Răspunderea juridică a avocaţilor

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU FACULTATEA DE DREPT

SPECIALIZAREA: Drept
DISCIPLINA: Organizarea profesiilor juridice liberale

Studenta: Pop Florina Andreea

Anul I
Răspunderea juridică a avocaţilor

INTRODUCERE
 Rolul avocaturii într-o societate este unul fundamental – de a face supremaţia legii efectivă, de a promova drepturile omului,
de a-i ajuta pe cei defavorizaţi şi de a da voce celor care nu au o influenţă politică. Eu cred sincer că actualmente avocaţii
depun eforturi să promoveze aceste valori, să-şi facă vocea auzită şi să se consolideze într-o profesie juridică unită şi
puternică. Totuşi, pentru a deveni astfel, profesia juridică însăşi are nevoie de schimbări semnificative, în special în domeniul
admiterii în profesie, instruirii iniţiale şi continue a avocaţilor, calificării profesionale şi calităţii serviciilor juridice, şi
garanţiilor efective de exercitare a profesiei. Răspunderea civilă a avocaţilor, ca formă a răspunderii juridice civile,
reprezintă consecinţa juridică negativă pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare de către avocat a obligaţiilor
profesionale faţă de client, exprimată prin necesitatea reparării prejudiciului cauzat clientului.

2
 Răspunderea juridică a
avocaţilor
Cu toate acestea în cadrul legislativ românesc actual lipseşte o abordare coerentă si
consecventă privind definirea şi reglementarea profesiilor liberale. Legislația
românească prezintă un mare gol în ceea ce priveşte cadrul general pentru stabilirea,
reglementarea, exercitarea şi controlul legalității practicării profesiilor liberale. Astfel
avem în prezent:
1) profesii liberale aprobate ca atare în baza unor legi speciale organice ordinare,
aprobate de Parlament;
2) profesii liberale recunoscute în baza unei Ordonanțe de Guvern privind asociațiile şi
fundațiile;
3) profesii reglementate prin recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale.
Dintre profesiile liberale putem aminti:
a) Profesia de avocat;
b) Profesia de notar public;
c) Profesia de consilier juridic;
d) Profesia de executor judecătoresc
Profesia de avocat Considerații generale. Istoric Avocatura este o instituţie cu o
îndelungată tradiţie istorică. Se poate afirma că avocatura a evoluat paralel cu
justiţia şi a fost influenţată de organizarea politică şi statală. Originea avocaturii
este plasată, de majoritatea autorilor, în Roma. Instituţia avocaturii este atribuită lui
Romulus, în epoca căruia funcţionau aşa numiţii „patroni”; ei aveau misiunea de a
asista, în formă gratuită, pe justiţiabili. În epoca legii acţiunilor, „patronii” au fost
 Răspunderea juridică a avocaţilor

Profesia de avocat Considerații generale. Istoric Avocatura este o instituţie cu o

îndelungată tradiţie istorică. Se poate afirma că avocatura a evoluat paralel cu
justiţia şi a fost influenţată de organizarea politică şi statală.

Originea avocaturii este plasată, de majoritatea autorilor, în Roma. Instituţia

avocaturii este atribuită lui Romulus, în epoca căruia funcţionau aşa numiţii „patroni”;
ei aveau misiunea de a asista, în formă gratuită, pe justiţiabili.

În epoca legii acţiunilor, „patronii” au fost utilizaţi numai de către patricieni.

Ulterior, în perioada procedurii formulare, avocatura a dobândit valenţele unei adevărate
profesiuni. În această epocă avocatura a încetat să fie un serviciu

gratuit. Ea a început să fie exercitată de adevăraţi jurisconsulţi, numiţi „advocați”. De

aici provine şi denumirea actuală a persoanelor ce exercită funcţia de apărare în faţa
organelor judiciare.

În epoca lui Justinian avocatura era organizată în colegii şi corporaţii cu caracter

