Grile Administrativ I

Unitatea de învățare I

1. În doctrina actuală, noţiunile de administraţie publică şi administraţie de stat sunt:

a. echivalente
b. noţiunea de administraţie publică este inclusă în noţiunea de administraţie de stat
c. noţiunea de administraţie de stat este inclusă în noţiunea de administraţie publică

2. În sens funcţional, material, administraţia publică reprezintă:

a. activitatea de organizare a executării şi executare în concret a legii
b. un ansamblu de autorităţi publice prin care, în regim de putere publică, se aduc la îndeplinire
legile sau în limitele legii, se prestează servicii publice
c. un colectiv organizat de oameni care exercită prerogative de putere publică, la nivel statal sau
local

3. În sens organic, administraţia publică reprezintă:

a. activitatea de organizare a executării şi executare în concret a legii
b. un ansamblu de autorităţi publice prin care, în regim de putere publică, se aduc la îndeplinire
legile sau în limitele legii, se prestează servicii publice
c. instrumentul prin care puterea politică aflată la conducerea unei ţări stabileşte decizii
obligatorii pentru cetăţenii săi

4.Noţiunea de autoritate publică poate fi definită ca reprezentând:

a. o structură organizatorică ce acţionează în regim de putere publică, pentru realizarea unui
interes public
b. o activitate apreciată de puterea politică ca fiind de interes public
c. o activitate de organizare a executării şi de executare în concret a legii

5. Noţiunea de putere publică prezintă următoarea semnificaţie pentru dreptul administrativ:

a. o activitate cu caracter continuu şi regulat
b. drepturile speciale, exorbitante de care dispune orice autoritate publică, în vederea exercitării
atribuţiilor sale şi pentru satisfacerea interesului public
c. o activitate apreciată de puterea politică ca fiind de interes public

6. Noţiunea de interes public prezintă următoarea semnificaţie pentru dreptul administrativ:

a. necesităţile materiale şi spirituale ale cetăţenilor, la un moment dat
b. o activitate cu caracter continuu şi regulat
c. instrumentul prin care puterea politică aflată la conducerea unei ţări stabileşte decizii
obligatorii pentru cetăţenii săi.

7. Noţiunea de serviciu public prezintă următoarea semnificaţie pentru dreptul administrativ:

a. activitatea cu caracter continuu şi regulat organizată sau autorizată de o autoritate a
administraţiei publice în vederea satisfacerii unor necesităţi de interes public
b. structură subordonată unei autorităţi a administraţiei publice
c. structură subordonată unei autorităţi publice

1
8. Egalitatea în faţa serviciului public presupune:
a. că serviciul public este o activitate neîntreruptă, datorită caracterului permanent al nevoilor
sociale ce trebuie satisfăcute
b. că serviciul public este o activitate supusă unui regim juridic de drept public
c. ajustarea constantă a acestuia în funcţie de evoluţia nevoilor sociale şi progresul societăţii în
ansamblu
d. că toţi cetăţenii, în mod nediferenţiat, au acces la serviciul public şi sunt îndreptăţiţi la
prestaţiile pe care acesta le oferă

9. O structură înfiinţată de către stat care desfăşoară preponderent o activitate de serviciu public este ca
natură:
a. o autoritate publică
b. o instituţie publică
c. o instituţie de utilitate publică
d. o instituţie de interes public

10. O persoană juridică privată, autorizată să desfăşoare o activitate de serviciu public este, ca natură:
a. o autoritate publică
b. o instituţie de utilitate publică
c. o instituţie publică
d. un stabiliment public.

