CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

DREPT CONSTITUȚIONAL

Chișinău 2016
 CUPRINS
1 Introducere..........................................................................................................................2

2 Considerații generale și originile Curții Constituționale a Republicii Moldova.................3

2.1 Originea controlului constitutionalității legilor în Republica Moldova......................4

2.2 Crearea Curții Constituționale a Republicii Moldova.................................................5

3 Componenta, organizarea și funcționarea..........................................................................7

3.1 Componența.................................................................................................................7

3.2 Procedura.....................................................................................................................9

3.3 Organizarea................................................................................................................11

3.4 Atribuțiile..................................................................................................................12

3.5 Condiţii de numire şi procedura de numire a judecătorilor Curţii Constituţionale...14

3.6 Statutul judecătorilor Curţii Constituţionale.............................................................14

3.7 Actele Curţii Constituţionale.....................................................................................16

4 Poziţia Curţii Constituţionale în sistemul organelor de stat.............................................18

4.1 Baza legală.................................................................................................................18

4.2 Caractere particulare ale Curții Constituționale........................................................18

5 Concluzii...........................................................................................................................19

6 Bibliografie.......................................................................................................................20

1 Introducere

Odată cu apariţia Constituţiei în lume, ca lege fundamentală şi incontestabilă, caracterizată

prin supremaţie şi aşezarea să în vârful ierarhiei juridice, corelată cu funcţionarea democratica a
puterilor publice, statul de drept, exigenţa protecţiei libertaţilor cetăţeneşti, dar şi cu situaţiile de
încălcare prin legi a normelor sale a impus crearea unei instituţii a controlului de constituţionalitate.

2
S-a născut astfel funcţia să, controlul, care a declanşat găsirea unei autoritaţi, un organ politic sau de
stat căruia să-i revină exercitarea acestei prerogative. Crearea oricărei instituţii, juridice sau politice,
pune în discutie, o varietate de atitudinii, de la simple intrebări, pâna la neînţelegerea şi chiar
respingerea să. Aceasta nu a ocolit nici Curtea Constituţională a Moldovei. Găsirea unei soluţii în
ceea ce priveşte organul căruia să-i revina atribuţiile de control a Constituţiei a aflat mai multe
dificultăţi, căci problema era tocmai controlul asupra actelor Parlamentului, autoritatea împuternicită
direct de popor. Soluţia este încredinţarea controlului constituţionalităţii legilor unei autorităţi
competente, specializate, unei Curţi Constituţionale. Controlul constitutionalitatii legilor constituie o
garantie necesara a traducerii in viata a principiilor si normelor constitutionale, a aplicarii lor
practice, a protectiei drepturilor si libertatilor omului. Acest control urmareste totodata garantarea
infaptuirii separatiei, echilibrului puterilor in stat, respectarea atributiilor ce sint conferite diferitor
organe ale statului.

Lucrarea dată presupune cercetarea conceptiilor doctrinare autohtone și internationale, analiza

legislatiei și evoluarea contributiilor practice privind Curtea Constitutională ca entitate și privind
Curtea Contituțională a RM. De aceea, obiectivele principale ale lucrării sunt in efectuarea unui
studiu asupra principalelor aspecte ale evolutiei jurisdictiei constitutionale, asupra atributiilor Curtii
Constitutionale, a organizarii si functionarii Curtii Constitutionale si actele pe care aceaste le emite.
Actualitatea temei date este redată de importanța entității date în stat. Lucrarea este structurată în
cîteva capitole teoretice, iar a final vor fi prezentate concluziile respective.

2 Considerații generale și originile Curții Constituționale a Republicii Moldova

Curtea Constituţională a Republicii Moldova se înscrie în „modelul european” de jurisdicţie

constituţională. Făcând o sinteză a doctrinei europene cu privire la locul Curţii Constituţionale în
raport cu celelalte autorităţi putem spune că, în modelul concentrat de control al constituţionalităţii
legilor de tip european, Curtea Constituţională se situează în afara celor trei puteri constituite
tradiţional (executivă, legislativă, judiciară). Această variantă este oferită de doctrina italian,
spaniolă, belgiană şi franceză, în aceeaşi poziţie se situează şi Curtea Constituţională a Republicii
Moldova, care nu face parte nici dintr-o putere. Conform Constituţiei Republicii Moldova este o
autoritate de jurisdicţie constituţională independentă de oricare altă autoritate publică. Ea se sprijină
pe ideea conform căreia, pentru a putea controla activitatea unui organ cum este Parlamentul sau

3
Guvernul, este absolut necesar ca cel ce controlează să se afle la un nivel superior organului
controlat.

2.1 Originea controlului constitutionalității legilor în Republica Moldova

Aprecierea momentului instituirii controlului constitutionalitatii legilor în Republica Moldova

