VASILE C.

MIRELA
FACULTATEA DE ADMINISTRATIE PUBLICA ID
ANUL I, GRUPA IV

TEMA 1 Izvoarele dreptului civil

1. Sensurile expresiei ‘’ izvor de drept civil’’

Expresia “izvor de drept civil” este are doua sensuri sau intelesuri.
Intr-un prim sens, prin izvor al dreptului civil intelegem conditiile materiale de
existenta care genereaza normele acestei ramuri(notiunea de “izvor de drept
civil” in sens material).
In cel de-al doilea sens,juridic, expresia “ izvor de drept civil” desemneaza
formele specific de exprimare a normelor dreptului civil ( notiunea de “ izvor de
drept civil” in sens formal).
2. Formele de exprimare a izvoarelor dreptului civil.
Potrivit Codului civil “Sunt izvoare ale dreptului civil legea,uzantele si principiile
generale ale dreptului(art.1.alin. 1).
A.Principalele forme juridice in care se exprima izvoarele dreptului civil sunt
legile-acte normative adoptate de Parlamentul Romaniei- si hotararile
Guvernului Romaniei pentru organizarea executarii legilor.
In doctrina se face deosebire intre legea fundamentala, care este Constitutia, si
celelalte legi, categorie care include si codurile.
a)Legea fundamentala-Constitutia-are forta juridica superioara tuturor legilor,
stabilind in continutul sau prerogativele legiferarii.
Astfel, potrivit,art 73 alin. 1 din Constitutia Romaniei : “ Parlamentul adopta legi
constitutionale, legi organice si legi ordinare”.
Desi este principalul izvor pentru dreptul constitutional, Constitutia este izvor
important si pentru dreptul civil, deoarece unele din drepturile fundamentale
ale cetatenilor reprezinta , in acelasi timp, drepturi subiective civile, care au ca
titular persoana fizica; in plus,principiile fundamentale ale dreptului civil au ca
izvor primar chiar textile constitutionale.
b)Cel mai important izvor de drept civil este insa Legea nr. 287/2009 privind
Codul civil.
Ca legi-izvoare de drept civil mai mentionam si actele normative adoptate de un
ministru, indifferent de denumire: ordin, instructiune, regulament etc.,precum
si actele normative emanate de la consiile locale, prefecti sau primary sub forma
de hotarari, ordine, sau dispozitii, daca au ca obiect de reglementare relatii
sociale ce intra in obiectul dreptului civil.
c)In cee ace priveste actele Guvernului, art. 108 alin. 1-3 dispune: “(1) Guvernul
adopta hatarari si ordonante. (2) Hotararile se emit pentru organizarea
executarii legilor. (3) Ordonantele se emit in temeiul unei legi speciale de
abilitare, in limitele si conditiile prevazute de aceasta.”
Trebuie sa amintim ca, potrivit art. 100 alin. (1) din Constitutie, “ In exercitarea
atributiilor sale, Presedintele Romaniei emite decrete”.Evident, pot fi socotite
izvoare ale dreptului civil numai acele decrete care contin norme generale(iar nu
si decrete individuale!) si numai daca aceste norme intra in obiectul dreptului
civil.
d) Sunt izvoare de drept civil uzantele si principiile generale ale dreptului (art, 1
C. civ.).
In sensul prezentului Cod, prin uzante se intelege obiceiul (cutuma)si uzurile
profesionale(art. 1 alin. 6).
“ In cazurile nepravazute de lege se aplica uzantele, iar in lipsa acestora,
dispozitiile legale privitoare la situatii asemanatoare, iar cand nu exista
asemenea dispozitii, principiile generale ale dreptului” (alin. 2).
“ In materiile reglementate prin lege, uzantele se aplica numai in masura in care
legea trimite in mod expres la acestea” ( alin. 3).
Numai uzantele conforme ordinii publice si bunelor moravuri sunt
recunoscute ca izvoare de drept.
“ Partea interesata trebuie sa faca dovada existentei si a continutului uzantelor.
Uzantele publicate in culegeri elaborate de catre entitatile sau organismele
autorizate in domeniu se prezuma ca exista, pana la proba contrara”(alin. 5).
e) in categoria izvoarelor dreptului civil trebuie incadrate si reglementarile
international( conventii, pacte, acorduri etc.) cu conditia ca Romania sa fie parte
la ele ( prin aderare ori ratificare) si, evident, daca privesc relatii sociale ce intra
in obiectul dreptului civil roman.
Astfel, potrivit art. 4 C. civ., remarcvam ca s-a conceptualizat principiul
proeminentei normelor privind drepturile fundamentale ale omului cuprindse in
pactele si tratatele international la care Romania este parte. In acelasi timp, cu
exceptia dispozitiilor mai favorabile, se instituie principiul aplicarii prioritare a
tratatelor si pactelor international la care Romania este parte in fata prezentului
cod.
“ In materiile reglementate de prezentul cod, dispozitiile privind drepturile si
libertatiile persoanelor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Constitutia, Declaratia Universala a Drepturilor Omului, pactele si celelalte
tratate la care Romania este parte.
Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile
fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si prezentul cod, au
prioritate reglementarile international, cu exceptia cazului in care prezentul Cod
continedispozitii mai favorabile”.
In fine, s-a concretizat si principiul aplicarii cu prioritate a dreptului comunitar
indifferent de calitatea sau statutul partilor.
Astfel, conform art. 5- intitulat marginal “ Aplicarea prioritara a dreptului
Uniunii Europene”: “ in materiile reglementate de prezentul Cod, normele
dreptului Uniunii Europene se aplica in mod prioritar, indifferent de calitatea
sau statutul partilor”.
B.Unii autori au considerat ca, alaturi de actele normative sus-mentionate-ca
forme(tipuri) de izvoare ale dreptului civil roman-si jurisprudenta constituie un
izvor de drept.
Intr-o apreciere mai veche, s-a considerat ca, desi practica judiciara nu este
un izvor juridic al dreptului, totusi ea isi pastreaza valoare de izvor social, care
semnaleaza legiuitoruluipunctele in care interventia lui ar fi necesara si, deseori,
chiar si solutiile pe care le-ar putea consacra pe cale normative.Ea se conjuga
,desigur,cu decaderea jurisprudentei la stadiul de “practica judiciara”, chiar daca
“deciziile de indrumare” ale instantei supreme jucau un rol unificatory si
uniformizator asupra concluziilor hotararilor judecatoresti.
Curtea Suprema de Justitie a decis, in sens invers,statuand ca nu este
obligatory decizia de admitere a unei exceptii de neconstitutionalitate si de
declarare a unui text ca neconstitutional, motivandu-se ca textul respectiv
urmeaza a se aplica in continuare pan ava interveni legiuitorul care sa-l
modifice, sau sa-l inlature, deoarece critica cuprinsa in decizia Curtii
Constitutionale se adreseaza legiuitorului, nu instantelor judecatoresti.
Intr-adevar, argumentele traditionale care neaga jurisprundentei calitatea
de izvor de drept si o reduce la rangul de simpla autoritate isi pastreaza
actualitatea si sunt invocate ca atare: absenta, in sistemul de drept continental,
a caracterului obligatoriu al “ precedentului judiciar” care consacra reguli
jurisprudentiale cu statutul de directive, de orientare, de indicatie, iar apoi
posibilitatea modificarii la orice moment a jurisprudentei de catre lege.