UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

SPECIALIZAREA DREPT ZI

REFERAT LA CONTENCIOS – ADMINISTRATIV

OBIECTUL ACȚIUNII ÎN CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

PROFESOR DISCIPLINĂ : LECT. DR. ANCA NIȚĂ

CHERCIU, C. ALINA-CRISTINA
GRUPA : 1
AN DE STUDIU : II
 CUPRINS

1. Introducere
2. Noțiuni generale privind contenciosul administrativ
3. Obiectul acțiunii în contenciosul administrativ
4. Concluzii
5. Bibliografie
 INTRODUCERE

Noțiunea de „contencios administrativ” poate fi concepută sub două aspecte: ca instituție

juridică și ca un sistem de instanțe jurisdicționale specializate.
 
Ca instituție juridică, contenciosul administrativ constă într-un ansamblu de norme de
drept administrativ, prin care se stabilește o nouă formă de răspundere administrativă – 
răspunderea suportată de o autoritate publică pentru vătămarea unei persoane într-un drept al
său recunoscut de lege, printr-un act administrativ ilegal, prin refuzul de a rezolva sau
nerezolvarea în termenii prescriși de lege a unei cereri referitoare la un drept subiectiv.

În sensul de sistem de instanțe jurisdicționale specializate, contenciosul administrativ

presupune acel mecanism prin care se asigură repunerea în drepturi a persoanei vătămate într-
un drept al său legitim încălcat de către o autoritate publică.

Legea contenciosului administrativ Legea nr. 554 adoptată în 02.12.2004 a instituit o

procedură specială în vederea examinării cauzelor de contencios administrativ și executării
hotărârilor pronunțate, ca rezultat, instituția contenciosului administrativ a fost desprinsă de
hotarele dreptului civil.

Instituirea procedurii specifice este motivată prin faptul că pârțile și anume pârâtul este o
autoritate publică investită cu putere de stat care are la îndemână și forța coercitivă a statului
pe care poate s-o aplice, procedura civilă poate dura un timp foarte îndelungat și se poate
încheia cu împăcarea părţilor, ceea ce nu poate fi admis în contenciosului administrativ,
la fel, răspunderea administrativ patrimonială se deosebește de cea civilă, deoarece include în
sine și răspunderea în fața statului pentru prejudiciul adus legalității în administrare.

 Ca rezultat, prezenţa acestei instituții de drept asigură eficient realizarea scopului

contenciosului administrativ și anume contractarea abuzurilor și exceselor de putere ale
autorităților publice, apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii, ordonarea activității
autorităților publice, asigurarea ordinii de drept.
 NOȚIUNI GENERALE PRIVIND CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

Cuvântul “contencios” provine de la cuvântul francez contentieux, care, la rândul lui, se

trage de la adjectivul latin contentious, care înseamnă “contestat, litigios” a lupta.

Contenciosul administrativ reprezintă totalitatea mijloacelor juridice puse la dispoziția

cetățenilor, pentru a putea lupta în vederea stabilirii ordinii de drept încălcate prin actele
juridice și faptele material ale organelor administrației publice, în procesul aplicării legilor și
în funcționarea serviciilor publice.

În diferite etape de la apariția contenciosului administrativ, de la țară la țară, de la autor la

autor, o să întâlnim diverse încercări de a defini contenciosul administrativ.

Profesorul român C. Rarinescu definea contenciosul administrativ ca fiind

totalitatea litigiilor născute între particulari și administrațiile publice, cu ocazia organizării și
funcționarii serviciilor publice și în care sunt puse în cauze reguli, principii și situații juridice
aparținând dreptului public.

Theodor Mrejeru spune că, contenciosul administrativ reprezintă o instituție juridică, în

cadrul dreptului administrativ, ca ramura de drept.
Pentru a clarifica noțiunea de contencios administrativ, vom analiza unele elemente care
ne vor ajuta să deducem definiția.

Este necesar să observăm că activitatea desfășurată de către instanțele de contencios

administrativ ține de soluționarea conflictelor juridice în care cel puțin una dintre parți este o
autoritate publică, un serviciu public sau un funcționar public.