reprezinta o problema dificila atat din punct de vedere teoretic, cat si practic. O asemenea stare a
lucrurilor în acest domeniu este determinata în mare parte de specificul evolutiei
constitutionalismului național. Dacă în unele state controlul constitutionalitatii legilor incepe a fi
aplicat înca la inceputul sec. al XVII-lea, atunci în Republica Moldova o asemenea activitate incepe
a fi realizata abia în anii '20 ai secolului precedent, perioada în care Basarabia era parte componenta
a Romaniei (1918-1940). Anume în acest interval de timp în acest teritoriu, ca de altfel și în restul
Romaniei, s-a inregistrat controlul judecatoresc al constitutionalitatii legilor. Printre altele, este
recunoscut faptul ca la acel moment Romania era printre primele tari europene care a consacrat
controlul judecatoresc al constitutionalitatii legilor. Aceasta consacrare porneste de la adoptarea de
catre Parlamentul Romaniei (1911) a unei legi prin care se incalca dreptul de proprietate, fixat în
Constitutia Romaniei din 18661. Constitutionalitatea acestei legi a fost contestată în tribunalul din
orasul Ilfov, care, ignorand faptul ca Constitutia în vigoare la moment nu admitea solutionarea unor
astfel de cereri, și-a asumat, totusi, dreptul să examineze cererea și să scoata hotararea ca legea
atacata intr-adevar este neconstitutionala. Aceasta hotarare a fost confirmata de Curtea de Casatie a
Romaniei, care a recunoscut oricărui judecator ,dreptul de a decide daca o lege contravine sau nu
Constitutiei, în cazul în care este confruntat cu o astfel de cerere. Soluția a fost preluată de
Constitutia Romaniei din anul 1923 care consacra (art. 103) ca ,,Numai Curtea de Casatie în sectiuni
unite are dreptul de a judeca constitutionalitatea legilor și a declara inaplicabile pe acelea care sunt
contrare Constitutiei". Constituția mai stabilea ca efectele unei asemenea decizii se extind numai
asupra cazului judecat. Aceeasi procedura a fost mentinuta și în Constitutia Romaniei din 1938 (art.
75). În ce priveste constitutiile de tip socialist care au fost aplicate pe teritoriul Republicii Moldova,
acestea atribuiau Sovietului Suprem statutul de organ suprem al puterii de stat, caruia i se
subordonau toate celelalte autoritati publice. În virtutea acestui fapt controlul constitutionalitatii
legilor era incredintat parlamentului, considerandu-se absurda crearea unui organ special care ar fi

1
Graduo.ro, articolul Curtea Constitutionala - Autoritate de Jurisdictie, 2015.

4
supus controlului legile adoptate de ,,organul suprem al puterii de stat". Drept rezultat, în U.R.S.S.
(și în restul republicilor unionale) controlul constitutionalității legilor era incredintat Sovietului
Suprem, în Albania Prezidiului Adunarii Nationale, în Romania Marii Adunari Nationale. Astfel,
Constitutia R.S.S.M. din anul 1978 stabilea (art. 107 alin. (4)) dreptul Prezidiului Sovietului Suprem
de a exercita "controlul asupra respectarii Constitutiei R.S.S. Moldovenesti". în urma unei revizuiri,
Constitutia din 1978 a consacrat instituirea Comitetului pentru supraveghere constitutionala.
Conform art. 112, acest Comitet se alegea de catre legislativ din randul specialistilor în domeniul
politicii și dreptului în urmatoarea componenta: Presedintele, vicepreședintele și cinci membri ai
Comitetului. Comitetul mai dispunea de veto pe categorii de legi şi de dreptul la iniţiativă
legislativă. Activitatea Comitetului a fost limitată în timp, fiind determinată de procesul de
destrămare al U.R.S.S. şi de proclamarea suveranităţii şi independenţei republicilor unionale.

2.2 Crearea Curții Constituționale a Republicii Moldova

Acesta este o instituţie relativ tânără, nimic similar existând de-a lungul deceniilor şi chiar
veacurilor în acest spaţiu geografic. Cu toate acestea, problemele de constituţionalitate, care se
ridică în faţa Curţii şi la care urmează să se răspundă, parcurg o cale îndelungată, reflectând totodată
o realitate şi necesitate a timpului. Până la proclamarea suveranităţii şi independenţei Republicii
Moldova nu exista un organ separat abilitat cu controlul constituţional. Reforma constituţională a
fost determinată în Republica Moldova de necesitatea schimbării sistemului politic şi economic,
astfel, elaborarea proiectului Constituţiei RM a fost condiţionată de necesitatea creării unui cadru
juridic de evoluţie spre un stat de drept şi democratic, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
Necesitatea creării unei autorităţi constituţionale independente a fost exprimată de către
reprezentanţii doctrinei autohtone, fiind uşor preluată şi implementată de către comisiile
parlamentare şi Comisia pentru definitivarea proiectului Constituţiei, prin introducerea unui titlu
separat în Constituţia RM din 1994. Astfel, Titlul V din Constituţie a conferit Curţii Constituţionale
statutul de autoritate unică de jurisdicţie constituţională pe teritoriul RM, fiind independentă de orice
altă autoritate publică şi supunându-se doar Constituţiei, tot ea fiind garantul supremaţiei
Constituţiei (art.134). Concomitent, Legea Supremă reglementează expres atribuţiile acesteia
(art.135), statutul judecătorilor constituţionali (art.137, art. 138, art.139), precum şi valoarea juridică
a actelor Curţii Constituţionale (art.140). Statutul Curţii Constituţionale a fost ulterior dezvoltat prin

5
Legea nr. 317-XIII din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţionala şi Codul jurisdicţiei
constituţionale nr. 502-XIII din 16 iunie 1995.

Astfel, la 23 februarie 1995 a fost creată Curtea Constituţională, prima şi unica autoritate de
jurisdicţie constituţională în istoria Republicii Moldova. Primul act pronunţat de Curte a fost Avizul
din 18 aprilie 1995, acesta exprimând poziţia Curţii la sesizarea depusă de Preşedintele Republicii
Moldova privind modificarea art.13 şi art. 118 din Constituţie. Curtea a decis că Legea privind
modificarea art.13 şi 118 din Constituţie corespunde prevederilor constituţionale 2.

La 29 iulie 1994 Parlamentul Republicii Moldova – stat independent din 27 august 1991, a
adoptat noua Constitutie. Prin aceasta a fost prevazuta crearea Curtii Constitutionale a Republicii
Moldova, structura și atributiile acesteia, precum și locul ei intre autoritatile publice. La 23 februarie
1995 și-a inceput activitatea prima componenta a Curtii Constitutionale. La 16 iunie 1995
Parlamentul a adoptat Codul jurisdictiei constitutionale, în corespundere cu care Curtea procedeaza
la adoptarea hotaririlor, deciziilor și avizelor.

