Tema 4: POSESIUNEA – stare de

fapt generatoare de efecte juridice

Orele
de curs: 2
de seminar: 2
lucru individual: 4

Lector:
Tabuncic Tatiana
Dr., conf. universitar
 Unităţi de conţinut

1.Repere istorice cu privire la dezvoltarea conceptului de posesiune.

2.Noţiunea şi elementele constitutive ale posesiunii ca stare de fapt.
3.Dobândirea şi pierderea posesiunii.
4.Posesiunea nemijlocită şi mijlocită.
5.Efectele posesiunii:
5.1. Prezumţia proprietăţii.
5.2. Dobândirea fructelor în proprietate de către posesorul de bună-
credinţă.
5.3. Apărarea posesiunii prin acţiuni posesorii.
5.4. Dobândirea dreptului de proprietate ca rezultat al uzucapiunii.
 OBIECTIVELE DE
REFERINȚĂ
 Să se definească posesiunea ca stare de fapt;
 Să se stabilească elementele constitutive,
modurile de dobândire şi pierdere a posesiunii;
 Să se analizeze mecanismul posesiunii
nemijlocite şi mijlocite;
 Să se analizeze efectele posesiunii.
Acte normative:

Codul civil al Republicii Moldova nr.1107 din 06

iunie 2002, moderinizat prin Legea nr.133 din 15
noiembrie 2018 privind modernizarea Codului civil
și modificarea unor acte legislative, în Monitorul
Oficial nr. 467-479 din 14 decembrie 2018, pusă în
aplicare 1 martie 2019,art. art. 482-499.
 Literatură obligatorie:

1. Sergiu Baieş şi Nicolae Roşca, Drepturile reale

principale, ed. a III-a, Chişinău, Tipografia
Centrală, 2016.
2. Arapu Elena, Cara Aliona, Cazac Octavian et.
al., Drept civil. Drepturile reale principale.
Scheme, spețe, teste, Chișinău, Tipografia Centrală,
2016.
 Lecturi facultative:
 Sergiu Baieş, „Posesiunea” //Ghidul judecătorului în
materie civilă şi comercială a Republicii Moldova,
Chişinău, 2004, p. 5-19.
 D. Gherasim, “Teoria generală a posesiei în dreptul
civil român”, Bucureşti, 1996.
 А. В. Коновалов «Владение и владельческая
защита в гражданском праве», Москва, 2001.
 I. Repere istorice cu privire la
dezvoltarea conceptului de posesiune

Reglementarea juridică a posesiunii în

Codul civil modernizat:
 art. 482-499, Cartea a II-a, Titlul
II.
 Reglementarea posesiunii în
Codul civil din 1964:

Art. 152 reglementa doar un efect

al posesiunii:
– dobândirea de către dobânditorul
de bună-credinţă a dreptului de
proprietate asupra fructelor civile
şi naturale ale bunului posedat.
Esența posesiunii
Posesiunea este:
1. starea de lucruri
văzută de persoanele
terţe la posesor;