Al doilea element constă in faptul că organele care înfăptuiesc aceasta activitate sunt

special create și fac parte din sistemul organelor judecătorești.

Al treilea element, obiectul acțiunii in contenciosul administrativ il constituie: 1) anularea

ori modificarea actului administrativ cu caracter normativ sau individual, 2) obligarea
autorităților publice, a autorităților asimilate acestora, a subdiviziunilor autorităților publice
la rezolvarea unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege, 3) repararea pagubei
cauzate prin emiterea actului administrativ ori prin nesoluționarea în termenul legal a unei
cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

După enumerarea elementelor de mai sus vom încerca să construim o definiție : Prin
contencios administrativ înțelegem activitatea de soluționare de către instanțele de contencios
administrativ competente potrivit legii, a conflictelor juridice în care cel puțin una dintre părți
este o autoritate publică, un serviciu public sau un facționar public, și conflictul juridic
apărând după adoptarea sau emiterea actului administrativ sau după nesoluționarea în
termenul legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege

Instituția contenciosului administrativ constituie o instituție fundamentală în orice stat de

drept și reprezintă instrumentul prin intermediul căruia administrațiile se pot apăra de
abuzurile administrației.

Potrivit profesorului Antonie Iorgovan, sintagma ”contencios administrativ” are două

accepțiuni :

În sens larg, are în vedere ”litigiile de competența instanțelor judecătorești, dintr-un organ
al administrației publice, respectiv un funcționar public, sau o structură autorizată să presteze
un serviciu public, pe de o parte, și alt subiect de drept, pe de altă parte, în care organul
public sau funcționarul public apare ca purtător al autorității publice”.

În sens restrâns, noțiunea evocă ”totalitatea litigiilor de competența secțiilor de contencios

administrativ ale instanțelor judecătorești”.

A. Iorgovan, op.cit.p.488-490
 OBIECTUL ACȚIUNII ÎN CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

Prin definiție, obiectul acțiunii civile este întotdeauna reprezentat de proiecția dreptului
subiectiv civil, iar obiectul litigiului este reprezentat de proiecția concretă pe care instanța
trebuie să o judece.

În ceea ce privește obiectul acțiunii de contencios administrativ subiectiv, reclamantul are

mai multe posibilități.1:
 Să solicite doar anularea în tot sau în parte a actului;
 Să solicite anularea actului și repararea pagubei (materiale sau morale);
 Să ceară obligarea autorității publice la emiterea unui act, sau rezolvarea în orice fel a
cererii sale referitoare la un drept prevăzut de lege, cu sau fără despăgubiri;
 În cazul contractelor administrative2, să ceară soluționarea litigiilor care apar în faza
premergătoare încheierii unui contract administrativ ( ca de exemplu, caiete de
sarcini, licitații, negocieri directe, procese-verbale, etc.), precum și orice alte litigii
legate de aplicarea și executarea contractului administrativ, inclusiv nulitatea,
rezilierea și rezoluțiunea acestuia3.

În cazul contenciosului obiectiv ( cel cu ajutorul căruia se apără interesul public)

avem mai multe situații:
a) Prefectul, în baza prerogativelor sale privind tutela administrativă, poate cere
instanțelor de contencios administrativ doar anularea actelor ilegale emise de
autoritățile administrației publice locale, nu și obligarea la emiterea lui sau la
despăgubiri. Acțiunea prefectului corespunde, prin urmare, unui contencios de
anulare.

1
Apud Dana Apostol Tofan, Drept administrativ, vol.II, Ediția a II-a, Editura C.H.Beck, București, 2008, p. 366.
22
Așa cum afirmă Dana Apostol Tofan în opera citată mai sus, actuala reglementare asimilează contractul
administrativ actului administrativ, ținând cont de regula după care: "principiul libertății contractuale este
subordonat principiului interesului public".
3
Potrivit art. 8 al Legii nr. 554/2004, "instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze
litigiile care apar în faza premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de
încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ".
4
Apud Dacian Cosmin Dragoș, Procedura contenciosului administrativ, Editura All Beck, București, 2002, p. 355.
5
Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007.