Curtea Constitutionala nu constituie o veriga în ierarhia instantelor judecatoresti de drept

comun din tara. Ea este unicul organ de jurisdictie constitutionala, autonom și independent de
puterea legislativă, puterea executiva și puterea judecatoreasca. Sarcina Curtii Constitutionale este
garantarea suprematiei Constitutiei, asigurarea principiului separarii puterii lor în stat în putere
legislativă, putere executiva și putere judecatoreasca, garantarea responsabilitatii statului fata de
cetatean și a cetateanului fata de stat. Curtea Constitutională, la sesizare, interpreteaza Constitutia și
exercita controlul constitutionalității legilor și hotaririlor Parlamentului, decretelor Presedintelui
Republicii Moldova și actelor Guvernului.

În paralel, Curtea Constituțională a Romaniei este reglementată prin art. 142-147 din
Constituție. Fiind o noutate în sistemul juridic rominesc, introdusa prin Constituția din anul 1991 3.
Modelul american a fost receptat, cu mai puţină rezonanţă în România, sub forma controlului
judecătoresc difuz, sub regimul Constituţiei din 1866, concretizat în celebrul proces al Tramvaielor
(1912), şi mai apoi controlul judecătoresc concentrat, consacrat prin Constituţia din anul 1923 şi
19384.
2
Pagina oficială a Curții Constituționale a Republicii Moldova, 2016.
3
Protic.net, articolul Curtea Constituțională (Romania) 2012.
4
Regie live, articolul Curtea Constituțională, 2016.

6
3 Componenta, organizarea și funcționarea

3.1 Componența

În literatura de specialitate se cunoaşte faptul că organizarea Curţii Constituţionale se

efectuează după trei modele de desemnare:

 desemnarea directă” de autoritatea executivă;

 desemnarea electivă, de autoritatea legislativă;
 desemnarea mixtă ce se divide în două grupe:
 desemnarea de câtre autoritatea legislativă,
 executivă şi judecătorească;
 desemnarea de câtre autoritatea legislativă şi executivă.
În Austria, Slovacia, Belgia, Danemarca, Spania desemnarea directa este exercitată de câtre
şeful statului direct prin numire. Desemnarea electivă este caracteristică pentru Ungaria, Germania,
Estonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Croaţia. Deosebirea cea mai evidentă în desemnarea electivă
este varietatea autorităţilor care au dreptul de a propune candidaţi pentru alegeri în funcţia de
judecători ai Curţii Constituţionale. Propunerile pot veni începând cu Preşedintele ţârii
(Azerbaidjan) şi terminând cu propunerile partidelor politice ce formează Parlamentul
(Liechtenstein), în Lituania propunerile sunt făcute de trei Preşedinţi: al Republicii, al Parlamentului
şi al Curţii Supreme de Justiţie. Deasemenea mixtă de autoritatea legislativă, executivă şi
judecătorească o găsim în Bulgaria, Georgia, Spania, Italia, Peru, Ucraina. Desemnarea mixtă de
autoritatea legislativă şi executivă este practicată în Rusia, Andora, Albania, România, Franţa.

În Republica Moldova la fel se aplică desemnarea mixtă a judecătorilor Curţii Constituţionale.

Deoarece doi judecători sunt numiţi de Parlament, doi de Guvern şi doi de Consiliul Superior al
Magistraturii. Un alt aspect ce trebuie discutat este componenţa numerică a Curţii Constituţionale. În
Statele Comunităţii Independente componenţa variază de la 5 până la 19 judecători. În ţările din
Europa Centrală şi de Vest numărul judecătorilor în Curtea Constituţională este diferit: în Franţa-9,
Grecia-12, Belgia-12, Spania-12, Portugalia-13, Italia-15, Slovenia-9, Ungaria-15.

Curtea Constitutională a Republicii Moldova se compune din 6 judecatori, numiti pentru un

mandat de 6 ani. Dintre ei doi judecatori sint numiti de Parlament, doi de Presedintele Republicii
Moldova și doi de Consiliul Superior al Magistraturii. În legatura cu faptul că sistemul instantelor

7
judecatoresti era în proces de reorganizare, iar Consiliul Superior al Magistraturii nu era creat,
potrivit Constitutiei, în prima componenta a Curtii Constitutionale judecatorii din partea Consiliului
Superior al Magistraturii au fost alesi prin vot secret la adunarea generală a judecatorilor Republicii
Moldova din 7 februarie 1995.

Reieşind din durata mandatului, putem clasifica desemnarea judecătorilor în trei grupe:

1. Desemnarea pentru un mandat – în aceste state judecătorul îşi exercită

funcţia până la vârsta, limita stabilită pentru exercitarea funcţiei, adică până la vârsta de pensionare
(Armenia, Austria, Belgia). În Armenia membrii Curţii Constituţionale îşi exercită funcţiile din
momentul desemnării până la vârsta de 70 de ani,în Estonia judecătorii pot rămâne în funcţie până la
5 ani după atingerea vârstei de pensionare.

2. Desemnarea pentru un mandat care nu poate fi prelungit sau înnoit. Mandatul de 9 ani care nu
poate fi prelungit este stabilit în Bulgaria, Italia, Lituania; mandatul de 10 ani-în Georgia; de 12 ani-
în Germania – în Spania membrii Curţii Constituţionale sunt numiţi pe 9 ani, la fiecare trei ani 1/3
fiind reînnoită, la fel stipulează Constituţia Lituaniei.

a) Desemnarea pentru un mandat care poate fi prelungit sau înnoit, de exemplu: Belorusia, Estonia.
În Azerbaidjan judecătorii sunt numiţi pe un mandat de 15 ani, cu posibilitatea de reînnoire a
mandatului pe un termen de 10 ani.

Preşedintele Curţii Constituţionale are următoarele atribuţii conform art.40 din Legea cu privire la
Curtea Constituţională:

– reprezintă Curtea Constituţională în faţa autorităţilor publice;

– convoacă Curtea Constituţională şi prezidează şedinţele acesteia;
– repartizează cauzele judecătorilor Curţii Constituţionale;
– coordonează activitatea Curţii Constituţionale etc.
3.2 Procedura

Procedura Curtii este exercitata în temeiul Constitutiei, Legii cu privire la Curtea

Constitutionala și Codului jurisdictiei constitutionale. Potrivit Constitutiei și Legii cu privire la
Curtea Constitutionala, dreptul de a sesiza Curtea Constitutionala îl au: Presedintele Republicii

8
Moldova; guvernul; ministrul justitiei; Curtea Suprema de Justitie; Judecatoria Economica;
Procurorul General; Deputatul оn Parlament; Fractiunea parlamentara; Adunarea populara a
Gagauziei (Gagauz -Yri – unitate teritoriala autonoma a Republicii Moldova).