2. o stare de fapt ce
acordă posesorului
posibilitatea de a
beneficia de efectele
juridice conferite de
această stare
 Scopul reglementării posesiunii
în Codul civil:
de a permite posesorului să beneficieze de:
a) protecţia pe care aceste reglementări le acordă;
b) alte efecte juridice atunci când:
1. posesorul pentru persoana terţă va apărea ca o
persoană ce deţine un bun, iar
2. acţiunile ce le întreprinde faţă de bun lasă să se
creadă că are dreptul de a le săvârşi.
 Existenţa posesiunii este dictată
de următoarele necesităţi:
1. de a acorda protecţie juridică celui care posedă la un
moment dat un lucru, inclusiv contra proprietarului
bunului;
2. de a acorda posibilitate posesorului de a beneficia şi de alte
efecte ale posesiunii, inclusiv de a dobândi dreptul de
proprietate asupra bunului posedat o perioadă expres
prevăzută de lege – uzucapiunea;
3. sociale - deseori este dificil sau chiar imposibil de a
cunoaşte exact situaţia juridică a unei persoane sau a unui
bun.
 Teoriile ce stau la baza
reglementării posesiunii
Teoria lui Friedrich Karl Teoria lui Rudolf von
von Savigny Ihering (teoria
(teoria subiectivă) obiectivă)
Posesor este doar persoana Posesor este persoana
care:
care:
1. deţine posesiunea
asupra lucrului şi - exercită stăpânirea de
2. se comportă faţă de el
fapt a unui lucru.
ca un bun proprietar.
 Deosebirile dintre teoria
subiectivă şi cea obiectivă
Teoria subiectivă:
1. Elementele
constitutive:
 material (corpus) şi
 intenţional (animus)
2. Efectul: sunt consideraţi
posesori doar proprietarul şi
uzurpatorul. Toţi ceilalţi sunt
detentori precari.
Teoria obiectivă:
1. Elementul constitutiv:
 doar elementul material
(corpus).
2. Efectul: sunt consideraţi
posesori toţi cei care exercită
stăpânirea de fapt asupra
unui lucru.
 Care dintre aceste două teorii stau la
baza posesiunii reglementate de Codul
civil al RM?
Răspunsul se conţine la
alin. 1 al art. 482 Cc, potrivit căruia
posesiunea se dobândeşte prin exercitarea
voită a stăpânirii de fapt a bunului.
 La baza reglementării posesiunii în Codul
civil al RM stă teoria obiectivă

Concluzia rezultă din conţinutul alin.

1 art. 482 Cc care cere:
- ca cel care posedă doar să dorească
să facă acest lucru, dar nu se cere
ca acesta să se considere că posedă
un lucru pentru a-l avea pentru sine.
 Semnificaţia termenului “voit”

– persoana conștientizează că posedă

un bun.
Exemplu:
Persoana căreia i-a fost pus în buzunar
un bun în timp ce dormea sau se afla în
stare de inconştienţă.
Este sau nu posesor?
 II. Noţiunea şi elementele constitutive ale
posesiunii ca stare de fapt
(art. 482-499 Cc)

Posesiunea este
- starea de fapt
- ce constă în stăpânirea materială,
- voită a unui bun (corporal),
- stăpânire care, în condiţiile legii,
produce efecte juridice.
 Trăsăturile caracteristice
posesiunii:
1. este o stare de fapt, care de cele mai
dese ori coincide cu dreptul;
2. generează efecte juridice;
3. constă în stăpânirea materială a
bunului, ceea ce constituie aspectul
exterior ce poate fi cunoscut de
oricine.
 Elementul posesiunii

Posesiunea întruneşte elementul material

(corpus) (art.482-499 Cc).
Elementul material este:
- puterea reală pe care posesorul o are asupra
bunului care permite ca în acel moment să fie
înlăturate persoanele terţe de la spăpânirea
lucrului (alin.1 art.482 Cc).
 Concretizarea elementului
material

Diverse acte de folosinţă:

 cultivarea unui teren;
 locuirea unei case;
 culegerea fructelor,
 îngrijirea unui animal etc.
 Prezenţa elementului material

Exercitarea stăpânirii fizice asupra lucrului, ce-i permite să

înlăture persoanele terţe în acel moment de la o asemenea
stăpânire.
Asigurarea elementului material:
 prin atingerea fizică a lucrului, dar nu este o condiţie
obligatorie.
Persoana nu poate avea, în unul şi acelaşi moment, o atingere
fizică cu toate lucrurilor din posesiunea sa, ceea ce nu
înseamnă că nu este posesorul lor.
 Nu este posesor persoana
(alin. 1 art. 485 Cc)
a) care exercită stăpînirea de fapt nemijlocită
asupra bunului în numele posesorului sau
b) căreia posesorul îi poate da instrucțiuni
obligatorii în legătură cu stăpînirea sau folosirea
bunului în interesul posesorului.
Aceasta persoană este numită prepus.
 La categoria de prepus sunt
atribuiţi (alin. 2 art.485 Cc) :
a) Salariatul posesorului sau persoana care
exercită o funcţie similară; sau
b) Persoana căreia posesorul i-a îngăduit
stăpânirea de fapt asupra bunului din motive
practice;
c) Persoana care accidental este într-o poziţie să
exercite şi exercită stăpânirea de fapt
nemijlocită asupra bunului pentru posesor.
 La categoria de prepuși sunt atribuiți:
(alin. 2 art.485 Cc)
a) Salariatul posesorului sau persoana care exercită o funcţie similară;
- muncitorul ce lucrează la strung - vânzătorul ce vinde mărfurile în
magazin

