1.

Potrivit lui Hans Kelsen, statul poate fi caracterizat ca:

a. ordine de conduită a oamenilor, o ordine juridică de constrângere
b. suma voinţelor individuale ale indivizilor
c. putere de comandă, produsul istoriei societăţii umane
3. Din punct de vedere al momentului de apariţie al statului şi dreptului
a. statul a apărut înaintea dreptului, creându-l pe acesta din urmă
b. dreptul a apărut după stat, configurând şi limitând acţiunile statului
c. statul şi dreptul au apărut deodată şi din aceleaşi cauze
4. Dreptul subiectiv este puterea unei persoane în temeiul căreia aceasta:
a. poate avea o conduită şi poate cere celorlalţi să i-o respecte
b. poate avea o conduită fără a fi obligat să respecte drepturile celorlalţi
c. poate avea o conduită şi poate obliga pe ceilalţi să i-o respecte fără a fi nevoie să apeleze la forţa
coercitivă a statului
5. Dreptul constituţional poate fi definit:
a. ca acea ramură de drept privat care cuprinde norme juridice ce reglementează relaţiile sociale
fundamentale ce apar între stat pe de o parte şi persoane fizice sau juridice pe de altă parte
b. ca acea ramură de drept public care cuprinde norme juridice ce reglementează relaţiile sociale
fundamentale ce apar în procesul de instaurare, menţinere şi exercitare a puterii de stat
c. ca o instituţie de drept care se referă la putere

Răspunsuri la testul de autoevaluare 1.1.: 1. c; 2. a; 3. c; 4. a; 5. b.

1. În cuprinsul dreptului public se regăsesc următoarele ramuri ale dreptului:

a. dreptul de procedură penală, dreptul constituţional, dreptul muncii
b. dreptul civil, dreptul comercial, dreptul internaţional public
c. dreptul administrativ, dreptul constituţional, dreptul penal

1 Raporturile juridice de drept constituţional sunt:

a.Acele relaţii sociale, care apar în procesul de instaurare, menţinere şi exercitare a puterii de stat
b.acele relaţii sociale care apar în cadrul şi în legătură cu instituţiile politice
c.acele relaţii sociale care sunt reglementate de normele constituţiei
2. Bazele puterii de stat sunt elemente :
a. intrinseci statului (economice şi sociale), care generează şi determină puterea de stat în conţinutul său
b. exterioare statului, care condiţionează organizarea puterii de stat
c. exterioare statului, care presupun adoptarea unor reguli care să asigure atingerea scopurilor sociale
3. Activitatea de exercitare a puterii de stat se realizează:
a. de către instituţiile politice ale statului
b. de către Parlament
c. de către Parlament şi de către Guvern
4. Trăsăturile subiectelor de drept constituţional sunt următoarele:
 a. apar într-o relaţie reglementată de constituţie în care unul dintre subiecte este statul ca subiect de drept
public
b. unul din subiecte este întotdeauna deţinătorul puterii de stat sau parlamentul şi subiectele acţionează în
mod necesar în raporturile juridice de drept constituţional
c. unul din subiecte este întotdeauna numai deţinătorul puterii de stat (politice) şi subiectele acţionează în
mod necesar în raporturile juridice ce apar în procesul de instaurare, menţinere şi exercitare a puterii în stat
5. Subiectele raporturilor juridice de drept constituţional sunt:
a. oamenii luaţi individual, poporul, statul, autorităţile publice, partidele şi alte formaţiuni politice,
unităţile administrativ – teritoriale şi circumscripţiile electorale
b. poporul, statul, autorităţile publice, partidele şi alte formaţiuni politice, unităţile administrativ –
teritoriale şi circumscripţiile electorale, organizaţiile neguvernamentale, cetăţenii, străinii şi apatrizii
c. oamenii luaţi individual sau grupaţi în forme organizate, dar cu condiţia ca statul să le recunoască
această calitate

6. Străinii şi apatrizii pot apărea ca subiecte ale raporturilor de drept constituţional în raporturile ce se nasc
cu privire la:
a. protecţia generală a persoanelor şi a averilor
b. aplicarea drepturilor fundamentale ale omului
c. acordarea cetăţeniei române şi a azilului politic
Test de autoevaluare 1.1. - 1. a, 2. c, 3. b, 4. c, 5. c, 6. c.

