Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al R.

Moldova

Referat

Tema-Izvoarele Dreptului Constituțional

A elaborat:

Student: Comerzan Cristian

Grupa: P.P.S. 104

A verificat: Pelin Olesea

Chișinău-2019
 Cuprins

1. Introducere........................................................................................................
1.1 Izvoarele formale ale dreptului constitutional……………………………………………...
1.2 Identificarea izvoareol formale ale dreptului constituțional..................................................
1.3 Constituția și legile de modificare ale constituției.................................................................
1.4 Legea, ca act juridic al Parlamentului....................................................................................
1.5 Regulamentele Parlamentului................................................................................................
1.6 Ordonanțele Guvernului.........................................................................................................
1.7 Tratatul internațional..............................................................................................................
2. Concluzii................................................................................................................................
3. Bibliografie............................................................................................................................

1. Introducere

2
 1.1 Izvoarele formale ale dreptului constitutional
Identificarea izvoarelor formale ale dreptului constituţional. Constituţia şi legile de
modificare a constituţiei. Legea, ca act juridic al Parlamentului. Regulamentele Parlamentului.
Ordonanţele Guvernului. Tratatul internaţional
Izvoarele dreptului au fost clasificate în două mari categorii: izvoare materiale, prin care sunt
reliefate realităţile exterioare dreptului, acei factori de configurare a dreptului - cadrul natural,
cadrul social-politic şi factorul uman -, şi izvoare formale, care reprezintă formele de exprimare a
normei de drept. Această ultimă accepţiune, de izvor formal al dreptului constituţional, ne
interesează şi va fi analizată în cadrul prelegerii de faţă.
O altă împărţire care se face în literatura juridică contemporană este aceea în izvoare
scrise (constituţie, legi, ordonanţe, hotărâri, regulamente etc.) şi izvoare nescrise ( cutuma sau
obiceiul juridic, jurisprudenţa, principiile generale de dreptului).
Pornind de la sensul general pe care îl au izvoarele formale ale dreptului, vom defini izvoarele
dreptului constituţional ca reprezentând formele în care se exprimă normele dreptului
constituţional care nasc, modifică sau sting raporturi de drept constituţional.

1.2 Identificarea izvoarelor formale ale dreptului constitutional

Potrivit doctrinei, în identificarea izvoarelor formale ale dreptului constituţional se recurge
la două criterii, şi anume autoritatea publică emitentă şi conţinutul normativ al actului.
Criteriile menţionate determină forţa juridică a actelor normative, ceea ce permite ierarhizarea
acestora.
în raport de autoritatea publică de la care provin şi deci de forţa lor juridică, cele mai importante
izvoare ale dreptului constituţional sunt următoarele: constituţia şi legile de modificare a
constituţiei, regulamentele parlamentului, ordonanţele Guvernului, tratatele internaţionale.

1.3 Constituția și legile de modificare ale constituției

Constituţia reprezintă cel mai important izvor de drept şi cu atât mai mult al dreptului
constituţional, având în vedere faptul că prin normele de drept constituţional se reglementează

3
expres relaţiile sociale privind principiile de organizare a autorităţilor publice, drepturile şi
îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor.
Constituţia a fost considerată în totalitate izvor al dreptului constituţional, pentru că toate
normele din constituţie sunt norme de drept constituţional, chiar dacă unele dintre ele pot avea
dublă sau triplă natură juridică, una dintre ele fiind cea de drept constituţional.
In ceea ce priveşte legile de modificare a constituţiei, acestea sunt, în aceeaşi măsură ca şi
constituţia, izvoare ale dreptului constituţional, indiferent de domeniul pe care îl reglementează;
această categorie de legi este prevăzută în art. 73 alin. (2) din Constituţie, care prevede
următoarele: „Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei”.
Un exemplu de lege constituţională îl reprezintă Legea de revizuire nr. 429/2003, aprobată
prin referendum naţional, prin care a fost modificată Constituţia României din 21 noiembrie
1991.