11. Dreptul reprezintă:

a. instrumentul prin care puterea politică aflată la conducerea unei ţări stabileşte decizii
obligatorii pentru cetăţenii săi
b. un ansamblu de norme juridice aplicabil administraţiei publice
c. un instrument prin care Guvernul acţionează asupra Parlamentului

12. Ce se înţelege prin dreptul de apreciere sau puterea discreţionară a administraţiei ?

a. depăşirea limitelor competenţei organului administraţiei publice
b. abuzul de putere
c. marja de libertate lăsată la aprecierea celui chemat să aplice legea, pentru a ajunge la scopul
indicat de legiuitor

13. Activitatea de administrare este o activitate:

a. subordonată
b. supraordonată
c. de soluţionare a unor conflicte

14. Faptul administrativ în sens larg reprezintă:

a. o activitate de organizare, dirijare, combinare a unor mijloace, resurse, în vederea înfăptuirii,
până la faptele materiale concrete, a unor obiective, valori, stabilite de structuri organizatorice
superioare
b. o activitate ce are ca finalitate realizarea unor valori politice
c. o activitate ce presupune adoptarea unor decizii esenţiale de politică internă şi externă

2
 Unitatea de învățare II

1. În doctrina interbelică, administraţia publică era privită ca:

a. întreaga activitate a statului, care nu este nici legislaţie şi nici justiţie
b. o formă fundamentală de activitate a statului, numită administraţie de stat
c. activitatea de soluţionare a conflictelor

2. Între noţiunea de administraţie publică şi puterea executivă există:

a. echivalenţă
b. un raport de subordonare
c. un raport de la întreg la parte, sfera administraţiei publice fiind mai largă, dar aceasta
aflându-se sub controlul puterii executive

3. În Constituţia României republicată, principiul separaţiei puterilor în stat este:

a. sugerat implicit
b. consacrat expres
c. ignorat

4. Avocatul Poporului reprezintă:

a. o autoritate publică cu atribuţii de control
b. o instituţie de utilitate publică care realizează un serviciu public
c. o componentă a autorităţii judecătoreşti

5. Curtea de Conturi reprezintă:

a. o autoritate publică cu atribuţii de control privind gestiunea banului public
b. o autoritate administrativă autonomă cu atribuţii jurisdicţionale
c. un organ politico-jurisdicţional

6. Curtea Constituţională reprezintă:

a. o autoritate a administraţiei publice centrale
b. o componentă a autorităţii judecătoreşti
c. o jurisdicţie constituţională

7. În ce constă distincţia legislativ - executiv în dreptul public contemporan ?

a. între puterea de a face legea şi puterea de a o executa
b.între puterea executivului de a conduce politica naţională, utilizând administraţia şi libertatea
legislativului de a controla acţiunea executivului
c. între activitatea de elaborare a legii şi activitatea de aplicare a ei

8. Prin ce mijloace poate fi realizată limitarea puterilor în regimurile constituţionale actuale ?

a. asigurarea independenţei autorităţii judecătoreşti, respectarea ierarhiei normelor juridice,
înfiinţarea unor autorităţi cu atribuţii de control
b. asigurarea rolului Parlamentului de organ reprezentativ suprem al poporului
c. asigurarea rolului Guvernului de conducere generală a administraţiei publice
9. Potrivit Constituţiei României care autorităţi publice pot fi privite în sens restrâns:
a. Parlamentul, Preşedintele, Guvernul, Administraţia publică, instanţele
judecătoreşti
b. Curtea de Conturi, Curtea Constituţională
c. Avocatul Poporului, Consiliul Economic si Social

3
10. Art.52 din Constituţia republicată consacră:
a. dreptul persoanei vătămate de o instituţie publică
b. dreptul persoanei vătămate de o autoritate a
administraţiei publice
c. dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

11. Care sunt cele trei tipuri de acte administrative care pot fi atacate în contencios
administrativ potrivit art.52 din Constituţia republicată ?
a. actele de autoritate, actele de gestiune, actele administrative cu caracter intern
b. actele administrative ale autorităţilor administraţiei publice, actele administrative ale
altor autorităţi publice ce desfăşoară o activitate administrativă subsecventă activităţii
lor principale, actele administrative ale unor persoane juridice de drept privat autorizate
să realizeze servicii publice
c. actele administrative ale Guvernului, ale administraţiei ministeriale şi ale
administraţiei extra-ministeriale