7. Normele de drept constituţional sunt:

a. acele reguli de drept ce reglementează relaţiile sociale ce se stabilesc între deţinătorul puterii de stat
şi oamenii în procesul de instaurare, menţinere şi exercitare a puterii în stat
b. acele reguli de drept care reglementează conduita oamenilor în relaţiile sociale ce apar în procesul de
instaurare, menţinere şi exercitare a puterii în stat
c. acele reguli de drept cuprinse în conţinutul constituţiei
8. Trăsăturile sancţiunii normei de drept constituţional sunt:
a. poate exista o singură sancţiune pentru mai multe asemenea norme; are caracter specific; ea trebuie
raportată, uneori, la întregul sistem de drept
b. poate să lipsească sancţiunea; are caracter specific; ea trebuie raportată, uneori, la întregul sistem de
drept
c. poate exista o singură sancţiune pentru mai multe asemenea norme; are caracter specific; ea trebuie
raportată, întotdeauna, la întregul sistem de drept
9. Normele de drept constituţional se clasifică în:
a. cele cu aplicare mijlocită (de emiterea unei legi) şi cele cu aplicare nemijlocită (ex. principiul
egalităţii)
b. cele care dau reglementări de principiu şi cele care reglementează direct relaţiile sociale
c. cele care sunt întâlnite în constituţie şi cele care sunt întâlnite în alte izvoare ale dreptului
10. Izvoarele formale ale dreptului constituţional sunt identificate în funcţie de:
a. organul emitent (autorităţile reprezentative) şi de forma actului normativ
b. organul emitent şi de conţinutul normativ al actului (izvorului)
 c. relaţiile sociale care trebuie să apară în procesul de instaurare, menţinere şi exercitare a puterii în stat
11. Obiceiul poate fi considerat:
a. izvor de drept
b. izvor numai de drept constituţional
c. izvor formal de drept şi al dreptului constituţional

1. b, 2. a, 3. a, 4. b, 5. a, 6. c.

12. Normele de drept constituţional sunt:

a. acele reguli de drept ce reglementează relaţiile sociale ce se stabilesc între deţinătorul puterii de stat
şi oamenii în procesul de instaurare, menţinere şi exercitare a puterii în stat
b. acele reguli de drept care reglementează conduita oamenilor în relaţiile sociale ce apar în procesul de
instaurare, menţinere şi exercitare a puterii în stat
c. acele reguli de drept cuprinse în conţinutul constituţiei
13. Trăsăturile sancţiunii normei de drept constituţional sunt:
a. poate exista o singură sancţiune pentru mai multe asemenea norme; are caracter specific; ea trebuie
raportată, uneori, la întregul sistem de drept
b. poate să lipsească sancţiunea; are caracter specific; ea trebuie raportată, uneori, la întregul sistem de
drept
c. poate exista o singură sancţiune pentru mai multe asemenea norme; are caracter specific; ea trebuie
raportată, întotdeauna, la întregul sistem de drept
14. Normele de drept constituţional se clasifică în:
a. cele cu aplicare mijlocită (de emiterea unei legi) şi cele cu aplicare nemijlocită (ex. principiul
egalităţii)
b. cele care dau reglementări de principiu şi cele care reglementează direct relaţiile sociale
c. cele care sunt întâlnite în constituţie şi cele care sunt întâlnite în alte izvoare ale dreptului
15. Izvoarele formale ale dreptului constituţional sunt identificate în funcţie de:
a. organul emitent (autorităţile reprezentative) şi de forma actului normativ
b. organul emitent şi de conţinutul normativ al actului (izvorului)
c. relaţiile sociale care trebuie să apară în procesul de instaurare, menţinere şi exercitare a puterii în stat
16. Obiceiul poate fi considerat:
a. izvor de drept
b. izvor numai de drept constituţional
c. izvor formal de drept şi al dreptului constituţional

. 1. b, 2. a, 3. a, 4. b, 5. a, 6. c.