profesional.
 Răspunderea juridică a avocaţilor
 Organizarea avocaturii pe baze profesionale a început să fie o caracteristică a societăţilor moderne. Totuşi, nu au lipsit
tendinţele de desfiinţare a corporaţiilor profesiocnale de avocaţi. Aşa s-a întâmplat la începuturile Revoluţiei franceze. Se
considera în această tumultuoasă epocă istoriă că monopolul unor profesii legale constituie o „ofensă adusă libertăţii
individuale”. Avocatura a devenit astfel o profesie liberă într-un mod absolut: lipsită de condiţii profesionale şi de orice
control public. În ţara noastră organizarea avocaturii începe odată cu adoptarea Regulamentelor organice. Pe
baza Regulamentelor organice se constituie în Muntenia şi Moldova câte un corp restrâns de avocaţi, care la început
erau salariaţi de stat şi funcţionau pe lângă instanţele penale. Avocatura a fost organizată pe baze moderne printr-o lege
din anul 1864. Modelul noii legislaţii a fost cel francez.
 Reglementarea impusă în anul 1864 stabilea că avocatura poate fi exercitată numai de persoanele care deţin
„diploma de studiul dreptului de la una din facultăţile de drept române sau străine”. Prin Decretul nr. 281/1954 pentru
organizarea şi exercitarea avocaturii s-a renunţat în mare măsură la sistemul liberal tradiţional. În temeiul acestei
reglementări, avocaţii erau organizaţi în birouri colective de asistenţă juridică. Potrivit acestei reglementări, raporturile
privitoare la acordarea asistenţei juridice se stabileau între conducerea biroului colectiv de asistenţă juridică şi justiţiabil.
Avocatul era asimilat, în special în materia răspunderii juridice, cu funcţionarul de stat. În prezent s-a revenit la sistemul
de organizare democratică a avocaturii. Actuala reglementare este consacrată în Legea nr. 51/1995. Principiile
organizării şi exercitării profesiei de avocat au fost detaliate în Statutul adoptat de Consiliul Uniunii Naţionale a
Barourilor din România la data de 30 septembrie 1995. Legea nr. 51/1995 a suferit modificări succesive.
 Rolul avocatului în procedura judiciară Avocatul este persoana care, având o calificare juridică superioară, asigură
apărarea justiţiabililor în faţa instanţelor judecătoreşti sau a altor autorităţi publice, în condiţiile determinate de
lege. Rolul avocatului nu poate fi redus la apărarea intereselor legitime ale justiţiabililor în faţa organelor judiciare.
5
Funcţiile activităţii avocaţiale rezultă, cu evidenţă, din reglementările actuale privitoare la exercitarea profesiei de
avocat.
Răspunderea juridică a avocaţilor

Astfel,potrivit art. (2) din Statutul profesiei de avocat:

„Scopul exercitării profesiei de avocat îl constituie promovarea şi apărarea drepturilor,libertăţilor şi intereselor legitime ale
persoanelor fizice şi juridice de drept public şi privat. În exercitarea dreptului de apărare recunoscut şi garantat de
Constituţie, de lege, de pactele şi de tratatele la care România este parte, avocatul are dreptul şi obligaţia de a stărui, prin
toate mijloacele legale, pentru realizarea liberului acces la justiţie, pentru un proces echitabil şi soluţionat într-un termen
rezonabil, indiferent de natura cauzei sau de calitatea părţilor”. Funcţia de colaborare cu justiţia nu este mai puţin
importantă, deşi trebuie să recunoaştem că aceasta nu apare, adeseori, în prim planul activităţii avocaţiale. Ea este
considerată ca o funcţie de interes public, iar avocatul ca un auxiliar al justiţiei sau un partener ori colaborator al
judecătorului. Realizarea unui echilibru între cele două funcţii nu este adeseori uşor de realizat. Interese uneori convergente
fac totuşi dificilă o armonizare posibilă şi deopotrivă necesară. Ea se face adeseori chiar şi în activitatea extrajudiciară a
avocatului. Avem în vedere îndeosebi munca preventivă a avocatului realizată în cadrul consultaţiilor juridice acordate de
către acesta şi care conduce nu arareori la evitarea unor litigii. Dar „armonizarea” funcţiilor avocaţiale depinde de modul
în care avocatul înţelege să-şi îndeplinească obligaţiile sale profesionale.3 Pentru aceasta avocatul trebuie să dea dovadă
de o temeinică pregătire profesională, de o profundă cunoaştere a doctrinei şi jurisprudenţei, de o verticalitate morală
incontestabilă, respect faţă de lege şi pasiune pentru adevăr.
În cazul avocaţilor, răspunderea lor disciplinară poate fi angajată pentrunerespectarea prevederilor Legii ori ale Statutului,
a deciziilor obligatorii adoptate deorganele de conducere ale baroului sau ale uniunii, precum şi pentru orice fapte săvârşite
înlegătură cu profesia sau în afara acesteia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale
instituţiei. 6
 Răspunderea juridică a avocaţilor

