Nulitatea absolută și nulitatea relativă a actului juridic civil

și efectele acestora

Studenta: Pop Florina Andreea

Anul II ID Grupa
IV

Cuprins:
1. Definitie
2. Sediul materiei
3. Functiile nulitatii
4. Delimitarea nulitatii de alte cauze de ineficacitate a actului juridic civil
5. Clasificarea nulitatilor
6. Cauzele nulitatii
7. Efectele nulitatii actului juridic
8. Mentinerea efectelor actului lovit de nulitate in temeiul unor principii de
drept

1. Definitie
Definim nulitatea ca fiind sancţiunea de drept civil care desfiinţează
actul juridic atunci când a fost încheiat cu nesocotirea condiţiilor sale de
validitate (de fond sau de formă) impuse de lege.
Pentru că un asemenea act este contrar legii, el este considerat ca şi
când nu ar fi existat iar părţile sunt repuse în situaţia anterioară.
Nulitatea este principala şi cea mai vastă specie a ineficacităţii actului
juridic civil.
 2. Sediul materiei
Codul civil (art. 1246-1265)
Spre deosebire de vechiul Cod civil unde nu exista un sediu legislativ propriu-zis
(unitar) reglementarea nulităţii fiind dispersată, noul cod are o secţiune care
cuprinde dispoziţii de principiu (dreptul comun) privind nulitatea
contractului (noţiune, nulitate absolută şi nulitate relativă, cauze de nulitate,
efectele nulităţii, prescriptibilitate). Este o reglementare mult îmbunătăţită,
aliniată doctrinei şi jurisprudenţei contemporane dar, ca orice lucru, încă
perfectibilă. Se pare că ea este inspirată de Codul civil italian, Codul civil
Quebec, Anteproiectul Catala, Principiile UNIDROIT.

3. Functiile nulitatii
Ca sancţiune juridică civilă, nulitatea îndeplineşte o funcţie
preventivă pentru că părţile ştiind că actul lor va fi lipsit de efecte dacă nu
respectă cerinţele legii, vor fi diligente să-l încheie cu res-pectarea tuturor
condiţiilor legale de validitate; de asemenea o funcţie represivă sancţionând
încălcarea săvârşită; şi o funcţie reparatorie prin care se asigură, pe de o
parte, restabilirea ordinii de drept în-călcate iar pe de altă parte, repararea
prejudiciului cauzat prin încălcarea sancţionată şi, uneori, în măsura
prevăzută de lege, adap-tarea sau refacerea actului juridic prin înlocuirea de
drept a clauzei ilegale cu clauza conformă dispoziţiei legale imperative.

4. Delimitarea nulităţii de alte cauze de ineficacitate a actului juridic civil

Pentru a contura mai precis specificul sanctiunii nulitatii si pentru evitarea
confuntarii ei cu alte sanctiuni civile vom face cateva delimitari esentiale intre
nulitate si alte cauze de ineficacitate a actelor juridice civile:
a) Rezolutiunea este sanctiunea civila care consta in desfiintarea cu efect
retro-activ a unui contract sinalagmaticcu executare imediata la cererea
uneia dintre parti ca urmare a neexecutarii obligatiei celeilalte parti din
cauze imputabile acesteia.
Deosebiri fata de nulitate:
Se aplică numai contractelor sinalagmatice cu executare dintr-o dată/cu
executare succesivă;
Intervine pentru cauze ulterioare încheierii valabile a actului;
Dacă sunt dovedite cauzele, rezoluţiunea nu este obligatoriu să fie
pronunţată;
Răspunderea pentru daunele pricinuite este o răspundere contractuală;

b) Rezilierea (care nu trebuie confundata cu rezolutiunea) este sanctiunea care

civila care consta in desfiintarea pentru viitor a unui contract sinalagmatic
cu executare succesiva in timp ca urmare a neexecutarii obligatiei uneia
dintre parti din cauze imputabile acesteia.
Deosebiri fata de nulitate:
Se aplică numai contractelor sinalagmatice cu executare dintr-o dată/cu
executare succesivă;
Intervine pentru cauze ulterioare încheierii valabile a actului;
Dacă sunt dovedite cauzele, rezoluţiunea nu este obligatoriu să fie
pronunţată;
Răspunderea pentru daunele pricinuite este o răspundere contractuală;