1. Prima constituţie scrisă din lume a fost:

a. cea americană federală
b. constituţia statului Virginia
c. prima constituţie scrisă a Franţei
2. Caracteristicile constituţiei scrise sunt:
a. precizie, certitudine, claritate, superioritate faţă de celelalte legi în sistemul de drept;
 b. certitudine, claritate, precizie;
c. precizie, certitudine, claritate, lege fundamentală, limită redutabilă pentru puterile constituite
şi rigiditate.
3. Constituţia scrisă apare ca o reacţie:
a. împotriva cutumei (obiceiului)
b. împotriva feudalismului cutumiar
c. împotriva teoriei contractelor scrise, domniei legii şi contractului social
4. Puterea constituantă poate fi de două feluri:
a. putere constituantă parlamentară şi putere constituantă instituită
b. putere constituantă originară şi putere constituantă instituită
c. putere constituantă originară şi putere constituantă parlamentară
5. Modurile de adoptare a constituţiei, întâlnite de-a lungul timpului, sunt:
a. constituţia acordată, statutul, constituţia pact, constituţia convenţie
b. constituţia acordată, constituţia plebiscitară, pactul, constituţia convenţie, constituţia parlamentară
c. constituţia acordată, constituţia referendară, constituţia parlamentară, constituţia convenţie
6. Clasificarea constituţiilor în suple sau rigide se face în funcţie de:
a. de procedura de adoptare
b. de procedura de modificare
c. caracterul scris sau cutumiar
7. Prin suspendarea constituţiei se înţelege:
a. încetarea în total sau în parte a efectelor constituţiei
b. scoaterea din vigoare, în total sau în parte, pe o anumită perioadă de timp determinată, a dispoziţiilor
constituţionale
c. intrarea în vigoare a prevederilor constituţionale
8. Constituţiile flexibile sunt acelea:
a. care se modifică după aceeaşi procedură care este folosită şi pentru modificarea legilor ordinare
b. care se modifică după alte reguli decât cele obişnuite
c. care conţin o serie de principii ce limitează puterile fiecăruia din organele sale
9. Pot iniţia revizuirea Constituţiei României:
a.Preşedintele României, deputaţii şi senatorii, guvernul, 250 000 cetăţeni cu drept de vot
b.o pătrime din deputaţi şi senatori, preşedintele României la propunerea Guvernului, 500 000 de cetăţeni
cu drept de vot
c.Preşedintele României la propunerea Guvernului, o pătrime din deputaţi, 500 000 de cetăţeni cu drept de vot

2.4. Răspunsuri la testele de autoevaluare

Test de autoevaluare 2.1.:1. a; 2. b; 3. a; 4. b.

Test de autoevaluare 2.2.:1. a; 2. b; 3.b; 4. b; 5. b; 6. b; 7.b. 8. a; 9. c.

Răspundeţi la următoarele întrebări-grilă:

1. Controlul constituţionalităţii legilor:

a. reprezintă consecinţa juridică a supremaţiei constituţiei, specifică legii fundamentale
b. presupune ca elaborarea actelor normative să se facă de organele competente, după procedura
 prestabilită, cu respectarea dispoziţiilor din actele normative
c. presupune verificarea conformităţii întregului drept cu constituţia, autorităţile competente a efectua
controlul, procedura de urmat şi măsurile ce pot fi luate după realizarea acestei proceduri
2. În România pot forma obiectul controlului de constituţionalitate:
a. hotărârile de guvern, ordonanţele de urgenţă, legile, indiferent de momentul adoptării, regulamentele
parlamentare
b. ordonanţele guvernului, proiectele de legi, regulamentele parlamentare, hotărârile judecătoreşti
c. ordonanţele guvernului, legile, regulamentele parlamentare, tratatele internaţionale
3. Neconcordanţa dintre legile obişnuite şi Constituţie se datorează:
a. respectării normelor de tehnică legislativă prea rigide
b. existenţa unor contradicţii dintre forţele sociale care formează guvernanţii
c. flexibilităţii constituţiilor şi posibilităţii rapide de modificare
4. În decizia Marbury vs. Madison, Curtea Supremă a SUA:
a. a decis că instanţa supremă nu poate adresa executivului injoncţiunea solicitată de Marbury, întrucât
dispoziţiile legii de organizare judecătorească sunt contrare constituţiei SUA
b. a precizat că ea nu este competentă a se pronunţa asupra solicitării lui Madison de a cere executivului
de a pronunţa injoncţiunea
c. a recunoscut dreptul preşedintelui învins în alegeri de a face numiri după expirarea mandatului
5. Modelul european al controlului constituţionalităţii legilor presupune că:
a. hotărârea produce efecte doar între părţile litigiului pendinte
b. activitatea de verificare a conformităţii întregului drept cu constituţia se realizează de către un organ
specializat, special creat în acest scop
c. este exclusiv un control posterior, realizat pe cale de excepţie
6. Multiplicarea normelor constituţionale se realizează prin:
a. colectarea de către legea fundamentală a normelor şi principiilor specifice altor norme de drept cărora
le acordă valoare constituţională
b. impregnarea ramurilor de drept cu norme constituţionale direct aplicabile, care ţin seama de
specificitatea domeniului la care sunt aplicate, dar care tind să impună standarde cu o forţă juridică mai
mare
c. deducerea unor noi norme juridice pe baza celor deja existente, prin anularea normelor juridice
contrare constituţiei

d. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare

Test de autoevaluare 5.1.:1. c, 2. c, 3. b, 4. a, 5. b, 6. a
1. Controlul constituţionalităţii legilor este înţeles ca:
a. activitate de verificare a aplicării principiului conformităţii legii cu constituţia
b. o consecinţa a supremaţiei constituţiei
c. o metodă de asigurare a legalităţii actelor normative
2. Sunt supuse controlului constituţionalităţii:
a. legea ca act juridic al parlamentului şi actele normative emise de guvern
b. legea, ca act juridic al parlamentului, precum şi actele normative cu forţă juridică egală cu cea a legii (ordonanţe, decrete –
legi)
c. actele normative in vigoare şi sentinţele judecătoreşti
3. Controlul constituţional realizat prin intermediul opiniei publice prezintă următoarele caracteristici:
 a. elementar, reacţie populară în faţa violării constituţiei, este o insurecţie violentă situată în afara dreptului
b. este realizat prin instanţe ordinare sau jurisdicţii speciale
c. este justificat, complet şi diversificat
4. Controlul jurisdicţional, realizat prin alte organe decât cele judecătoreşti este cunoscut sub denumirea de:
a. model european
b. model american
c. model kelsenian
5. Clasificarea controlului constituţionalităţii legilor în control explicit şi control implicit se face în funcţie de:
a. de înscriere sau nu în constituţie
b. în funcţie de timpul în care se efectuează
c. în funcţie de procedurile folosite
6. Constituţionalizarea dreptului se manifestă prin:
a. acţiunea complexă de interacţiune dintre constituţie şi celelalte dispoziţii legale
b. ridicarea în rang constituţional a unor norme din alte ramuri de drept
c. conformitatea întregului drept cu constituţia
II. 1. a, 2. b, 3. a, 4. a, 5. a, 6. b.

1. Statutul lui Cuza încredinţa puterea de stat:

a. domnitorului şi reprezentanţei naţionale, care avea o structură bicamerală (adunarea ponderatoare şi adunarea electivă)
b. adunării elective
c. domnului
2. În primul articol al Constituţiei române din 29 iunie 1866 se arată că:
a. “Principatele Unite Române constituie un singur stat indivizibil, sub denumirea de România”
b. “nici o lege nu poate înfiinţa pedeapsa confiscării averilor”
c. “puterea este împărţită între organele statului”
3. Constituţia din 1923 stabileşte în ce priveşte puterile statului că puterea legislativă se exercită:
a. colectiv de rege şi reprezentanţa naţională
b. de adunarea deputaţilor şi senat
c. de rege şi o exercită prin guvern
4. Dispoziţiile constituţiei de la 1938 consacră:
a. drepturi şi libertăţi egale pentru toţi
b. dictatura regală şi reglementează restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale
c. trăsăturile şi valorile fundamentale ale statutului
5. Prin Legea nr. 363 din 20 decembrie 1947:
a. se instituie "ca formă de stat" republica socialistă
b. se instituie "ca formă de stat" republica populară
c. se consolidează monarhia
6. Actele cu caracter constituţional adoptate după 22 decembrie 1989 au avut un caracter:
a. definitiv
b. tranzitoriu, la momentul adoptării lor stabilindu-se o perioadă fixă în care ele erau în vigoare
c. tranzitoriu, ele rămânând în vigoare şi după adoptarea Constituţiei, cu condiţia ca ele să nu contravină noii Constituţii.
Test de autoevaluare 4.1. : 1. a, 2. a, 3. a, 4. b, 5. b, 6. b.