12. Se dă următorul enunţ: Administraţia publică desemnează ansamblul activităţilor

Preşedintelui României, Guvernului, autorităţilor administrative autonome centrale,
autorităţilor administrative autonome locale şi, după caz, structurilor subordonate acestora,
prin care, în regim de putere publică, se aduc la îndeplinire legile sau, în limitele legii, se
prestează servicii publice. Această definiţie are în vedere:
a. noţiunea de “administraţie publică” în sens material
b. noţiunea de “administraţie publică” în sens organic
c. noţiunea de “administraţie publică” în sens global

13. Potrivit art. 52 din Constituţia republicată pot emite acte administrative:
a. numai autorităţile administraţiei publice
b. numai autorităţile administraţiei publice, precum şi orice alte autorităţi publice, cu
excluderea structurilor nestatale care asigură satisfacerea unui interes public
c. numai autorităţile administraţiei publice, precum şi anumite structuri nestatale care
asigură satisfacerea unui interes public
d. atât autorităţile administraţiei publice, cât şi orice alte autorităţi publice

14. Potrivit Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ noţiunea de autoritate publică
include:
a. autorităţile publice care exercită clasicele funcţii ale statului
b. autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, celelalte autorităţi publice care
acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public şi
persoanele juridice de drept privat autorizate să presteze un serviciu public
c. autorităţile locale alese autonome
d. autorităţile administraţiei publice centrale şi cele locale alese autonome
Unitatea de învatare III

1. Care sunt cele trei teorii dezvoltate în doctrina postbelică cu privire la sfera de întindere a
dreptului administrativ ?
a. teoria unicităţii, teoria dublei naturi juridice şi teoria subsidiarităţii
b. teoria pluralităţii, teoria dublei naturi juridice şi teoria subsidiarităţii
c. teoria unicităţii, teoria triplei naturi juridice şi teoria subsidiarităţii

2. Prin teza dublei naturi juridice se înţelege că:

a. dreptul administrativ se aplică administraţiei publice alături de ştiinţa
administraţiei
b. dreptul administrativ se aplică administraţiei publice alături de norme aparţinând
altor ramuri de drept
c.dreptul administrativ este singura ramură de drept aplicabilă administraţiei publice

3. Dreptul administrativ poate fi definit ca reprezentând:

a. ramura dreptului public care reglementează relaţiile sociale din sfera administraţiei
publice precum şi pe cele de natură conflictuală dintre autorităţile publice şi cei
vătămaţi în drepturile lor prin acte administrative
b. ramura dreptului public care reglementează relaţiile sociale din sfera
administraţiei publice
c. ramura dreptului public care reglementează relaţiile de natură conflictuală dintre
autorităţile publice şi cei vătămaţi în drepturile lor prin acte administrative

4. Izvoarele formale ale dreptului reprezintă:

a. condiţiile sociale care determină adoptarea unor norme juridice
b. realităţi exterioare ale dreptului
c. actele normative adoptate sau emise de către autorităţile publice competente

5. Izvoarele scrise ale dreptului administrativ sunt:

a. Constituţia, legile, decretele-legi, ordonanţele Guvernului, hotărârile Guvernului,
actele administraţiei ministeriale şi extra-ministeriale, actele autorităţilor autonome
centrale, ordinele prefecţilor şi ale autorităţilor administraţiei publice locale
b. Constituţia, legile, ordonanţele Guvernului, hotărârile Guvernului, actele
administraţiei ministeriale şi extra-ministeriale, actele autorităţilor autonome centrale
c. Constituţia, legile, ordonanţele Guvernului, actele administraţiei ministeriale şi
extra-ministeriale, actele autorităţilor autonome centrale, ordinele prefecţilor şi ale
autorităţilor administraţiei publice locale