3
 Dacă în cazul acordării de despăgubiri nu se poate susține o altă
soluție, deoarece prefectul apără legalitatea generală, obiectivă, credem că o
mare lipsă a reglementării privind acțiunea prefectului este cea vizând dreptul
de a ataca inacțiunea autorităților locale, adică omisiunea lor de a acționa
atunci când legea le impune să o facă4.
b) Persoanele interesate, în temeiul Legii nr. 215/2001 privind administrația
publică locală5, pot cere instanței să constate nulitatea de drept a hotărârii
emise de consiliul local cu încălcarea prevederilor exprese ale legii. În acest
caz, nu suntem nici în prezența unui contencios de plină jurisdicție, nici a
unuia tipic de anulare, ci a unui contencios de constatare a nulității.
Contenciosul de constatare, pentru prima dată reglementat în sistemul nostru
de drept, este întâlnit în dreptul francez, ca o formă a contenciosului pentru
exces de putere, denumit "recurs în declararea inexistenței actului" 6. Chiar
dacă nu debutează ca o acțiune în anulare, acțiunea în constatare constituie o
formă mai simplă a acesteia, deoarece instanța ar avea dreptul să anuleze un
act administrativ ilegal, face mai puțin, constatând doar nulitatea sa de drept.
c) Agenția Națională a Funcționarilor Publici poate să ceară instanței de
contencios administrativ anularea actelor autorităților publice locale și centrale
prin care se încalcă legislația privind funcția publică și poate cere despăgubiri
în numele funcționarilor publici pe care îi reprezintă.
d) Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, o autoritate publică care a
emis un act administrativ nelegal poate să solicite instanței constatarea nulității
acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în
circuitul civil și a produs efecte juridice.
e) Avocatul Poporului și Ministerul Public, dacă constată că un act
administrativ normativ a fost emis prin exces de putere, va solicita instanței de
contencios administrativ de la sediul autorității publice emitente, anularea
actului7.

6
Apud Dacian Cosmin Dragoș, op.cit., p. 358.
7
Apud Ioan Alexandru, Mihaela Cărăușan, Dorin Bucur, op.cit., p. 495-496.
CONCLUZII

Obiectul acțiunii contenciosului administrativ este unul deosebit de important pentru

exercitarea controlului administrației de către instanțele de contencios administrativ pentru
împiedicarea abuzurilor din partea administrației publice.

În concluzie, se poate afirma că, pentru a putea forma obiectul unei acţiuni în
contencios administrativ, este necesar ca actul administrativ prin care o persoană fizică sau
juridică de consideră vătămată în drepturile ei, să fie un act administrativ de autoritate, pentru
care legea specială să nu prevadă o altă procedură juridică de atac.

Astfel, obiect al acțiunii în contenciosul administrativ poate fi și nesoluționarea în

termenul legal al unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

Obiectul acţiunilor în contencios administrativ poate cuprinde şi cererea de reparare a

pagubelor materiale şi morale ce i-au fost cauzate reclamantului.
BIBLIOGRAFIE

 https://www.scribd.com/doc/217674544/Contencios-administrativ
 Anca-Jeanina Niță- manual de contencios administrativ
 Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 18 iulie
2006
 Apud Dacian Cosmin Dragoș, op.cit., p. 358.
 Apud Ioan Alexandru, Mihaela Cărăușan, Dorin Bucur, op.cit., p.
495-496.
 Apud Dana Apostol Tofan, Drept administrativ, vol.II, Ediția a II-a, Editura
C.H.Beck, București, 2008, p. 366.
 Art. 8 al Legii nr. 554/2004, "instanța de contencios administrativ
este competentă să soluționeze litigiile care apar în faza
premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și
orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea,
executarea și încetarea contractului administrativ".
 Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, Vol. II, Ediția a III-a, Editura All
Beck, 2002