Curtea Constitutionala exercita jurisdictia constitutionala numai la sesizarea subiectilor

prevazuti în mod expres în Legea cu privire la Curtea Constitutionala. Cetatenii nu sunt subiecti cu
drept de sesizare a Curtii Constitutionale și nici Curtea Constitutionala nu poate examina cauze din
propria initiativa. Sesizarea se inainteaza Curtii Constitutionale în scris, în limba de stat și se
prezinta Presedintelui Curtii. Procedura examinarii este gratuita. Examinarea sesizarii are 2 etape:
examinarea preliminara, examinarea chestiunii în fond. Daca sesizarea intruneste conditiile
prevazute de procedura jurisdictionala, Presedintele Curtii dispune transmiterea acesteia spre
examinare preliminara unui sau mai multor judecatori ai Curtii, unei subdiviziuni a Secretariatului
Curtii sau unui judecator-asistent. Raportul privind examinarea preliminara urmeaza să fie prezentat
în termen de cel mult 60 de zile de la data inregistrarii sesizarii. Daca este necesară efectuarea unui
volum mare de investigatii, acest termen poate fi prelungit cu 30 de zile. Dupa examinarea
preliminara a sesizarii judecatorii-raportori prezinta Curtii raportul privind examinarea preliminara a
sesizarii. Plenul Curtii decide asupra acceptarii sau neacceptarii sesizarii spre examinare în fond și
includerea acesteia în ordinea de zi pentru examinare la sedinta publica a Curtii. Dupa acceptarea
spre examinare în fond a sesizarii și includerea acesteia în ordinea de zi, Presedintele Curtii
desemneaza un judecator-raportor, fixeaza termenul de examinare a sesizarii și de prezentare a
raportului. Judecatorul(rii)-raportor(i) pregateste (tesc) dosarul spre examinare: remite celeilalte
parti copia de pe sesizare și de pe materialele anexate; studiaza obiectiile scrise ale celeilalte parti
asupra sesizarii; solicita organelor respective materialele referitoare la cauza; cere efectuarea
expertizelor; poate cere avizul Consiliului Stiintific-Consultativ asupra chestiunii examinate, poate
intreprinde și alte masuri. Dupa pregatirea cauzei judecatorul(rii)-raportor(i), nu mai tarziu decat cu
10 zile inainte de sedinta Curtii, incunostiinteaza judecatorii Curtii și participantii la proces asupra
locului, datei și orei sedintei, remite copiile de pe sesizare judecatorilor și partilor. Partile participa
la examinarea cauzei nemijlocit sau prin intermediul reprezentantilor. În calitate de reprezentanti ai
partilor pot participa, în baza de procura, avocati, specialisti în domeniul respectiv, alte persoane. În
numele unei parti pot participa citiva reprezentanti. Volumul, imputernicirilor reprezentantilor și
drepturile lor sunt indicate în procura. Partile în proces au drepturi procedurale egale și au acces la

9
lucrarile dosarului. Curtea este autorizata să ceara și să obtina informatii și materiale suplimentare
necesare examinarii cauzei de la orice autoritate publică, persoane oficiale, institutii și organizatii.
Neexecutarea cerintelor Curtii poate fi sanctionată.

Curtea îsi exercita jurisdictia constitutionala în sedinte plenare, publice, pe principiul

contradictorialitatii. Cvorumul pentru plenul Curtii este de doua treimi din numarul judecatorilor
Curtii. Examinarea fiecarui caz se efectueaza în aceeasi sedinta. Curtea nu poate examina alta cauza
pina la pronuntarea hotaririi în cauza curenta sau pina la deciderea suspendarii examinarii ei. Curtea
Constitutionala poate decide ca dezbaterile în sedinta să se desfasoare cu usile inchise, daca
publicitatea poate dauna intereselor statului și ordinii publice. Dupa examinarea cauzei Curtea
delibereaza în camera de consiliu. Deliberarea este secreta și judecatorii Curtii nu sunt în drept să
divulge continutul deliberarilor. Intru exercitarea atributiilor sale Curtea adopta hotariri, decizii și
emite avize. În cazul solutionarii în fond a chectiunii se propunta hotarire sau se emite aviz, în cazul
nesolutionarii în fond a chestiunii se adopta o decizie. Avizele se emit pentru initiativele de revizuire
a Constitutiei; circumstantelor care justifica dizolvarea Parlamentului sau suspndarea din functie a
Presedintelui Republicii Moldova și interimatul functiei acestuia; controlul constitutionalității unui
partid s.a. Actele Curtii se adopta cu votul majoritatii judecatorilor. Judecatorii nu sunt în drept să se
abtina de la deliberari sau de la votare. Presedintele sedintei voteaza ultimul. În caz de paritate de
voturi, votul Presedintelui este hotaritor. Hotaririle și avizele Curtii se adopta în numele Republicii
Moldova, Hotaririle Curtii Constitutionale produc efecte numai pentru viitor, sunt definitive și nu
pot fi supuse nici unei cai de atac. Legile și alte acte juridice sau unele prevederi ale lor, declarate
neconstitutionale, îsi pierd puterea juridica la data adoptarii hotaririi Curtii și nu pot fi aplicate pe
viitor. Revizuirea hotaririi sau avizului Curtii se efectueaza numai la initiativa Curtii, prin decizie,
adoptata cu votul majoritatii judecatorilor ei. Judecatorul Curtii care nu este de acord cu hotarirea
pronuntata sau avizul emis poate să-și expuna în scris opinia separata. Hotaririle și avizele Curtii
Constitutionale, impreuna cu opinia separata, daca exista, se publica în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova în decurs de 10 zile de la data pronuntarii.