Art. 25 al Legii, care se referă la retragerea licenţei pentru exercitarea profesiei deavocat, prevede în mod explicit că
licenţa se retrage în cazul: a) neexercitării repetate, în decursul unui an, a atribuţiilor, dacă anterior avocatului is-au
aplicat sancţiuni disciplinare; b) exercitării profesiei de avocat după suspendarea de drept a activităţii avocatuluisau
netransmiterii, de către avocatul a cărui activitate este suspendată, la Consiliul UniuniiAvocaţilor a licenţei şi a legitimaţiei
în termenul stabilit; c) încălcării sistematice de către avocat a condiţiilor de acordare a asistenţei juridicegarantate de
stat;d) refuzului repetat, nemotivat, de a acorda asistenţă juridică garantată de stat lasolicitarea oficiilor teritoriale ale
Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată deStat;e) depistării circumstanţelor care adeveresc acţiunile
nelegitime ale avocatului laobţinerea licenţei;f) încălcării grave, de o singură dată, a normelor Codului deontologic al
avocatului;g) rămânerii definitive a sentinţei instanţei judecătoreşti de condamnare a avocatului;h) pierderii, de către
avocat, a cetăţeniei Republicii Moldova după obţinerea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat;i) încălcării grave a
prevederilor contractului de asistenţă juridică; j) neindicării, în contractul de asistenţă juridică, a onorariilor încasate de
la client sauindicării unor sume diminuate. În aceste cazuri (cu excepţia p. d)), licenţa este retrasă de Ministerul Justiţiei, la
propunerea Comisiei pentru etică şi disciplină (art. 25 alin. 2 al Legii). Comisia nu poate faceastfel de propuneri decât în
urma unor proceduri disciplinare.Potrivit reglementărilor, instanţele disciplinare, cu alte cuvinte instituţiile abilitate
săcerceteze pretinsele abateri şi să dispună asupra faptei semnalate sunt: Comisia de disciplinăa baroului ; Comisia
centrală de disciplină ; Consiliul U.N.B.R., în plenul său, constituitconform art. 72 alin. (3) din Lege .Acţiunea disciplinară
aparţine consiliului baroului , care se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizat de orice persoană interesată.

7
Răspunderea juridică a avocaţilor

condiţiile prevederilor primului alineat al art. 70, iar instanţele şi parchetele sunt obligate săînainteze consiliului baroului orice plângere făcută
împotriva unui avocat şi să îl înştiinţezedespre orice acţiune de urmărire penală sau de judecată pornită împotriva unui avocat .Potrivit Legii,
sancţiunile disciplinare sunt :
a) mustrarea ;
b) avertismentul ;
c)amendă de la 50 lei la 500 lei (care se face venit la bugetul baroului);
d) interdicţia de aexercita profesia pe o perioadă de la o lună la un an ;
e) excluderea din profesie.Relația client – avocat
În calitate de client, ceea ce trebuie să căutați este ajutorul într-o problemă cuimplicații legale, însă ceea ce ridică anumite dificultăți sunt așteptările
cu care se pleacă ladrum. Mulți clienți sunt speriați și neplăcut surprinși de cum anume funcționează sistemullegal în România, având anumite
reacții ce nu sunt potrivite unei relații de tip client-avocat.Cel care caută să îi fie apărate drepturile și interesele trebuie să fie un călător
diligent,avocatul aducându-i la cunoștință despre tot ce îl poate aștepta înainte de a se angaja ladeschiderea unui litigiu.O relație de succes între
avocat și client are baza în instituția sincerității. Aceastaconduce la câștigarea încrederii clientului și la o colaborare de lungă durată.Avocatul este
privit ca fiind apărătorul cetății, ceea ce implică totuși existența unuiechilibru deplin între respectarea legii și urmărirea interesului clientului.
Avocatul care îșiincurajează clientul să încalce legea își depășește menirea de avocat, din păcate. Exercitarea profesiei de avocat presupune până la
urmă aplicarea legii cu scopul de a atinge interesulsuperior al clientului, însă trebuie înțeles că interesul clientului nu primează față derespectarea
legii.Odată ce a fost stabilită relația client-avocat, trebuie să înțelegem limitele ce se impunîn această colaborare, atât din partea avocatului, cât și
din partea clientului. Cu privire la ceeace trebuie îndeplinit de avocat, am analizat mai sus, dar să nu uiăm că și clientul are un rolactiv în toate
demersurile.Dacă am sta să analizăm poziția în care se află avocatul în relația ce a fost creată cuun client, observăm vulnerabilitatea poziției
acestuia.
Există o mare posibilitate ca dindorința de răzbunare, din necunoașterea legii sau din alte considerente subiective, clientul săacționeze de așa natură
încât să fie pătată imagina avocatului, ea fiind foarte importantă înexercitarea acestei profesii. Poziția avocatului este incertă atunci când clientul nu8
poate săofere o colaborare fructuoasă, motiv pentru care este oferită o protecție celui dintâi, protecțiece este analizată mai jos. Astfel, clientul trebuie
să înțeleagă în primul rând faptul că avocatulurmărește să ii apere drepturile și interesele, nu să obțină în orice condiții rezultatul droit de client.
Relația trebuie să fie una fructuoasă, clientul fiind cel care ar trebui să ofereinformații sincere și nealterate.
 Bibliografie

https://www.scribd.com/document/491056975/R%C4%83spunderea-juridic%C
4%83-a-avoca%C5%A3ilor-TRIMISA-docx

http://uam.md/media/files/files/23770-raspunderea_juridica_3613388.pdf

https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-lucian-blaga-din-sibiu/orga
nizarea-sistemului-judiciar/raspunderea-juridica-a-avocatilor/29361350

https://lege5.ro/Gratuit/gi4diobrha/art-231-indatoririle-avocatului-statut?
dp=gu4timzzgy3do