c) Inopozabilitatea este sanctiunea civila care face ca situatia juridica creata

printr-un act juridic sa nu se impuna respectului tertelor persoane ca
urmare a nerespectarii de catre parti a formalitatilor de publicitate cerute
de lege pentru ca actul sa fie opozabil tertial.
Deosebiri fata de nulitate:
Numai actelor juridice pentru care este prevăzută necesitatea respectării
unor forme de publicitate;
Sancţionează neîndeplinirea unor condiţii de publicitate;
Act juridic valabil între părţi, dar lipsit de eficacitate faţă de terţi;
Actul inopozabil poate fi ratificat de către terţul îndreptăţit a-i opune
sancţiunea;
d) Revocarea, prin prisma analizata este acea sanctiune civila care consta in
inlaturarea efectelor actului juridic civil datorita ingratitudinii
gratificantului ori neexecutarii culpabile a sarcinii.
Deosebiri fata de nulitate:
Act juridic valabil;
Cauzele sunt ulterioare încheierii actului;
Ca regulă revocarea se aplică actelor cu titlu gratuit;

e) Caducitatea este acea cauza de ineficacitate care consta in lipsirea de

efecte a unui act juridic datorita unui eveniment independent de vointa sau
de culpa partilor si care survine ulterior incheierii valabile actului. Deci in
mod obiectiv, producerea efectelor actului nu poate avea loc .
Deosebiri fata de nulitate:
Cauzele sunt ulterioare încheierii actului;
Cauzele caducităţii sunt independente de voinţa părţilor;
Efectele caducităţii nu retroactivează;

f) Reductiunea este o sanctiunea civila care consta in reducerea libertatilor

excesive cu efecte retroactive de la data deschiderii succesiunii a legatelor
si a donatiilor facute de defunct la cererea mostenitorilor rezervatari, in
masura necesara reintregirii rezervei lor succesorale. De asemenea
reductiunea are un camp de aplicare si pentru restabilirea echilibrului
contractual intr-un contract sinalagmatic cu titlu oneros si comutativ.
Deosebiri fata de nulitate:
Se aplică numai actelor juridice cu titlu gratuit;
Desfiinţarea legatelor sau donaţiilor doar în măsura necesară reîntregirii
rezervei succesorale;
Reducţiunea poate fi solicitată numai de moştenitorii rezervatari;
Presupune un act juridic încheiat în mod valabil;

g) Inexistenta- teoria inexistentei isi are originea in materia casatoriei si a fost

creata de doctrina franceza ( in secolul XIX) pentru a raspunde unei nevoi
practice. In adevar nulitatea casatoriei nu putea fi ceruta decat in cazurile
in care legea prevedea in mod expres. Aceasta regula era insa ocolita in
 acele cazuri in care desi legea nu statua nulitatea, casatoria nu era valabil
incheiata.
S-au distins intr-un descrescendo trei grade de ineficacitate a actului juridic
si anume:
a) Actul este INEXISTENT cand este lipsit de un element essential,
indispensabil pentru formarea sa;
b) Actul este NUL cand este afectat de nulitatea absoluta sau de plin de
drept cand violeaza o dispozitie a legii sanctionata cu nulitatea;
c) Actul este ANULABIL sau nul de o nulitate relativa cand ineficacitatea sa
provine dintr-o manifestare imperfecta de vointa (viciu de consimtamant
sau o incapacitate)
Deosebiri fata de nulitate:
Act juridic care are doar o existenţă fizică;
Actul juridic este lipsit de orice efecte;
Nu este susceptibil de aceste operaţiuni;
Efectele inexistenţei actului operează de drept, fără a mai fi necesară vreo
procedură.

5. Clasificarea nulitatiilor
Cea mai importantă clasificare a nulităţilor se face în funcţie de
natura interesului ocrotit prin norma încălcată şi numai derivat de regimul
juridic care li se aplică; ea distinge nulităţile absolute de cele relative.
Regimul juridic al nulităţii absolute diferă de regimul juridic al
nulităţii relative sub trei aspecte: cine poate invoca nulitatea, în ce termen
poate fi invocată şi posibilitatea de a fi acoperită sau nu prin confirmare.
Nulitatea Absoluta Nulitatea Relativa
Poate fi invocată de orice persoană Poate fi invocată, de regulă, numai
interesată, pe cale de acţiune sau de de cel al cărui interes a fost nesocotit
excepţie (instanţa este obligată să la încheierea actului ( nu poate fi
invoce din oficiu) invocată din oficiu de către instanţa
judecătorească)
 Este imprescriptibilă atât pe cale de
acţiune cât şi pe cale de excepţie
Nu poate, de principiu, fi acoperită
prin confirmarea actului
Invalidarea efectelor actului juridic
de către organul jurisdicţional
Este prescriptibilă pe cale de acţiune
principală şi imprescriptibilă cât se
invocă pe cale de excepţie
Poate fi acoperită, expres sau tacit,
prin confirmarea actului
Efectele inexistenţei actului operează
de drept, fără a mai fi necesară vreo
procedură