3.3 Organizarea

Preşedintele şi judecătorii Curţii Constituţionale sunt asistaţi în activitatea lor de 6 judecători-

asistenţi (art. 35 a legii). Ultimii sunt angajaţi prin concurs. Candidaţii la funcţia de judecător-

10
asistent trebuie să respecte următoarele condiţii: prigătire juridică superioară; 10 ani în activitatea
juridică sau în învăţământul juridic superior. Asistenţa informaţională, organizatorică, ştiinţifică şi
de altă natură, organizarea audienţei cetăţenilor, examinarea în prealabil a unor sesizări, acordarea
ajutorului în pregătirea dosarelor sînt asigurate de Secretariatul Curţii Constituţionale. Regulamentul
Secretariatului, organizarea, statul lui de funcţii se aprobă de Curtea Constituţională. Secretariatul
este condus de un şef, care este responsabil de toate lucrările administrative. Angajarea şi eliberarea
din funcţie a lucrătorilor Secretariatului, ordonarea mijloacelor bugetare ale Curţii revine
Preşedintelui Curţii Constituţionale. Personalul Secretariatului constituie 20 persoane (Cancelaria - 5
persoane, sectia relatii internationale - 3 persoane, sectia sistematizarea legislatiei – 4 persoane,
sectia redactional-editoriala – 3 persoane, grefierul, sectia financiar- administrativa – 4 persoane). Pe
lângă Curtea Constituţională funcţionează un Consiliu Ştiinţific -Consultativ în conformitate cu art.
36 al Legii „Cu privire la Curtea Constituţională” – format din savanţi şi specialişti practicieni în
domeniul dreptului. Regulamentul Consiliului Ştiinţific-Consultativ a fost aprobat prin Hotărârea
Curţii Constituţionale nr. 33 din 29.10.1998. Curtea Constituţională are buget propriu, care face
parte integrantă din Bugetul de stat. Bugetul Curţii se aprobă de Parlament concomitent cu Bugetul
de stat. Asistenta informatională, organizatorica, stiintifica și de alta natura, organizarea audientei
cetatenilor, examinarea în prealabil a unor sesizari, acordarea ajutorului în pregatirea dosarelor sunt
asigurate de Secretariatul Curtii Constitutionale 5. Curtea Constitutionala are buget propriu, care face
parte integranta din Bugetul de stat. Bugetul Curtii se aproba de Parlament concomitent cu Bugetul
de stat. Pe linga Curtea Constitutionala functionează un Consiliu Stiintific-Consultativ.

3.4 Atribuțiile

Activitatea Curţii Constituţionale este una organizatorică, de supraveghere, îndreptată spre a

atenţiona autorităţile publice, actul cărora este supus controlului, să înlăture normele ce contravin
Constituţiei şi să oprească acţiunea actului normativ, dar dreptul de a-l modifica sau anula revine
organului ce l-a adoptat. Hotărârile pentru controlul constituţionalităţii sunt executorii şi definitive,
atrăgând nulitatea actului normativ sau dispoziţiilor acestuia declarate neconstituţionale. În acest
context, Curtea Constituţională devine un „arbitru" suprem în materia examinării în exclusivitate a
chestiunilor de drept. În calitate de unică autoritate de jurisdicţie constituţională, Curtea îşi exercită

5
Qreferat, articolul Curtea Constituțională, 2016.

11
atribuţiile potrivit prevederilor art. 135 din Constituţie, art. 4 al Legii cu privire la Curtea
Constituţională şi art. 4 al Codului jurisdicţiei constituţionale.

Potrivit articolelor 135 și 141 (2) din Constitutie, în corespundere cu procedurile fixate în
Codul jurisdictiei constitutionale, Curtea Constitutionala are urmatoarele atribuții:

a) exercita la sesizare controlul constitutionalității legilor, regulamentelor și hotaririlor

Parlamentului, decretelor Presedintelui Republicii Moldova, hotaririlor și dispozitiilor Guvernului,
precum și a tratatelor internationale la care Republica Moldova este parte. Acest control este
posterior, orice act normativ, precum și orice tratat international la care Republica Moldova este
parte se considera constitutional pina cind neconstitutionalitatea lui va fi dovedita în procesul
exercitarii jurisdictiei constitutionale. Controlului constitutionalității sunt supuse numai actele
normative adoptate dupa intrarea în vigoare a noii Constitutii – 27 august 1994.

Curtea Constitutionala solutioneaza numai probleme ce tin de competenta să. Daca în procesul
examinarii apar chestiuni ce tin de competenta altor organe, Curtea remite acestora materialele.
Curtea Constitutionala îsi stabileste ea insasi limitele de competenta. Efectuind controlul actului
normativ contestat, Curtea poate pronunta hotariri și asupra altor acte normative, a caror
constitutionalitate depinde în intregime sau partial de constitutionalitatea actului contestat.

În perioada anilor 1995-1997 Curtea a supus controlului constitutionalității circa 128 acte normative
ale Parlamentului, Presedintelui Republicii Moldova și Guvernului.