1.4. Legea, ca act juridic al Parlamentului

Legea, în teoria generală a dreptului, are două înţelesuri: un sens larg, în care sunt cuprinse
toate actele normative, indiferent de forţa lor juridică (lege a Parlamentului, ordonanţe şi hotărâri
de Guvern, ordine ale prefecţilor, hotărâri ale consiliilor locale etc.), şi un sens restrâns, şi anume
acela de act normativ adoptat de Parlament.
Pe lângă legile constituţionale, Parlamentul mai poate adopta legi organice şi legi ordinare.
Legile organice intervin numai în domeniile expres prevăzute în Constituţie în art. 73 alin. (3), şi
anume: sistemul electoral, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale permanente;
organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice; statutul deputaţilor şi al senatorilor,
stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora; organizarea şi desfăşurarea
referendumului; organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării; regimul
stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor armate şi al stării de război; regimul stării de
asediu şi al stării de urgenţă; infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora; acordarea
amnistiei sau a graţierii colective; statutul funcţionarilor publici; contenciosul administrativ;
organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a
Ministerului Public şi a Curţii de Conturi; regimul general al proprietăţii şi al moştenirii;
organizarea generală a învăţământului; organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului,

4
precum şi a regimului general privind autonomia locală; regimul general privind raporturile de
muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială; statutul minorităţilor naţionale din România;
regimul general al cultelor; celelalte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de
legi organice.
Legile ordinare pot fi adoptate în orice domeniu, cu excepţia domeniilor ce revin legilor
organice.
Numai în sensul său restrâns legea (organică sau ordinară) poate fi izvor al dreptului
constituţional, cu condiţia să reglementeze relaţii sociale ce apar în procesul instaurării,
menţinerii şi exercitării puterii. Se poate exemplifica cu Legea partidelor politice, Legea privind
cetăţenia română, Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului etc.

1.5 Regulamentele Paramentului

Regulamentul Camerei Deputaţilor, Regulamentul Senatului şi Regulamentul şedinţelor

comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului sunt izvoare ale dreptului constituţional, deoarece
reglementează relaţii sociale ce apar în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării puterii şi sunt
adoptate de principala autoritate reprezentativă a tării.

1.6 Ordonanțele Guvernului

Prin art. 115 din Constituţie a fost reglementată delegarea legislativă, în baza căreia
Guvernul poate adopta ordonanţe simple sau de urgenţă, acte normative ce au forţă juridică egală
cu a legii organice sau a celei ordinare.
Potrivit alin. (6) al art. 115, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor
constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile
şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită
a unor bunuri în proprietate publică.
Ordonanţele pot fi izvoare ale dreptului constituţional dacă intervin în domeniul specific de
reglementare a acestei ramuri de drept, respectiv al relaţiilor sociale fundamentale privind
instaurarea, menţinerea şi exercitarea puterii.

5
 1.7 Tratatul internațional
Tratatele internaţionale, izvoare „tradiţionale” ale dreptului internaţional public, au devenit
recent şi izvoare ale dreptului constituţional, cu respectarea unor condiţii.
înainte de a face analiza acestor condiţii, trebuie să ne raportăm la dispoziţiile art. 11 din
Constituţie, potrivit cărora statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă
obligaţiile ce îi revin din tratatele la care este parte, tratate ratificate de Parlament, potrivit legii,
făcând parte din dreptul intern. La ultimul alineat al art. 11, ce a fost adăugat în urma revizuirii
constituţionale din anul 2003, se menţionează că, „în cazul în care un tratat la care România
urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc
numai după revizuirea Constituţiei”.
Pe lângă acest articol, în problematica ce ne interesează, un rol important îl are şi art. 20 din
Constituţie, care stabileşte în primul alineat că „Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi
libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte”, subliniind,
totodată, preeminenţa dreptului internaţional asupra dreptului intern în materia drepturilor
fundamentale ale omului, cu excepţia cazului când reglementarea internă este mai favorabilă
decât cea internaţională.

2. Concluzii
Făcând o sinteză a textelor constituţionale de mai sus, putem concluziona că tratatele şi
convenţiile internaţionale pot fi izvoare ale dreptului constituţional dacă:
 Sunt de aplicaţie directă, nemijlocită;
 sunt ratificate potrivit dispoziţiilor constituţionale;
 reglementează relaţiile sociale ce fac obiectul dreptului constituţional.
Pe lângă toate aceste izvoare formale expuse mai sus, în doctrină s-a discutat dacă şi alte
izvoare ale dreptului, cum ar cutuma, jurisprudenţa, regulamentele parlamentare etc., pot fi
considerate izvoare ale dreptului constituţional.

3. Bibliografie
https://legeaz.net/dictionar-juridic/izvoare-drept-constitutional

6
7