are trei sensuri:
1. - ndatorirea subiectului pasiv de a da, a face, a nu face ceva (sensul definitiei de
mai sus)
2. - raport obligatoriu ce contine sensul definitiei de mai sus
3. - obligatie - nscris constatator al unei creante (obligatiunea CEC).
Clasificarea obligatiilor civile
In functie de obiectul lor se fac trei subclasificari:
a) obligatia de a da, de a face, de a nu face ceva
b) positiva si negativa
c) obligatia de rezultat (determinata) si obligatia de diligenta (de mijloace).

Dupa opozabilitatea lor: obligatiile se mpart n :

1) obisnuite (opozabile numai "ntre parti ")
2) opozabile terzilor (scriptae in rem)
3) reale (propter rem)
In functie de sanctiunea ce asigura respectarea obligatiilor civile, se disting:
- obligatia civila perfecta
- obligatia civila imperfecta (naturala).
-Obligatiile de a da, a face si a nu face
- de a da = este ndatorirea de a constitui sau a transmite un drept real (obligatia
vnzatorului de a transmite dreptul de proprietate asupra lucrului vndut n
patrimoniul cumparatorului).
- de a face = este ndatorirea de a executa o lucrare, a presta un serviciu, ori de a
preda un lucru.
- a nu face ceva = are continut diferit, dupa cum este corelativa unui drept absolut
ori unui drept relativ (de creanta).
- corelativa unui drept absolut = este ndatorirea de a nu face nimic de natura a
aduce atingere acelui drept.
- corelativa unui drept de creanta = a nu face ceva, ce ar fi putut sa faca, daca
debitorul nu s-ar fi obligat la abtinere.
Obligatii civile pozitive si negative
Sunt pozitive - obligatiile de "a da" si "a face".
Este negativa - a nu face ceva.
Obligatii de rezultat si obligatii de diligent
Obligatii obisnuite, opozabile tertilor si obligatii reale
Obligatia obisnuita este, opozabila ntre parti ca si dreptul de creanta. Marea
majoritate a obligatiilor civile sunt de acest fel. Aceasta obligatie i......debitorului
fata de care s-a nascut.
Obligatia opozabila si tertilor (scriptae in rem) este acea obligatie strns legata de
un bun, astfel nct creditorul nu-si poate realiza dreptul sau dect cu concursul
titularului actual al dreptului real asupra acelui bun, care este tinut si el, de
ndeplinirea unei obligatii nascute anterior, fara participarea sa (ex....cumparatorul
este datorat sa respecte locatiunea facuta nainte de vnzare).
Obligatia reala (propter rem), este ndatorirea ce revine potrivit legii, detinatorului
unui bun, n considerarea importantei deosebite a unui astfel de bun pentru
societate (ex. obligatia detinatorului de teren agricol de a-l cultiva L .18/1991).
Obligatiii civile perfecte si imperfecte