Controlul constitutionalității tratatelor internationale nu s-a efectuat;

b) interpreteaza Constitutia. Pe parcursul anilor 1995-1997 Curtea a interpretat de 11 ori articole ale
Constitutiei. Majoritatea interpretarilor se refera la competentele autoritatilor publice și respectarea
principiului separatiei și colaborarii puterilor în stat;

c) se pronunta asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei. Potrivit Constitutiei, subiectii ce au

dreptul de a initia revizuirea Constitutiei pot prezenta proiectele legilor constitutionale numai cu
avizul Curtii Constitutionale, adoptat cu votul a cel putin 4 judecatori. Desi avizul Curtii referitor la
proiect nu este obligatoriu pentru Parlament, în practica Parlamentul se conduce de aceste avize.
Pina în prezent Curtea și-a expus opinia fata de 3 initiative privind modificarea Constitutiei. Unul

12
din proiecte, ce tine de stabilirea unor noi conditii pentru numirea în functia de judecator în sistemul
instantelor judiciare de drept comun, a fost adoptat de Parlament;

d) confirma rezultatele referendumurilor republicane. În perioada existentei Curtii Constitutionale în

Republica Moldova asemenea referendumuri nu s-au desfasurat;

e) confirma rezultatele alegerii Parlamentului și a Presedintelui Republicii Moldova: În decembrie

1996 Curtea a confirmat rezultatele alegerii Presedintelui Republicii Moldova, ales în corespundere
cu prevederile Constitutiei, și în aprilie 1998 – rezultatele alegerii Parlamentului Republicii
Moldova;

f) constată circumstantele care justifica dizolvarea Parlamentului, suspendarea din functie a

Presedintelui Republicii Moldova sau interimatul functiei de Presedinte al Republicii Moldova;

g) rezolva cazurile de neconstitutionalitate a actelor juridice, sesizate de Curtea Suprema de Justitie.

h) hotaraste asupra chestiunilor ce au ca obiect constitutionalitatea unui partid. Pina în prezent în

practica Curtii nu au fost solutionate asemenea cazuri.

i) confirmă rezultatele alegerii Parlamentului şi a Preşedintelui Republicii Moldova, validează

mandatele deputaţilor şi al Preşedintelui Republicii Moldova;

j) constată circumstanţele care justifică dizolvarea Parlamentului, demiterea Preşedintelui Republicii

Moldova, interimatul funcţiei de Preşedinte, imposibilitatea Preşedintelui Republicii Moldova de a-
şi exercita atribuţiile mai mult de 60 de zile;

k) rezolvă excepţiile de neconstituţionalitate a actelor juridice, sesizate de Curtea Supremă de

Justiţie;

l) hotărăşte asupra chestiunilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid.

Intru asigurarea inamovibilitatii judecatorului, Curtea este unica autoritate abilitata să decida
asupra ridicarii imunitatii judecatorului și eliberarii din functie. Constitutia stabileste expres
atributile Curtii Constitutionale, care nu pot fi completate sau limitate în baza unei legi. Atributiile
Curtii Constitutionale pot fi modificate doar prin modificarea corespunzatoare a Constitutiei.

13
3.5 Condiţii de numire şi procedura de numire a judecătorilor Curţii Constituţionale

Este necesar de analizat criteriile de numire a judecătorilor Curţii Constituţionale, De regulă,

sunt înaintate următoarele cerinţe socio-profesionale: cetăţenia, vârsta, capacitatea juridică,
competenţa profesională, studii, calităţi morale, cunoaşterea limbii de stat, domiciliul permanent pe
teritoriul statului respectiv, acordul prealabil. Cerinţa de cetăţenie este reflectată în legislaţia Rusiei,
Spaniei, Ucrainei. Preferinţa generală pentru jurişti se observă în mai multe state (Albania, Austria,
Germania). Totuşi sunt state care acceptă şi nejurişti ca membri ai Curţii (Armenia, Franţa,
Kazahstan), dar în realitate aceste Curţi sunt alcâtuite din jurişti În general vârsta maximă a
judecătorilor Curţii Constitutionale variază de la 65 de ani (Malta, Turcia, Ucraina) la 68
(Germania), 70 (Armenia, Austria, Belgia) şi chiar până la lipsa unei careva limite (Albania,
Bulgaria, Lituania). În unele legislaţii ale statelor se stabileşte şi limită minimă, de exemplu în
Azerbaidjan – 30 ani, Georgia-35 de ani, Rusia şi Ucraina- 40 de ani, Ungaria 45 de ani. Condiţiile
pentru a deţine funcţia de judecător al Curţii Constituţionale din RM sunt prevăzute în art.11 al legii
şi anume: pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională, vechimea cel puţin 15 ani în
activitatea juridică, învăţământ juridic superior sau în activitatea ştiinţifică, să nu depăşească limita
de vârstă de 65 de ani şi acordul prealabil în scris. Acest acord trebuie să conţină şi un angajament al
candidatului de a demisiona din funcţia pe care o ocupă sau după caz, de a-şi suspenda activitatea în
partid sau în orice altă organizaţie politică.

3.6 Statutul judecătorilor Curţii Constituţionale

Potrivit conditiilor constitutionale, pentru numirea în calitate de judecator al Curtii

Constitutionale persoana trebuie să aiba o pregatire juridica superioara, o inalta competenta
profesionala și o vechime de cel putin 15 ani în activitatea juridica, în invatamintul juridic sau în
activitatea stiintifica. Legea cu privire la Curtea Constitutionala stabileste limita de virsta pentru
numirea în functia de judecator al Curtii Constitutionale de 65 de ani. Acesta şi Legea cu privire la
Curtea Constituţională consacră independenţa Curţii faţă de oricare altă autoritate publică, ea
supunându-se numai constituţiei şi prevederilor legii sale organice. Potrivit Constituţiei, judecătorii
Curţii Constituţionale sînt inamovibili6 pe durata mandatului, independenţi şi se supun numai

6
Inamovibilitatea – garanţie a independenţei judecătorului – este instituţia pe temeiul căreia judecătorul nu poate
fi eliberat din funcţie, suspendat, pensionat prematur, transferat prin voinţa arbitrară a autorităţilor publice ori în afara
cazurilor şi fără observarea formelor şi condiţiilor prevăzute de lege.