1. Cetăţenia română constituie:

a. legătura ce se stabileşte între o persoană fizică sau juridică şi statul român
b. acea calitate a persoanei fizice ce exprimă relaţiile permanente social – economice, politice şi juridice dintre persoana
fizică şi stat, dovedind apartenenţa sa la statul român şi atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul drepturilor
şi îndatoririlor prevăzute de Constituţie şi de legile României
c. originea etnică a persoanei fizice

2. Din punctul de vedere al naturii juridice, cetăţenia reprezintă:

a. un element al capacităţi juridice cerute subiectelor raporturilor juridice de drept constituţional
b. un element al capacităţi de folosinţă cerute subiectelor raporturilor juridice de drept constituţional
c. situaţia juridică a persoanei
3. Schimbarea cetăţeniei române a unuia dintre soţi:
a. nu produce nici un efect juridic asupra cetăţeniei române a celuilalt soţ
b. are ca efect schimbarea cetăţeniei celuilalt soţ
c. are ca efect schimbarea cetăţeniei celuilalt soţ, doar dacă din căsătoria soţilor a rezultat cel puţin un copil minor
4. Conform sistemului jus sangvinis, copilul dobândeşte cetăţenia unui stat dacă:
a. se naşte pe teritoriul acelui stat
b. se naşte pe teritoriul acelui stat şi părinţii îşi dau acordul ca minorul să dobândească cetăţenia acelui stat, chiar dacă nici
unul dintre ei nu are cetăţenia acelui stat
c. se naşte din părinţi care, amândoi sau numai unul, au cetăţenia statului respectiv
5. Potrivit legii române, dobândirea cetăţeniei române are la bază principiul:
a. jus loci
b. jus sangvinis
c. jus soli
6. Legea cetăţeniei române prevede că aprobarea cererilor de acordare a cetăţeniei române la cerere se face prin ordin al
preşedintelui ANC la propunerea:
a. primului-ministru
b. comisiei pentru cetăţenie
c. ministrului justiţiei
7. Retragerea cetăţeniei române apare ca:
a. un mod amiabil de rezolvare a unor probleme ce ţin de statutul juridic al persoanei
b. o sancţiune faţă de săvârşirea unei fapte penale;
c. o sancţiune.

II. 1. a, 2. a, 3. a, 4. c, 5. b, 6. b, 7.b, 8. c, 9.c

 1. Potrivit principiului constituţional prevăzut de art. 16 alin. 3 din Constituţia României, funcţiile şi demnităţile publice pot fi
ocupate de persoanele care :
a. au dublă cetăţenie (printre care şi cea română)
b. au dublă cetăţenie şi reşedinţa în România
c. au cetăţenia română şi domiciliul în ţară
2. Drepturile care, prin conţinutul lor, pot fi exercitate de către cetăţeni numai pentru participarea la guvernare sunt:
a. dreptul de asociere, dreptul de vot şi dreptul de a fi ales
b. dreptul de vot şi dreptul de a fi ales
c. libertatea întrunirilor şi dreptul de asociere