6. Ce condiţii trebuie să îndeplinească tratatul internaţional pentru a fi izvor al dreptului

administrativ?
a. să fie de aplicaţie directă, nemijlocită; să conţină norme de drept administrativ
b. să fie de aplicaţie directă, nemijlocită; să fie ratificat conform dispoziţiilor
constituţionale, să conţină norme de drept administrativ
c. să fie de aplicaţie directă, nemijlocită; să fie ratificat conform dispoziţiilor
constituţionale

7. Izvoarele nescrise ale dreptului administrativ sunt:

a. obiceiul, jurisprudenţa, principiile generale ale dreptului

5
 b. obiceiul şi jurisprudenţa
c. obiceiul şi principiile generale ale dreptului

8. Normele de drept administrativ sunt:

a. normele ce reglementează relaţiile sociale ce apar între autorităţile administraţiei
publice
b. normele ce reglementează raporturile sociale care apar între autorităţile
administraţiei publice în realizarea sarcinilor executive, între acestea şi particulari
c. normele ce reglementează raporturile sociale ce apar între autorităţile administraţiei
publice şi restul autorităţilor publice

9. Sub aspectul structurii logico-juridice, norma de drept administrativ conţine următoarele

elemente:
a. ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea
b. ipoteza şi dispoziţia
c. dispoziţia şi sancţiunea

10.Dispoziţia normei de drept administrativ indică:

a. împrejurările, condiţiile în care urmează să se aplice
conţinutul normei
b. subiectele la care se referă norma
c. conduita pe care trebuie să o urmeze subiectele la care se referă, ce trebuie să facă
sau să nu facă acestea

11. După criteriul sferei de cuprindere, normele de drept administrativ se clasifică în:
a. norme generale, norme speciale şi norme excepţionale
b. norme constituţionale, norme organice şi norme ordinare
c. norme imperative, norme prohibitive şi norme permisive

12. Raporturile de drept administrativ reprezintă:

a. relaţiile sociale reglementate de norme ale dreptului public
b. relaţiile sociale reglementate de norme ale ştiinţei administraţiei
c. relaţiile sociale reglementate, direct sau indirect, adică prin intervenţia unor fapte
juridice de normele dreptului administrativ

13. În cazul raportului de drept administrativ:

a. ambele subiecte sunt întotdeauna, autorităţi ale administraţiei publice
b. unul dintre subiecte este întotdeauna un purtător al autorităţii publice
c. ambele subiecte sunt întotdeauna, persoane juridice de drept public

6
Unitatea de învățare IV

1. După criteriul modului de formare, organele administraţiei publice se clasifică în:

a. organe alese şi organe numite
b. organe de conducere colegiale şi organe de conducere unipersonală
c. organe centrale şi organe locale

2. După criteriul naturii lor, organele administraţiei publice se clasifică în:

a. organe alese şi organe numite
b. organe de conducere colegiale şi organe de conducere unipersonală
c. organe centrale şi organe locale

3. După criteriul competenţei lor materiale, organele administraţiei publice se clasifică în:
a. organe ale administraţiei publice centrale şi organe ale administraţiei publice locale
b. organe ale administraţiei publice alese şi organe ale administraţiei publice numite
c. organe ale administraţiei publice cu competenţă generală şi organe ale
administraţiei publice cu competenţă specială

4. După criteriul competenţei lor teritoriale, organele administraţiei publice se clasifică în:
a. organe ale administraţiei publice centrale şi organe ale administraţiei publice locale
b. organe ale administraţiei publice alese şi organe ale administraţiei publice numite
c. organe ale administraţiei publice cu competenţă generală şi organe ale
administraţiei publice cu competenţă specială

5. Administraţia publică locală se compune din:

a. administraţia de stat în teritoriu şi administraţia intermediară
b. administraţia locală de bază şi administraţia locală intermediară
c. administraţia centrală şi administraţia locală