14
Constituţiei. Din perspectiva statutului specific al judecătorului constituţional, numai unele dintre
aceste determinări ale inamovibilităţii îşi găsesc aplicare. Astfel:

Mandatul judecătorului nu poate înceta decât individual, voluntar – expres sau tacit – ori de drept, în
condiţiile prevăzute de art. 18 din Legea cu privire la Curtea Constituţională :

(1) Mandatul de judecător al Curţii Constituţionale încetează şi se declară vacanţa funcţiei în caz de:

a) expirare a mandatului;
b) demisie;
c) ridicare a mandatului;în caz de:
a. imposibilitate a exercitarii functiei de judecator din motive de sanatate;
b. incalcare a juramintului și obligatiilor functiei;
c. condamnare de catre instanta judecatoreasca pentru savirsirea unei infractiuni;
d. incompatibilitate.
d) deces.
(2) Încetarea mandatului şi vacanţa funcţiei în cazurile prevăzute la alin. (l) lit. a), b), d) se declară
prin dispoziţie a Preşedintelui Curţii Constituţionale, iar în cazul prevăzut la lit. c) de către Curtea
Constituţională; b) Suspendarea din funcţie a judecătorului nu poate să aibă loc decât în situaţia
trimiterii lui în judecată penală şi până la soluţionarea definitivă a organului judiciar (art. 16 alin. (4)
din Legea cu privire la Curtea Constituţională). Problema pensionării premature nu se poate pune,
întrucât, judecătorul constituţional este numit pe durata unui mandat, care nu încetează decât în
situaţiile prevăzute de art. 18 din Legea cu privire la Curtea Constituţională. Este exclusă, de
asemenea, ipoteza avansării, Curtea fiind ea însăşi unica autoritate de jurisdicţie constituţională şi în
afara oricărui sistem ierarhic. În fine, fiind în prezenţa unui mandat constituţional, nu a unui contract
individual de muncă problema transferării nu se pune. Forţa principiului inamovibilităţii, importanţa
şi eficacitatea acestuia decurg, mai întâi, din valoarea lui constituţională. Judecătorii Curţii
Constituţionale sunt inamovibili pe durata mandatului pentru care au fost numiţi. Pentru “părţile”
aflate într-un “litigiu constituţional”, independenţa judecătorului constituţional se traduce prin
imparţialitate. Garanţiile imparţialităţii sunt de ordin structural şi de ordin funcţional, îndeplinind
funcţii complementare, mutuale. Un mijloc de protecţie a mandatului judecătorului constituţional, de
garantare a independenţei şi a imparţialităţii lui îl constituie şi imunitatea judecătorului, sub aspectul

15
inviolabilităţii. Inviolabilitatea este o aşa-zisă “imunitate de procedură”, consacrată în considerarea
eventualelor imputări făcute judecătorului constituţional pentru alte fapte decât cele săvârşite în
îndeplinirea mandatului său şi în legătură directă cu conţinutul acestuia. Inviolabilitatea are drept
scop să prevină urmărirea judiciară nefondată, arbitrară a judecătorului, împiedicându-l astfel să-şi
îndeplinească mandatul încredinţat sau constrângându-l astfel să-l exercite într-un anumit mod,
contrar convingerilor şi voinţei sale. Imunitatea nu este un privilegiu – inadmisibil de altfel, ci o
procedură specială de protecţie a mandatului – constituţional – conferit judecătorului faţă de acte sau
fapte abuzive ori insuficient fondate. Inviolabilitatea priveşte actele sau faptele judecătorului străine
de mandat.

3.7 Actele Curţii Constituţionale

Curtea Constituţională pronunţă hotărâri şi decizii şi emite avize. În cazul soluţionării în fond
a sesizării se pronunţă hotărâre sau se emite aviz. În cazul nesoluţionării în fond a sesizării se
pronunţă decizie, care se întocmeşte ca act aparte ori se consemnează în procesul-verbal.

Hotărârile. Prin hotărâre, Curtea Constituţională:

 se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, regulamentelor şi hotărârilor Parlamentului,

decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărârilor şi dispoziţiilor Guvernului, precum
şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;
 interpretează Constituţia;
 confirmă rezultatele referendumurilor republicane;
 confirmă rezultatele alegerii Parlamentului şi a Preşedintelui Republicii Moldova;
 rezolvă excepţiile de neconstuţionalitate a actelor juridice, sesizate de Curtea Supremă de
Justiţie; se pronunţă asupra altor cazuri de competenţa să.

Prin avize Curtea Constituţională se pronunţă asupra:

 iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;

 circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului;
 circumstanţelor care justifică suspendarea din funcţie a Preşedintelui
 Republicii Moldova;
 circumstanţelor care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova;

16
  constituţionalităţii unui partid;
 altor cazuri de competenţa să.

Deciziile sînt pronunţate de Curtea Constituţională, de Preşedintele şi de judecătorii Curţii în

cazurile prevăzute de procedura jurisdicţiei constituţionale, cu excepţia celor care necesită hotărâri
sau avize.

Dispoziţiile. Preşedintele Curţii Constituţionale, în exerciţiul funcţiunii, dă dispoziţii.

Curtea Constituţională pronunţă hotărâri şi emite avize prin vot deschis. La decizia Curţii ele
pot fi adoptate prin vot secret. Votarea deschisă se efectuează prin audierea nominală a judecătorilor
Curţii Constituţionale. Preşedintele şedinţei votează ultimul. Preşedintele şedinţei supune votului
propunerile judecătorilor Curţii Constituţionale în ordinea prezentării lor. În final se votează actul în
ansamblu. Judecătorul Curţii Constituţionale nu este în drept să se abţină de la deliberări ori de la
vot. Hotărârea şi avizul se adoptă cu votul majorităţii judecătorilor Curţii Constituţionale, în caz de
paritate a voturilor, cel al preşedintelui şedinţei este hotărâtor. Hotărârea şi avizul sînt formulate în
scris de judecătorul raportor sau de un alt judecător, la propunerea preşedintelui şedinţei. Judecătorul
Curţii Constituţionale care nu este de acord cu hotărârea pronunţată sau cu avizul emis poate să-şi
expună în scris opinia să separată. Opinia separată a judecătorului poate fi anexată, la cererea
acestuia, la actul adoptat. Hotărârea şi avizul Curţii Constituţionale sînt definitive şi nu pot fi
atacate7.