Posesorul mărfurilor sau a strungului este persoana care a investit cu

împuterniciri vânzătorul sau muncitorul.
 b) Persoana căreia posesorul i-a îngăduit
stăpânirea de fapt asupra bunului din motive
practice;
Oaspeții care au atingere fizică cu obiectele celui care i-a invitat
 c) Persoana care accidental este într-o poziţie să exercite şi
exercită stăpânirea de fapt nemijlocită asupra bunului pentru
posesor.
Pompierii care cu ocazia localizării unui incediu au atingerea fizică cu
obiectele din încăperile incendiate.
III. Dobândirea şi pierderea posesiunii
(alin.1 art. 482 Cc)

Posesiunea se dobândeşte prin

exercitarea voită a stăpânirii
de fapt a bunului.
 Căile de dobândire a stăpânirii
de fapt
Acte juridice: Actele materiale:
 licite: creare lucrului,
– acte care dau ocuparea, strămutarea,
naştere, modifică păstrarea bunului mobil,
sau sting un raport grăniţuirea, îngrădirea,
juridic civil, inclusiv punerea de semne,
cultivarea bunului imobil;
posesiunea ca stare
 ilicite: acţiunile hoţului
de fapt când are loc (alin. 1 art. 482 Cc)
predarea lucrului.
 Posesiunea, potrivit art. 499 Cc,
încetează prin:

a) înstrăinarea bunului:
b) abandonarea bunului mobil sau înregistrarea în registrul
bunurilor imobile a declaraţiei de renunţare la dreptul de
proprietate asupra unui bun imobil;
c) pieirea bunului;
d) deposedarea de către terţ, dacă posesorul rămâne lipsit de
posesia bunului mai mult de 1 an;
e) imposibilitatea de a exercita posesia, intermitenţa fiind anormală
în raport cu natura bunului.
Felurile pierderii posesiunii:

1. la voinţa posesorului:
a) posesorul transferă voluntar lucrul în posesiunea unei alte
persoane, d.e. îl înstrăinează;
b) posesorul abandonează ori renunţă definitiv şi expres la el.
2. contrar voinţei posesorului:
Exemplu:
 dispariţia bunului imobil prin exproprierea lui,
 distrugerea în rezultatul calamităţilor naturale (cutremur,
alunecări de teren, inundaţii, etc).
 Efectul juridic al furtului sau
pierderii bunului mobil:
Posesiunea nu încetează, deoarece potrivit
alin. 2 art. 499 Cc, imposibilitatea
temporară de a exercita stăpînirea de fapt
a bunului nu duce la încetarea posesiunii.
Consecinţa:
- posesorul deposedat are dreptul în baza
calităţii de posesor să ceară noului
posesor restituirea lui.
 Stingerea posesiunii:

- pierderea stăpânirii de fapt a bunului.

- posesorul pierde posibilitatea de a
face acte de posesiune.
Exemplu:
- bunul se află în posesiunea altei
persoane care este considerată posesor.
 IV. Posesiunea nemijlocită şi
mijlocită
Potrivit art. 483 Cc:
a) Posesiunea nemijlocită:
- stăpânirea de fapt este exercitată:
1. de către posesor personal sau
2. prin prepusul său.
b) Posesiunea mijlocită:
- stăpânirea de fapt este exercitată prin intermediul
posesorului de drept limitat.
 Potrivit art. 484 Cс, posesorul
poate exercita posesiunea în
calitate de posesor:
1. sub nume de proprietar sau
2. în calitate de posesor de drept
limitat.
Delimitarea este relevantă pentru
aplicarea regulilor uzucapiunii.
 Posesor sub nume de proprietar