6. Atribuţiile unui organ al administraţiei publice reprezintă:

a. mijloacele juridice de realizare a sarcinilor
b. ansamblul necesităţilor sociale, obiectiv determinate, evaluate politic şi consacrate
prin norme juridice
c. ansamblul drepturilor, obligaţilor corelative şi responsabilităţilor

7. Competenţa desemnează:
a. capacitatea unui organ al administraţiei publice de a sta în justiţie
b. aptitudinea unui organ al administraţiei publice de a fi subiect de drept
c. ansamblul atribuţiilor stabilite de Constituţie sau lege ce conferă drepturi şi
obligaţii pentru a desfăşura în nume propriu şi în realizarea puterii publice o anumită
activitate administrativă

8. Competenţa are următoarele caractere:

a. legal, obligatoriu şi autonom
b. material, teritorial şi temporal
c.temporal şi personal

7
Unitatea de invatare V

1. Potrivit Constituţiei, Preşedintele României exercită:

a. funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate
b. funcţia de mediere între Parlament şi Guvern
c. funcţia de mediere între autorităţile administraţiei publice
d. funcţia de mediere între Guvern şi autorităţile publice

2. Potrivit Constituţiei, Preşedintele României are rolul:

a. de a fi organul reprezentativ suprem al poporului român
b. de a exercita conducerea generală a administraţiei publice
c. de a reprezenta statul român şi de a fi garantul independenţei naţionale, al unităţii
şi al integrităţii teritoriale a ţării
d. de a avea iniţiativă legislativă

3. În procedura de învestitură a Guvernului, Preşedintele României are rolul de a:

a. numi candidatul la funcţia de prim-ministru
b. desemna în calitate de prim-ministru, pe preşedintele partidului majoritar în
Parlament
c. desemna candidatul la funcţia de prim-ministru şi de a numi Guvernul pe baza
votului de
încredere acordat de Parlament

4. Preşedintele României poate adresa Parlamentului un mesaj cu privire la:

a. probleme urgente şi de importanţă deosebită
b. principalele probleme politice ale naţiunii
c. intenţia de adoptare a unei legi

5. Camerele se întrunesc în şedinţă comună pentru:

a. primirea şi dezbaterea mesajului Preşedintelui
b. primirea mesajului Preşedintelui
c. aprobarea mesajului Preşedintelui

6. Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc şi în sesiuni extraordinare la cererea:

a. Preşedintelui României, a biroului permanent al fiecărei Camere ori a cel puţin o
treime din numărul deputaţilor sau al senatorilor
b. Preşedintelui României sau a cel puţin unei pătrimi din numărul deputaţilor sau al
senatorilor
c. Primului-ministru

7. Dreptul de convocare a Camerei Deputaţilor în sesiune extraordinară aparţine:

a. Preşedintelui României
b. Biroului permanent al Camerei Deputaţilor
c. Preşedintelui Camerei
d. unei treimi din numărul deputaţilor

8. În situaţia în care a cerut reexaminarea unei legi de către Parlament, Preşedintele este
obligat să o promulge:
a. în termen de 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare
b. în termen de 20 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare

8
 c. în termen de 10 zile de la data la care a solicitat reexaminarea
d. în termen de 10 zile de la data la care a primit decizia Curţii Constituţionale, prin
care i s-a confirmat constituţionalitatea legii

9. Potrivit Constituţiei, Preşedintele României este obligat să promulge legea în termen de

cel mult:
a. 10 zile de la primire
b. 15 zile de la primire
c. 20 de zile de la primire

10. Preşedintele României poate consulta Guvernul cu privire la:

a. probleme urgente şi de importanţă deosebită
b. principalele probleme politice ale naţiunii
c. intenţia de adoptare a unei legi

11. În domeniul politicii externe, preşedintele României are drept atribuţie:

a. acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai României, la propunerea
Guvernului
b. ratificarea tratatelor internaţionale, negociate de Guvern
c. numirea ministrului de externe din proprie iniţiativă

12. Întrucât Preşedintele României prezidează şedinţele Consiliului Superior al Magistraturii

la care participă, reiese că acesta:
a. este şi Preşedintele C.S.M.
b. este membru al C.S.M.
c. participă la adoptarea hotărârilor C.S.M.
d. poate doar să participe la şedinţele C.S.M.