Refacere, confirmare, ratificare

Dacă un act este lovit de nulitate absolută părţile, având în vedere toate
condiţiile legale, pot să facă un nou act de data aceasta valabil; el va fi valabil
pentru toţi participanţii; aceasta este refacerea. Dar acest act nu are puterea
de a-l reînvia pe primul; el nu va lua naştere decât din momentul în care a fost
încheiat legal, iar actul vechi va rămâne pe mai departe nul; deci aceasta nu
este o con-firmare, ci o refacere.
Confirmarea. Dimpotrivă, când un act este atins de o nulitate relativă, se
admite ca persoana care l-a efectuat să confirme acest act. De pildă,
contractantul care a fost victima unei erori care antrenează o nulitate relativă,
poate, atunci când a descoperit eroarea sa, să confirme contractul. Aşadar,
confirmarea este un mijloc juridic de consolidare a actului juridic nul şi de
stingere a dreptului de a invoca nulitatea.
Confirmarea nu se confundă cu ratificarea, care înseamnă actul prin care o
persoană devine parte într-un act valabil încheiat, dar care a fost făcut în lipsă
sau cu depăşirea împuternicirii necesare şi nici cu refacerea care reprezintă,
după cum am văzut, un act nou.
6. Cauzele nulitatii
Sunt acele împrejurări care învederează lipsa unui element structural al actului
juridic sau încălcarea unei condiţii legale de validitate a actului.
Legea nu face o enumerare limitativa a acestor cauze desi unele repere
indispensabile sunt statuate in art 1250 C Civ. Denumit ,, Cauzele de nulitate
absoluta ,, si art. 1251 C Civ. ,,Cauzele de nulitate relativa,,.
Ni se pare ca trebuie sa distingem intre cauzele generale de nulitate care au o
acoperire generala (nerespectarea regulilor privind capacitatea de folosinta si
de exercitiu a persoanei,nevalabilitatea consimtamantului, nevalabilitatea
obiectlui sau cauzei actului juridic,etc) si cauzele speciale pe care le gasim in
Codul civil sau in diverse texte de lege inclusiv in alte acte normative decat
Codul civil) si care sunt diverse.
7. Efectele nulitatii actului juridic
Cele trei principii ale efectelor nulităţii sunt următoarele: principiul
retroactivităţii, principiul repunerii în situaţia anterioară şi principiul resoluto
jure dantis resolvitur jus accipientis, adică des-fiinţarea actelor subsecvente ca
urmare a anulării actului iniţial.
1. Principiul retroactivităţii efectelor nulităţii
Principalele excepţii de la acest principiu sunt:
Art. 304 C.civ.: Soţul de bună-credinţă la încheierea unei căsătorii nule sau
anulate păstrează, până la data când hotărârea judecătorească rămâne
definitivă, situaţia unui soţ dintr-o că-sătorie valabilă.
Art. 305 C.civ.: Nulitatea căsătoriei nu are niciun efect în privinţa copiilor,
care păstrează situaţia de copii din căsătorie.
Art. 198 C.civ.: De la data la care hotărârea judecătorească de con-statare sau
declarare a nulităţii a devenit definitivă, persoana juridică încetează fără efect
retroactiv şi intră în lichidare.
1.1 Principiul repunerii părţilor în situaţia anterioară - restitutio in
integrum, impune ca tot ceea ce s-a executat în temeiul unui act juridic lovit de
nulitate, să fie restituit.
Şi de la principiul repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii actului
lovit de nulitate, există câteva excepţii:
Art. 948 C.civ.: Posesorul de bună-credinţă dobândeşte dreptul de proprietate
asupra fructelor bunului posedat. Posesorul trebuie să fie de bună-credinţă la
data perceperii fructelor. Fructele civile percepute anticipat revin posesorului
în măsura în care buna sa credinţă se menţine la data scadenţei acestora. În
cazul fructelor produse de imobile înscrise în cartea funciară, buna-credinţă se
apreciază în raport cu condiţiile cerute terţilor dobânditori pentru a respinge
acţiunea în rectificare. În celelalte cazuri, posesorul este de bună-credinţă
atunci când are convingerea că este proprietarul bunului în temeiul unui act
 translativ de proprietate ale cărui cauze de ineficacitate nu le cu-noaşte şi nici
nu ar trebui, după împrejurări, să le cunoască. Buna-credinţă încetează din
momentul în care cauzele de ineficacitate îi sunt cunoscute. Posesorul de
reacredinţă trebuie să restituie fructele percepute, precum şi contravaloarea
acelora pe care a omis să le perceapă.
Art. 1647 C.civ.: Persoana care nu are capacitate de exerciţiu deplină nu este
ţinută la resti-tuirea prestaţiilor decât în limita folosului realizat, apreciat la