Persoana care exercită posesia asupra bunului cu

intenţia de a se comporta cu el ca un proprietar
(alin. 2 art.484 Cc).
Prezumţia:
Până la proba contrară, posesorul bunului se
prezumă posesor sub nume de proprietar (alin. 5
din art.484 Cc).
 Posesor de drept limitat

Persoana care exercită posesia asupra bunului:

a) 1. În calitate de:
- titular al unui drept real limitat (alin. 3 art.484 Cc);
 locatar, comodatar sau coproprietar, în privinţa cotelor-părţi ale
celorlalţi coprorprietari
2. precum şi în alte cazuri când exercită posesia cu intenţia de a
acţiona astfel în interesul său, în baza unui anumit raport juridic cu
posesorul sub nume de proprietar prin care posesorul de drept limitat
a dobândit dreptul să posede bunul.
 Continuare

b) 1. în calitate de antreprenor, cărăuş, depozitar;

2. precum şi în alte cazuri când exercită posesia cu intenţia
de a acţiona astfel la indicaţia posesorului sub nume de
propreitar, în baza unui anumit raport juridic cu posesorul
sub nume de proprietar prin care posesorul de drept limitat
are dreptul de a reţine bunul până când cheltuielile sau
costurile aferente posesiei nu au fost achitate de către
posesorul sub nume de proprietar.
 Mecanismul dublei posesiuni

1. Vasile cumpără
manulul Drept civil.
Drepturile reale în două
volume.
El este posesor
nemijlocit și sub
nume de proprietar

în Între Vasile și Ion există un

m i t e lui Ion raport juridic
ans
2. Le tr folosință
și
posesi
gratuită

Efectele transmiterii:

După transmitere Ion este

Vasile devine posesor
posesor mijlocit. nemijlocit de
drept limitat.

Ion
 3. Vasile este posesor
nemijlocit de drept limitat

1. Moș Ion posesorul

nemijlocit al livezii
2. O transmite în arendă lui Vasile
4. După transmiterea
posesiunii lui Vasilecit,
moș Ion devine posesor
mijlocit
 Temeiul apariţiei posesiunii
nemijlocite şi mijlocite:

- existenţa unui raport juridic între

posesorul mijlocit şi nemijlocit.
 Necesitatea dublei posesiuni

– de a acorda o posibilitate mai largă de apărare a

acestei stări, beneficiind de protecţie atât posesorul
nemijlocit cât şi cel mijlocit.
Art. 482-499 Cc sunt dedicate posesiunii
nemijlocite, dar şi posesorul mijlocit poate apela la
protecţia posesiunii când posesorul nemijlocit nu
face acest lucru.
 Necesitatea dublei posesiuni
de a acorda o posibilitate mai largă de apărare a acestei stări, beneficiind
de protecţie atât posesorul nemijlocit cât şi cel mijlocit.

Posesor Posesor nemijlocit

mijlocit Raport juridic civil

Și posesorul mijlocit are dreptul să recurgă la Are dreptul să recurgă la

apărarea posesiunii atunci când cel apărarea posesiunii
nemijlocit nu o face
Acțiune în
reintegrare

Un terț îl deposedează de cărți pe posesorul

nemijlocit
 Posibilităţile posesorului
mijlocit:

1. să apeleze la dreptul său

asupra lucrului (dreptul de
proprietate);
2. să recurgă la mijloacele de
protecţie a posesiunii.
 V. Efectele posesiunii
5.1.Prezumţia proprietăţii
Potrivit alin. 1 art. 490 Cc:
Posesorul este prezumat proprietar al bunului
până la proba contrară.
Potrivit alin. 3 art. 490 Cc:
În cazul posesiei mijlocite, beneficiază de
prezumţia proprietăţii doar posesorul sub
nume de proprietar.
Necesitatea instituirii prezumţiei
proprietăţii:

- de cele mai dese ori posesiunea

este exercitată de titularul
dreptului.
Caracterul prezumţiei:

- relativă, poate fi combătută prin

proba dreptului persoanei asupra
lucrului posedat.
Consecinţa dovedirii dreptului:
- lucrul urmează să fie restituit
titularului dreptului.
 Esenţa prezumţiei:

 dacă se intentează o acţiune de

revendicare a lucrului, posesorul este
scutit să aducă alte probe în sprijinul
dreptului său prezumat;
 cel ce pretinde trebuie să dovedească că
are dreptul asupra lucrului deţinut de
posesor.
Excepţie: prezumţia nu operează
(alin.1 art.490 Cc).
2. nici față de un fost posesor al
1. în cazul în care, cărui bun mobil a fost furat,
conform legii, pierdut sau ieșit din posesie în
alt mod fără consimțămîntul
dreptul de său, cu excepția banilor și a
proprietate se titlurilor de valoare la purtător.

dobândeşte prin Acest fapt trebuie să fie dovedit

de cel ce revendică bunul.
înregistrare într-
Până la proba contrară operează
un registru de prezumţia că posesorul este
publicitate. proprietarul bunului.
 5.2. Posesorul de bună-credinţă a unui bun
frugifer dobândeşte dreptul de proprietate
asupra fructelor (art. 497 Cc)

Fundamentul acestui efect:

a) buna-credinţă, care trebuie protejată prin ea însăşi;
b) sancţiunea civilă aplicată proprietarului, deoarece se dezinteresează
de lucru;
c) abandonul fructelor de către proprietar, care dispune implicit de
ele prin abandon, iar posesorul le dobândeşte în proprietate prin
intrare în posesiune;
d) principiul echităţii – argumentul fundamental al acestui efect.
Posesorul de bună-credinţă, are grijă de bun, îl valorifică, culege
fructele. Obligarea lui de a le restitui l-ar pune într-o situaţie
materială grea. Or, culegerea fructelor i-a servit pentru trai, iar
proprietarul va suporta pierderile.
Regula generală
Potrivit alin. 1 din art. 497 Cc:
- posesorul de bună-credință dobîndește dreptul
de proprietate asupra fructelor bunului posedat.

Condiţiile dobândirii dreptului de

proprietate asupra fructelor

Potrivit art. 497 Cc:

- Posesorul trebuie să fie de bună-
credinţă.
Potrivit art. 487 Cc, se consideră
posesor de bună-credinţă:
1. Persoana care are un
drept de posesiune.
Dreptul de posesiune se
dobândeşte în baza unui just
titlu.
Titlul este just când este
perfect valabil, adică
produce efecte juridice.
2. Persoana care se poate
„ ... considera îndreptăţit
să posede în urma unei
examinări diligente,
necesare în raporturile
civile, a temeiurilor
îndreptăţirii sale” evid.
ns..
 Posesor de bună-credință: persoana care are un drept de posesiune

o transmite lui Vasile în posesie și folosință

gratuită

actul juridic civil

Vasile este posesor de bună credință

Ileana a primit în dar la ziua

ei de naștere o bicicletă

Vasile are dreptul de posesie, deoarece el posedă bicicleta în baza unui act
juridic perfect valabil, care îi conferă dreptul de a poseda bicicleta.
 Posesor de bună-credință: persoana care se poate „ ... considera
îndreptăţită să posede în urma unei examinări diligente, necesare în
raporturile civile, a temeiurilor îndreptăţirii sale”
Moș Vasile o
cumpără, dar nu
ştie ca este furată

Contract de V-C

Nicu fură pupăza

Efectul juridic: Moș Vasile este posesor de bună-credinţă. El se „considera îndreptăţit să

posede în urma unei examinări diligente, necesare în raporturile civile, a temeiurilor
îndreptăţirii sale”.
Potrivit alin. 1 art. 497 Cc, nu este obligat să restituie fructele şi nici valoarea folosinţei
bunului posedat dacă a dobândit posesia cu tutlu oneros.
 Buna-credinţă are la baza sa
elementul subiectiv care constă în:

convingerea posesorului că:

1. titlul în baza căruia posedă lucrul fructul căruia îl culege este perfect
valabil, neviciat;
2. a dobândit lucrul de la adevăratul proprietar sau persoana
împuternicită în acest sens.
3. nu este rezultatul neglijenţei posesorului, ci rezultatul acţiunilor sale
cu diligenţă generală, necesară raporturilor juridice civile.
Dovada bunei-credinţe:
- prezentarea titlului (exemplu: de achiziţie a lucrului).
 Buna-credinţă se apreciază:

1. în persoana posesorului actual, nu a

autorului său;
2. la data fiecărei perceperi a fructelor, să
existe la fiecare moment al culegerii
fructelor şi nu doar la luarea în posesiune a
lucrului.
 Buna-credință este prezumată
(art. 487 Cc)

Efectul prezumţiei:
 Nu trebuie dovedită;
 Sarcina probaţiunii posesiunii de rea-
credinţă la momentul culegerii fructelor
revine celui ce invocă reaua-credinţă, care
trebuie să dovedească că posesorul a
cunoscut viciile titlului.
 Încetarea posesiunei de bună-credinţă
(alin.2 art.487 Cc)

Temeiurile:
 Stingerea dreptului de posesie
sau
 înaintarea faţă de posesor a unei
pretenţii întemeiate.
5.3. Apărarea posesiunii

Reglemetarea juridică:
 art. 491-496 Cc.
 Temeiurile de recurgere la
apărarea posesiei (art. 491 Cc)
 Deposedarea sau
 tulburarea ilegală.
Astfel, persoana care deposedează posesorul sau îi
tulbură posesia acţionează ilegal dacă:
 acţionează fără consimţământul posesorului, iar
 deposedarea sau tulburarea nu este permisă de
lege.
 Mijloacele de apărare a
posesiunii
1. Acţiunile posesorii:
a) În reintegrare (art. 493 Cc) şi
b) În complângere (art. 494 Cc).
2. Autoapărare posesorului (art. 492
Cc).
 Esența autoapărării posesiunii

Posesorul se apără prin acţiuni proprii fără a

se adresa la instanţa de judecată prin
intentarea acţiunilor posesorii.
La exercitarea autoapărării posesorului
urmează a fi respectate şi condiţiile generale
ale autoapărării stabilite la art. 18 Cc.
 Potrivit alin. 1 art. 492 Cc, la
autoapărarea posesorului pot
recurge:
1. posesorul sau
2. un terţ
Acţiunile de autoapărare sunt îndreptate împotriva altei persoane
care:
 deposedează ilegal de bun posesorul;
 care în alt mod tulbură ilegal posesia, sau
 a cărei faptă de deposedare ilegală sau tulburare ilegală este
iminentă.
 Potrivit alin. 2 art. 492 Cc,
mijloacele de autoapărare
constau în:
măsuri imediate și proporționale necesare pentru:
 recuperarea bunului sau
 de a înceta ori a preveni deposedarea sau
tulburarea, precum și
 de înlăturare a uzurpatorului din bunul imobil.
Potrivit alin. 3 art. 492 Cc, autoapărarea
la fel poate fi direcționată

- împotriva posesorului mijlocit sub nume

de proprietar care deposedează ilegal
posesorul de drept limitat sau îi tulbură
ilegal posesia, încălcînd condițiile
raportului juridic dintre posesorul sub nume
de proprietar și posesorul de drept limitat.
 Autoapărarea posesorului nemijlocit împotriva posesorului
mijlocit sub nume de proprietar (art. 492 alin. 3 Cc)

Contract de locațiune

Termenul 5 ani
Moș Ion posesor mijlocit
Vasile posesor
nemijlocit de drept
limitat
Dacă moș Ion:
1. deposedează ilegal posesorul de drept limitat sau
2. îi tulbură ilegal posesia, încălcînd condițiile raportului
juridic dintre posesorul sub nume de proprietar și
Posesorul nemijlocit este în drept să recurgă
posesorul de drept limitat la autoapărare
 Importanţa acţiunilor posesorii:

1. conferă posesorului posibilitatea de

apărare a stării de fapt;
2. la apărarea posesiunii poate apela orice
posesor:
a) atât cel care posedă pentru sine
b) cât şi posesorii de drept limitat.
 Beneficiază de protecţie prin
acţiuni posesorii:
1. Posesorul nemijlocit, care le poate intenta chiar posesorului mijlocit
pentru a cere protecţia posesiunii de care a fost lipsită de către
acesta;
2. Posesorul mijlocit, atunci când posesorul nemijlocit deposedat de
bun refuză să intenteze acţiuni posesorii celui care l-a deposedat.
Atenţie: în raporturile dintre posesorul nemijlocit şi cel mijlocit:
- numai posesorul nemijlocit poate apela la acţiunile
posesorii.
Posesorul mijlocit va putea intenta doar acţiuni petitorii, trebuind să
dovedească dreptul încălcat.
Condiţia intentării acţiunilor
posesorii:

Posesorul să deţină sau să fi

deţinut stăpânirea materială a
lucrului.
 Felurile acţiunilor posesorii

a) Acţiunea în b) Acţiunea în complângere

reintegrare – – acţiunea prin care
posesorul posesiunea
acţiunea prin care căruia este tulburată
posesorul deposedat ilegal cere înlăturarea
ilegal cere piedicilor puse în
restituirea lucrului exercitarea posesiunii
de la o altă persoană (art. 494 Cc).
(art. 493 Cc).
 Acţiunea în reintegrare
(art. 493 Cc)
Noţiunea:
Acţiunea prin care posesorul deposedat
ilegal de un lucru cere restituirea stăpânirii
de fapt a acestuia.
Termenul de inaintare a acţiunii:
 1 an, care este unul de decădere şi începe
să curgă de la data deposedării.
 Termenul de decădere

Este termenul în interiorul căruia poate fi

exercitat un drept subiectiv sau încheiat un
act juridic.
Stabilirea lui:
 prin lege sau
 prin voința părților.
Efectul nerespectării termenului
de decădere

Potrivit alin. 5 din art. Cc:

- neexercitarea dreptului
subiectiv înăuntrul termenului
de decădere stabilit atrage
stingerea lui.
Asemănarea acțiunii în reintegrare cu
acţiunea în revendicare:

 au ca obiect restituirea unui

lucru.
 Deosebirile:
a) După problemele soluţionate:
1. acţiunea în revendicare
soluţionează problema
dreptului de proprietate
asupra lucrului în litigiu.
Reclamantul trebuie să
dovedească dreptul său de
proprietate.
2. acţiunea în reintegrare
soluţionează doar problema
simplei stăpâniri de fapt a
lucrului.
Scopul ei este de a conferi
reclamantului folosirea
materială a lucrului.
 b)După efecte:
1. acţiunea în reintegrare are
efecte provizorii:
 protejează starea de fapt;
 după pronunţarea hotărârii
în acţiunea în reintegrare,
pârâtul are dreptul să
intenteze acţiunea în
revendicare.
2. acţiunea în
revendicare are
efecte definitive:
 stabileşte cărei
persoane îi aparţine
dreptul de
proprietate;
 hotărârea are puterea
de lucru judecat.
 Deosebirile dintre acţiunea în reintegrare şi
acţiunea în repararea daunelor

După obiectul lor:

a) acţiunea în reintegrare are ca obiect restituirea
lucrului în posesiunea posesorului;
b) acţiunea în reparare a daunelor are ca obiect
reparaţia oricărui prejudiciu cauzat prin orice
mijloace (restabilirea situaţiei anterioare).
 Deosebirile după efecte:
a) acţiunea în reintegrare are ca efect restituirea doar a lucrului
de care a fost deposedat reclamantul;
b) acţiunea în reparare a daunelor are ca efect restabilirea
situaţiei anterioare prin orice mijloace: plata despăgubirilor,
punerea la dispoziţia reclamantului a unui alt bun, etc.
Atenţie: dacă bunul s-a distrus, a pierit, pârâtul din acţiunea în
reintegrare va fi obligat la plata de daune posesorului
reclamant în baza dreptului comun, aplicându-se normele
care reglementează răspunderea delictuală (art. 1998-2054
Cc).
Condiţiile satisfacerii acţiunii în reintegrare:
1. Săfie intentată în decurs de:
 1 an (termen de decădere) (art. 493 Cc).
2. Posesorul trebuie să dovedească:
a) posesiunea sa anterioară a lucrului;
b) Și că a fost deposedat contrar voinţei
sale.
 Deposedare ilegală:
- constă în uzurparea lucrului, obiect al litigiului, în
posesiunea căruia posesorul nu poate intra, deoarece
întâmpină obstacole;
- rezultă dintr-un act de violenţă, care este de esenţa
acţiunii în reintegrare.
Semnificaţia violenţei: pârâtul deposedează posesorul,
acaparează lucrul fără a recurge la autoritatea
organelor competente administrative sau judiciare,
conform legii.
 Beneficiari ai acţiunii în
reintegrare:

Potrivit art. 493 din Cc:

- posesorul.
 Dreptul hoţului la apărare

Hoţul va putea să recurgă la

art. 493 din Cc pentru apărarea
posesiunii sale când este
deposedat de un alt hoţ?
 Hoţul va putea să recurgă la art. 493 din Cc
pentru apărarea posesiunii sale când este
deposedat de un alt hoţ

Argumentele:
a) posesiunea se prezumă de bună-credinţă până la proba
contrară (art. 487 din Cc);
b) în cazul posesiunii nemijlocite se are în vedere starea de
fapt, nu cea de drept.
În concluzie: posesiunea primului hot faţă de al doilea este
una aparent superioară.
Motivul – primul hoţ a avut, cel puţin, stăpânirea de fapt,
pe care nu a avut-o ultimul.
Consecinţa neadmiterii acţiunii:

 se face mai favorabilă poziţia celui

care nu are stăpânirea de fapt, ceea
ce este inadmisibil, contradictoriu
naturii juridice a posesiunii ca stare
de fapt.
 Acţiunea în complângere
(art. 494 din Cc)
Acțiunea prin care posesorul cere terţului
încetarea oricărei tulburări ilegale a posesiunii,
împiedicarea liberului ei exerciţiu.
Termenul de inaintare a acţiunii:
 1 an.
Termenul de 1 an este unul de decădere.
 Curgerea termenului de
decădere
Potrivit art. 494 Cc, termenul de 1 an începe
să curgă:
 din momentul în care tulburarea începe
sau,
 dacă tulburarea este repetată, din
momentul în care ultima tulburare a avut
loc.
 Asemănările şi deosebirile cu
acţiunea negatorie:

Asemănările:
După conţinut: se cere în ambele cazuri înlăturarea piedicilor în
exercitarea posesiunii.
Deosebirile:
După sarcina probatorie:
a) în cazul acţiunii negatorii, reclamantul trebuie să dovedească
dreptul său asupra lucrului;
b) în cazul acţiunii în complângere, reclamantul trebuie să
demonstreze doar posesiunea, care până la proba contrară este
de bună-credinţă.
 Obiectul acţiunii în complângere –
înlăturarea tulburărilor posesiunii

Felurile tulburării:
a) de fapt, când terţul săvârşeşte acte materiale (exemplu: trece pe
terenul vecin fără a fi titularul dreptului de servitute, plimbă cânele,
descarcă materiale de construcţie, etc.);
b) de drept, constă în săvârşirea actelor juridice (exemplu: un terţ
înaintează pretenţii chiriaşului prin care solicită plata chiriei).
Atenţie: nu se consideră tulburare intentarea acţiunii în revendicare de
către persoana care pretinde că este proprietarul lucrului.
 Caracterul acţiunii în
complângere
Potrivit art. 494 din Cc:
- acţiunea în complângere are termen de
decădere – 1 an.
Efectul:
- neintentarea acţiunii înăuntrul
termenului de 1 an atrage stingerea lui.
5.4. Dobândirea dreptului de proprietate
prin uzucapiune

Acest efect al posesiunii va fi analizat la Tema:

Modurile de dobândire a dreptului de proprietate