13. În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite:

a. decizii care se publică în Monitorul Oficial sub sancţiunea inexistenţei
b. decrete care se publică în Monitorul Oficial sub sancţiunea inexistenţei
c. dispoziţii care se publică în Monitorul Oficial sub sancţiunea inexistenţei

14. Nu trebuie contrasemnate de către primul-ministru:

a. decretele prin care sunt acreditaţi reprezentanţii diplomatici ai României
b. decretele prin care se acordă titluri de onoare
c. decretele de numire în funcţie a unor membri ai Guvernului
d. decretele de instituire a stării de urgenţă în anumite unităţi administrativ-teritoriale.

15. Propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României se aprobă:

a. cu votul unei treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor
b. cu majoritate absolută
c. cu majoritate simplă
d. cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor

16. Propunerea de punere sub acuzare a Preşedintelui României poate fi iniţiată:

a. de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor
b. de cel puţin jumătate plus unul din numărul deputaţilor şi senatorilor
c. de majoritatea deputaţilor sau senatorilor
d. de cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor

9
17. În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele
României poate fi suspendat din funcţie cu votul:
a. majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi
b. a cel puţin două treimi din totalul parlamentarilor
c. majorităţii deputaţilor şi senatorilor

10
 Unitatea de invatare VI

1. Guvernul României are un rol:

a. politic şi administrativ
b. exclusiv politic
c. exclusiv administrativ

2. Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament:

a. asigură exclusiv realizarea politicii interne şi externe a ţării
b. exercită exclusiv conducerea generală a administraţiei publice
c. asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a
administraţiei publice

3. Potrivit Constituţiei României republicată, Guvernul este alcătuit din:

a. prim-ministru, miniştrii de stat, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică
b. prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică
c. prim-ministru, miniştri, miniştri delegaţi cu însărcinări speciale pe lângă primul-
ministru şi alţi membri stabiliţi prin lege organică

4. În procedura de învestitură a Guvernului, Preşedintele României:

a. numeşte primul-ministru, după consultarea partidelor parlamentare
b. desemnează candidatul la funcţia de prim-ministru, după consultarea partidelor parlamentare
c. desemnează drept candidat la funcţia de prim-ministru pe preşedintele partidului majoritar

5. Acordarea votului de încredere de către Parlament presupune:

a. votul majorităţii parlamentarilor
b. votul majorităţii parlamentarilor prezenţi
c. votul a două treimi dintre parlamentari

6. Potrivit Constituţiei României republicată:

a. Guvernul îşi exercită mandatul până la data alegerilor parlamentare generale
b. Guvernul îşi exercită mandatul până la data validării alegerilor parlamentare generale
c. Guvernul îşi exercită mandatul până la organizarea alegerilor parlamentare generale

7. Calitatea de deputat sau senator este:

a. compatibilă cu calitatea de membru al Guvernului
b. incompatibilă cu calitatea de membru al Guvernului
c. compatibilă cu calitatea de membru al Guvernului, cu excepţia calităţii de prim-
ministru

8. Potrivit Constituţiei României republicată, Guvernul adoptă:

a. hotărâri şi ordonanţe
b. hotărâri şi regulamente
c. hotărâri şi decizii

9. Potrivit Constituţiei României republicată, Guvernul răspunde politic numai în faţa:

a. Preşedintelui
b. Parlamentului
c. Curţii Constituţionale

11
10. De regulă, organizarea şi funcţionarea ministerelor sunt reglementate prin:
a. lege
b. decizie a primului-ministru
c. hotãrâre a Guvernului
d. ordin al ministrului de resort.