3. În funcţie de conţinutul lor drepturile şi libertăţile cetăţeneşti sunt clasificate astfel:

a. private, publice şi politice

b. inviolabilităţile, drepturile şi libertăţile social - economice şi culturale, drepturile exclusiv
politice, drepturile şi libertăţile social - politice
c. în libertăţi primordiale sau primare şi libertăţi secundare sau complementare
4. Dreptul de asociere presupune:
a. asocierea liberă a cetăţenilor fără nici un fel de restricţii, în partide politice, sindicate şi în alte
forme de asociere
b. asocierea liberă a oamenilor în partide politice, sindicate şi în alte forme de asociere
c. asocierea liberă a cetăţenilor în partide politice, sindicate şi în alte forme de asociere
5. Drept de vot au:
a. toţii cetăţenii de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor
b. cetăţenii de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor şi care nu sunt exceptaţi
de constituţie
c. cetăţenii de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor, fără nici o restricţie
6. Dreptul la grevă are drept scop:
a. apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor
b. apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale şi politice ale cetăţenilor
c. protecţia socială a muncii
7. Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns în următoarele condiţii:
a. pentru apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a
libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi
naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav
b. ori de câte ori situaţia o impune
c. numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii,
a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei
penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav
 8. Principiul universalităţii drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale presupune:
a. toţi cetăţenii beneficiază de toate drepturile şi libertăţile fundamentale consacrate prin constituţie
şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de către acestea
b. toţi oamenii beneficiază de toate drepturile şi libertăţile fundamentale consacrate prin constituţie şi
prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de către acestea
c. toţi cetăţenii beneficiază de drepturile şi libertăţile fundamentale consacrate prin constituţie şi prin
alte legi

II. 1. c, 2. 3. b, 4. c, 5. b, 6. a, 7. c, 8.
a

1. Trăsături generale ale puterii de stat sunt:

a. caracterul de putere; putere politică; putere socială; putere de a exprima şi realiza voinţa guvernanţilor ca voinţă de
stat; caracterul organizat; suveranitatea puterii de stat;
b. suveranitatea puterii de stat; caracterul de putere; putere socială; putere de a exprima şi realiza voinţa guvernanţilor ca
voinţă de stat; caracterul organizat; putere de constrângere;
c. putere politică; putere socială; putere de a exprima şi realiza voinţa guvernanţilor ca voinţă de stat; caracterul organizat;
supremaţia puterii de stat.
2. Categoria putere apare în diferite exprimări ca:
a. putere de stat, putere politică, putere publică, puteri publice, suveranitate de stat;
b. putere de stat, putere politică, putere publică, autoritate publică, suveranitate de stat;
c. putere de stat, putere politică, putere publică, puteri publice, şi uneori suveranitate.

3. Exercitarea puterii politice este încredinţată:

a. întotdeauna de către stat – înţeles în accepţiunea sa juridică restrânsă – poporului;
b. de către popor, statului – înţeles în accepţiunea sa juridică restrânsă – cu excepţia cazurilor în care poporul o exercită
direct, prin referendum;
c. întotdeauna, de către popor, statului (înţeles în accepţiunea sa juridică restrânsă).

Răspunsuri la testul de autoevaluare 7.1.: 1. b; 2. c; 3. b.

1. Din punct de vedere juridic statul reprezintă:

a. un produs al evoluţiei sociale a civilizaţiilor;
b. colectivitate umană istoric constituită şi organizată pe un anumit teritoriu, care politic se structurează între
guvernanţi şi restul populaţiei;
c. o ordine juridică mai mult sau mai puţin centralizată şi care se găseşte în strânsă legătură cu ordinea
internaţională.
2. Statul feudal se caracterizează prin:
a. fărâmiţare feudală şi dorinţa de unitate politică; existenţa raporturilor de dependenţă şi de supuşenie dintre
popor şi monarh;
b. concentrarea puterii la nivel central;
 c. expansiunea puterii politice şi a democraţiei.
3. Funcţiile statului au fost clasificate după multe criterii. Ele sunt:
a. interne şi externe; economice, culturale, sociale, represive etc.; legislative, executive şi jurisdicţionale;
b. intrinseci si extrinseci statului;
c. morale, politice, de constrângere.
4. Potrivit lui Platon, noţiunea de formă de stat cuprinde:
a. forma de guvernământ
b. structura de stat
c. regimul politic
d. puterea politică organizată
Care dintre variante este cea corectă:
A. a+b+d
B. a+b+c
C. b+c+d
5. Statul modern se caracterizează prin aceea că:
a. puterea poporului se exercită într-un cadru teritorial determinat şi cu privire la o comunitate de oameni
organizată
b. puterea poporului este instituţionalizată într-o entitate distinctă de cea a guvernanţilor
c. puterea instituţionalizată a poporului se exprimă în forme juridice create şi aplicate în conformitate cu reguli de
competenţă şi de procedură preexistente
d. puterea de stat se diferenţiază tot mai clar de celelalte forme de putere existente în cadrul
colectivităţii Care variantă este cea corectă:
A. a+c+d
B. a+b+c
C. b+c+d