data cererii de restituire. Sarcina probei acestei îmbogăţiri incumbă celui care
solicită restituirea. Ea poate fi ţinută la restituirea integrală atunci când, cu
intenţie sau din culpă gravă, a făcut ca restituirea să fie imposibilă.
1.2 Principiul desfiinţării actelor subsecvente ca urmare a anulării actului
iniţial (resoluto jure dantis resolvitur jus acci-pientis); desfiinţarea actelor
subsecvente este o aplicare a principiului potrivit căruia nimeni nu poate da
ceea ce nu are (nemo dat quod non habet). Principiul analizat se referă la
efectele nulităţii faţă de terţi şi are oconsacrare legală în art. 1254 alin. (2)
C. civ. care statuează: „Desfiinţarea contractului atrage, în condiţiile legii,
şi desfiinţarea actelor subsecvente încheiate în baza lui”. De asemenea,
trebuie avute în vedere şi prevederile art. 1648 alin. (1) C. civ. De la acest
principiu se impun câteva excepţii reglementate de lege cu scopul protejării
bunei-credinţe a dobânditorului subsecvent şi pentru siguranţa circuitului
civil.
Exemple:: art. 937 C. civ; art. 1819 alin. (2) C. civ.; art. 1648 alin. (1) C. civ.;
art. 909 alin. (3) C. civ.; art. 909 alin. (2) C. civ.; art. 54 alin. (2) C. civ.
1.3 Menţinerea efectelor actului lovit de nulitate în temeiul unor principii de
drept:
Cu toate că nulitatea unui act juridic conduce la desfiinţarea efectelor acelui act,
există totuşi situaţii în care nulitatea nu produce acest efect distructiv, ci permite
menţinerea în totalitate sau în parte a efectelor actului juridic nevalabil, ca şi
când el ar fi fost valabil. Neaplicarea în aceste situaţii a consecinţelor fireşti ale
nulităţii actului juridic se explică şi se întemeiază pe aplicarea altor principii de
drept care impun această soluţie. Astfel:
2.1. Principiul conversiunii actului juridic într-un alt act juridic ale cărui
condiţii de validitate sunt în întregime îndeplinite. Mijlocul juridic pentru un
asemenea demers este conversiunea actelor juridice nule. Art. 1260:
Conversiunea contractului nul - un contract lovit de nulitate absolută va
produce totuşi efectele actului juridic pentru care sunt îndeplinite condiţiile de
fond şi de formă prevăzute de lege. Cu toate acestea, conversiunea nu se aplică
dacă intenţia de a exclude aplicarea conversiunii este stipulată în contractul
lovit de nulitate sau reiese, în chip neîndoielnic, din scopurile urmărite de părţi
la data încheierii contractului.
2.2 Principiul răspunderii civile delictuale
Regula este că un contract fiind nul chiar de la origine, o parte nu poate fi
obligată la daune interese pentru că nu l-a executat; în adevăr, răspunderea
contractuală nu se poate concepe decât atunci când contractual este valabil. O
răspundere va putea fi totuşi antrenată dar nu în virtutea contractului nul, ci pe
fundamentul răspunderii delictuale.
Art. 45: Frauda comisă de incapabil - Simpla declaraţie că este capabil să
contracteze, făcută de cel lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de
exerciţiu restrânsă, nu înlătură anulabilitatea actului. Dacă însă a folosit
manopere dolosive, instanţa, la cererea părţii induse în eroare, poate menţine
contractul atunci când apreciază că aceasta ar constitui o sancţiune civilă
adecvată.
2.3.Principiul validităţii aparenţei în drept
Exprimat de adagiul latin error communis facit ius, poate justifica şi el uneori
menţinerea efectelor juridice produse de un act lovit de nulitate.
Art.17 C. civ., denumit „eroarea comună şi invincibilă”, reglementând această
instituţie străveche stabileşte că deşi nimeni nu poate transmite sau constitui
mai multe drepturi decât are el însuşi, totuşi, prin excepţie, când cineva,
împărtăşind o credinţă comună şi invincibilă, a considerat că o persoană are
un anumit drept sau o anumită calitate juridică, judecătorul, ţinând seama de
împrejurări, va putea hotărî că actul încheiat în această stare va produce, faţă
de cel aflat în eroare, aceleaşi efecte ca şi când ar fi valabil, afară de cazul în
care desfiinţarea lui nu i-ar cauza niciun prejudiciu. Eroarea comună şi
invincibilă nu se prezumă şi nu se aplică în materie de carte funciară şi nici în
alte materii în care legea reglementează un sistem de publicitate.
BIBLIOGRAFIE:
1. O. Ungureanu, C. Munteanu, Drept civil. Partea generala, ed. a 2-a
revăzuta şi adăugita;
2. C.T. Ungureanu, Drept civil. Partea generala;
3. G. Boroi, C. A. Anghelescu;