11. Desfiinţarea unor funcţii din cadrul Guvernului României:

a. se face de către primul-ministru, fãrã alte condiţionări
b. se dispune de către Preşedintele României, la propunerea primului-ministru, fără alte
condiţionări
c. presupune un nou vot de încredere din partea Parlamentului

12.Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului:

a. intervin numai în domeniul legii organice
b. nu pot afecta drepturile electorale
c. intră în vigoare numai după ce au fost aprobate, în prealabil, de către Parlament
d. potrivit Constituţiei, pot fi adoptate atât în situaţii extraordinare, cât şi în situaţii
obişnuite

12
Unitatea de invatare VII

1. Sub aspect administrativ, potrivit Constituţiei, teritoriul României este organizat în:
a. comune, oraşe, judeţe şi regiuni
b. comune, oraşe, municipii şi regiuni
c. comune, oraşe şi judeţe

2. Potrivit Constituţiei României republicată, administraţia publică locală în România se

întemeiază pe următoarele principii de bază:
a. descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice
b. descentralizarea administrativă şi descentralizarea politică
c. deconcentrarea administrativă şi federalismul

3. Legea privind administraţia publică locală adaugă următoarele principii aplicabile

administraţiei publice locale la cele prevăzute de Constituţie:
a. proporţionalitatea şi transparenţa
b. motivarea şi subsidiaritatea
c. eligibilitatea, legalitatea şi consultarea cetăţenilor în problemele locale de interes
deosebit

4. Reprezintă fundamentul şi limita activităţii autorităţilor administraţiei publice locale:

a. autonomia locală
b. deconcentrarea serviciilor publice
c. legalitatea
d. consultarea cetăţenilor în probleme locale de interes deosebit

5 Autorităţile administraţiei publice locale sunt:

a. primarii şi prefecţii
b. consiliile locale, consiliile judeţene, primarii şi preşedinţii consililor judeţene
c. primarii şi viceprimarii

6. În relaţiile dintre autorităţile administraţiei publice locale şi consiliul judeţean, precum şi

între consiliul local şi primar:
a. nu există raporturi de subordonare
b. există raporturi de subordonare
c. există raporturi de participare

7. Constituirea consiliilor locale are loc în termen de:

a. 20 de zile de la data desfăşurării alegerilor
b. 30 de zile de la data desfăşurării alegerilor
c. 25 de zile de la data validării mandatelor

8. Consiliul local se declară legal constituit:

a. după validarea mandatelor tuturor membrilor săi
b. după validarea a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi
c. dacă majoritatea consilerilor locali validaţi au depus jurământul

9. Preşedintele consiliului local este ales:

a. pentru un mandat de 4 ani
b. în fiecare şedinţă, prin votul deschis al membrilor săi

13
 c. pe o perioadă de cel mult 3 luni, prin votul deschis al membrilor săi

10. Consiliul local dispune de:

a. o competenţă materială generală
b. o competenţă teritorială naţională
c. o competenţă materială specială

11. Consiliul local se întruneşte în şedinţe ordinare:

a. lunar
b. la două luni
c. săptămânal

12.Şedinţele consiliului local se desfăşoară legal dacă este prezentă:

a. o majoritate de două treimi din totalul consilierilor locali în funcţie
b. majoritatea consilierilor locali în funcţie
c. o majoritate calificată de consilieri locali

13.Hotărârile consiliului local se adoptă cu votul:

a. majorităţii membrilor prezenţi, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul
de organizare şi funcţionare a consiliului cere o altă majoritate
b. majorităţii consilierilor în funcţie, întotdeauna
c. a cel puţin două treimi din totalul consilierilor în funcţie

14. Suspendarea mandatului de consilier intervine de drept numai:

a. în cazul în care acesta a fost arestat preventiv
b. dacă acesta a fost condamnat
c. dacă acesta a fost acţionat în justiţie

15. Primarul:
a. este înalt funcţionar public
b. îndeplineşte o funcţie de autoritate publică
c. este o autoritate deliberativă