Test de autoevaluare 9.1. - 1. b; 2. a; 3. a; 4. B; 5. A.

1. Caracterele teritoriului statului sunt:

a. inalienabilitatea şi suveranitatea;
b. inalienabilitatea si indivizibilitatea;
c. inalienabilitatea, indivizibilitatea şi suveranitatea.
2. Prin suveranitate a poporului înţelegem:
a. dreptul poporului de a decide singur asupra sorţii sale, de a-şi stabili linia politică a statului şi alcătui autorităţile (organele)
sale, precum şi de a controla activitatea acestora;
b. dreptul fiecărei naţiuni la autodeterminare şi la dezvoltarea independentă, fie că posedă sau nu o organizare proprie a statului;
c. dreptul statului de a decide singur asupra politicii sale interne şi externe.
3. Republica parlamentară se caracterizează prin:
a. alegerea şefului de stat de către cetăţeni, direct şi liber exprimat, la fel ca şi alegerea Parlamentului;
b. alegerea şefului statului prin intermediul colegiilor electorale;

c. alegerea şefului de stat de către parlament în faţa căruia de altfel şi răspunde, nuanţat desigur.

4. În România forma monarhică a fost înlocuită cu forma republicană de guvernământ prin:

a. Constituţia din 1938;
b. Legea nr. 363 /1947;
c. Constituţia din 1948.
5. Statul federativ se caracterizează prin:
a. existenţa unei singure formaţiuni statale unice şi a unui singur rând de organe centrale de stat;
cetăţenii au o singură cetăţenie;
b. statul este format din două sau mai multe state membre, din unirea cărora apare un subiect unitar de
drept; există două rânduri de organe centrale de stat;
c. statul este format din unul sau mai multe state membre, există două rânduri de organe centrale de
stat, cetăţenii putând avea una, respectiv două cetăţenii.
6. Asociaţiile de state pot da naştere la :
a. state noi, constituind subiecte de drept noi;
b. state noi întrucât constituie forme ale structurii de stat;
c. nu pot da naştere la state noi întrucât nu constituie forme ale structurii de stat.
7. Art. 1 al Constituţiei române prevede următoarele caractere ale statului român:
a. stat naţional, independent, unitar şi indivizibil;
b. stat naţional, suveran, independent şi unitar;
c. stat naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil, stat de drept, democratic şi social, având
formă republicană de guvernământ.
8. Caracterul indivizibil al statului se referă la :
a. teritoriu, populaţie, suveranitate;
b. teritoriu, origine etnică, cetăţenie;
c. teritoriu, administraţie, cetăţenie.
9. Caracterul democratic este determinat de:
a. autorităţile publice se întemeiază pe voinţa poporului, exprimată în alegeri libere şi corecte, cu
proclamarea şi garantarea liberalităţilor publice;
b. domnia evidentă a dreptului, realizarea colaborării şi controlului reciproc al puterilor publice, cu
posibilitatea înlăturării şefului statului de către şeful Guvernului, atunci când situaţia o impune;
c. activitatea statului de participant la realizarea binelui comun, de susţinerea celor dezavantajaţi de
destin şi şansă, de sprijinire a sectoarelor economice în criză, cu sprijinirea prioritară a sectorului de stat
în detrimentul celui particular.
10. Constituie unitate administrativ-teritorială:
a. regiunea;
b. municipiul;
c. staţiunea balneo-climaterică.
1. b; 2. a; 3.c; 4. b; 5. c; 6. c; 7. c; 8. a; 9.a; 10.b