4 Poziţia Curţii Constituţionale în sistemul organelor de stat

În calitate de organ ce realizează jurisdicţia constituţională, Curtea este independentă faţă de

puterea legislativă, executivă şi judecătorească, ea se supune doar Constituţiei, garantând supremaţia
Constituţiei, asigurând realizarea principiului separaţiei puterilor în stat, precum şi responsabilitatea
statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat. Curtea Constituţională reprezintă un organ
constituţional independent al statului, funcţia primară a Curţii Constituţionale fiind controlul
constituţionalităţii actelor normative şi anularea normelor juridice care contravin Constituţiei,
precum şi interpretarea Constituţiei. Curtea activează conform propriei jurisdicţii, în baza

7
DreptMd, articolul Organizarea Şi Structura Curţii Constituţionale, 2016.

17
principiilor independenţei, inamovibilităţii, colegialităţii, legalităţii și publicităţii. În activitatea să
Curtea dispune de autonomie financiară şi de buget propriu,acesta fiind distinct în bugetul de stat.

4.1 Baza legală

 Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova 27.08.1991

 Constituţia Republicii Moldova 29.07.1994
 Legea cu privire la Curtea Constituţională nr. 317-XIII din 13.12.1994
 Codul jurisdicţiei constituţionale nr. 502-XIII din 16.06.1995
 Decizia Curţii Constituţionale nr.AG-3 din 03.06.2014 pentru aprobarea Regulamentului
privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională
 Decizia Curţii Constituţionale nr.AG-4 din 03.06.2014 pentru aprobarea regulamentului privind
organizarea internă a Curții Constituționale
 Decizia Curţii Constituţionale nr.AG-5 din 03.06.2014 privind distincțiile Curții Constituționale
4.2 Caractere particulare ale Curții Constituționale

Printre acestea putem menţiona:

 Curtea Constituţională nu este o putere în stat şi nici nu deţine vreuna din funcţiile puterilor
legislative, executive şi judecătoreşti;
 Ca autoritate publică reglementată de constituţie într-un titlu distinct Curtea exercită rolul de
garant al supremaţiei constituţiei;
 Ea este o autoritate publică ce sprijină buna funcţionare a puterilor publice în cadrul raporturilor
constituţionale de separaţie, echilibru, colaborare şi control reciproc;
 Curtea Constituţională este independentă faţă de orice altă autoritate publică şi se supune numai
constituţiei şi legii sale organice.
 Caracterul politic al Curţii Constituţionale rezultă, în primul rând, din faptul de desemnare al
judecătorilor deoarece în desemnarea lor sunt implicate autorităţile politice, parlamentul. Însă
judecătorii nu sunt desemnaţi pe baza criteriilor politice. Totodată Curtea Constituţională
dispune de unele atribuţii care se disting în mod deosebit prin conţinutul lor politic, de exemplu:
confir-marea rezultatelor referendumurilor republicane, alegerea parlamentului, etc.
 Caracterul jurisdicţional determină şi principiile de organizare şi funcţionare a Curţii şi anume
independenţa şi inamovabilitatea judecătorilor, iar procedurile prin care se realizează atribuţiile
Curţii au, în mare parte, trăsături procedurale judecătoreşti.
În concluzie putem menţiona că Curtea Constituţională a Republicii Moldova este unica
autoritate publică politico-jurisdicţională, adică include trei trăsături esenţiale necesare în garantarea

18
supremaţiei Constituţiei, în asigurarea realizării principiului separării puterii de stat şi a
responsabilităţii statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat.

5 Concluzii

Într-o democraţie autentică controlul constituţional serveşte drept o garanţie fundamentală a

supremaţiei Constituţiei. În majoritatea statelor controlul constituţional este realizat de către o
autoritate independentă - Curtea Constituţională. Acesta este cea mai pertinenta soluție în
încredințarea controlului constituюionalitaюii legilor unei autoritați competente, specializate, unei
Curți Constituționale, situata în afara sistemului jurisdicțional ordinar єi independenta de acesta și de
puterile publice. Curtea Constitutionala a Republicii Moldova prin structura, imputernicirile si
functionarea să devine o autoritate publica, politica si jurisdictionala cu caracter de noutate in
sistemul constitutional al Republicii Moldova. Reiesind din trasaturile atribuite Curtii
Constitutionale a Republicii Moldova, ea se integreaza in "modelul european", conform caruia este o
jurisdictie creata in mod special pentru a solutiona contenciosul constitutional si e situata in afara
aparatului jurisdictional ordinar, fiind independenta de acesta si de puterile publice. Curtea
Constitutionala e chemata să joace rolul principal in realizarea reformelor si proceselor de stabilizare
a noilor structuri politice si juridice, scopul carora îl constituie suprematia legii. Justitia
constitutionala este strins legata de principiile statului de drept si de protectia drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale.

Per general, acestă instituție joacă rolul de garant al respectării dreptului de bază – celui
constituțional. Lucru care este foarte important oriunde în lume și în țara noastră.

6 Bibliografie

Regie live, articolul Curtea Constituțională, disponibil la

http://biblioteca.regielive.ro/referate/drept/curtea-constitutionala-1201.html 29.11.2016

Qreferat, articolul Curtea Constituțională, disponibil la

http://www.qreferat.com/referate/diverse/Curtea-constitutionala932.php 29.11.2016

Pagina oficială a Curții Constituționale a Republicii Moldova, http://www.constcourt.md/

29.11.2016

19
Graduo.ro, articolul Curtea Constitutionala - Autoritate de Jurisdictie, 2015, disponibil la
http://graduo.ro/referate/drept/curtea-constitutionala-autoritate-de-jurisdictie-390294 29.11.2016

DreptMd, articolul Organizarea Şi Structura Curţii Constituţionale, disponibil la

https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-constitutional/capitolul-28-organizarea-și-
structura-curtii-constitutionale/ 29.11.2016

Protic.net, articolul Curtea Constituțională (Romania) 2012, disponibil la http://protlc.net/curtea-

constitutionala/ 29.11.2016

20