16. Nu poate fi aleasă consilier judeţean, persoana fizică care:

a. este cetăţean român cu drept de vot
b. a împlinit vârsta de 23 de ani
c. se poate asocia în partide politice
d. nu are reşedinţa pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale în care urmează să fie
aleasă

17.Consiliul judeţean se întruneşte în şedinţe ordinare:

a. lunar
b. trimestrial
c. o dată la două luni

18. Preşedintele consiliului judeţean este ales:

a. pe un mandat de 4 ani, prin vot universal, direct şi secret
b. în fiecare şedinţă, prin votul deschis al membrilor săi
c. o dată la 3 luni, prin votul deschis al membrilor săi

14
 Unitatea de invatare VIII

1. Potrivit Constituţiei României republicate, funcţiile şi demnităţile publice, civile sau

militare pot fi ocupate de persoanele care au:
a. numai cetăţenia română şi domiciliul în ţară
b. cetăţenia română şi domiciliul în ţară
c. cetăţenia română şi cel puţin reşedinţa în ţară

2. În cazul funcţionarilor publici, raporturile de serviciu sunt acele raporturi care se nasc şi
se exercită pe baza:
a. actului administrativ de numire, emis în condiţiile legii
b. contractului de muncă, încheiat în condiţiile legislaţiei muncii
c. acordului de voinţă dintre angajat şi angajator

3. Funcţia publică reprezintă:

a. un ansamblu de atribuţii şi responsabilităţi
b. un complex de drepturi
c. un complex de obligaţii

4. Printre principiile care se află la baza exercitării funcţiei publice menţionăm:

a. motivarea şi proporţionalitatea
b. subsidiaritatea şi deconcentrarea
c. legalitatea, imparţialitatea şi obiectivitatea

5. Funcţionarilor publici din cadrul autorităţilor publice locale:

a. li se aplică legislaţia de dreptul muncii
b. beneficiază de un statut propriu
c. sunt supuşi unui statut special
d. li se aplică acelaşi statut ca şi funcţionarilor din cadrul autorităţilor şi instituţiilor
publice centrale

15
 Unitatea de invatare IX

1. Potrivit Statutului funcţionarilor publici, funcţionarul public reprezintă persoana:

a. numită într-o funcţie publică
b. numită sau aleasă într-o funcţie publică
c. aleasă într-o funcţie publică

2. Potrivit Statutului funcţionarilor publici, cadrele didactice:

a. intră în categoria funcţionarilor publici
b. intră în categoria angajaţilor cu contract de muncă
c. intră în categoria liberilor profesionişti

3. În statele Uniunii Europene, accesul la funcţia publică respectă principiile:

a. legalităţii şi transparenţei
b. motivării şi proporţionalităţii
c. egalităţii şi meritului

4. Pentru a ocupa o funcţie publică, printre alte condiţii, o persoană trebuie să aibă vârsta de
minimum:
a. 18 ani împliniţi
b. 21 de ani împliniţi
c. 16 ani împliniţi

5. După nivelul atribuţiilor titularului funcţiei publice distingem:

a. funcţionari de conducere şi funcţionari de execuţie
b. înalţi funcţionari publici, funcţionari de conducere şi funcţionari de execuţie
c. funcţionari debutanţi şi funcţionari definitivi

6. Refuzul depunerii jurământului de credinţă de către funcţionarul public atrage:

a. anularea actului de numire în funcţie
b. suspendarea actului de numire în funcţie
c. revocarea actului administrativ de numire în funcţie

7. Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici reprezintă:

a. un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică
b. o autoritate administrativă autonomă
c. un organ subordonat Ministerului Administraţiei şi Internelor, fără personalitate
juridică

8. Încălcarea de către funcţionarii publici, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu atrage

răspunderea:
a. penală
b. civilă
c. disciplinară, contravenţională, civilă sau penală, după caz

16