ORGANIZAREA PROFESIEI DE AVOCAT

Introducere

În cadrul acestui capitol sunt prezentate principiile fundamentale care guvernează

organizarea profesiei de avocat, formele de exercitare a profesiei, precum și organele
care conduc, principalele atribuții ale acestora, drepturile, îndatoririle și interdicțiile
avocaților.

Conținut

1. Exercitarea profesiei de avocat este supusă următoarelor principii

fundamentale:
 principiul legalității;
 principiul libertății;
 principiul independenței;
 principiul autonomiei și descentralizării;
 principiul păstrării secretului profesional.

În exercitarea profesiei avocatul este independent și se supune numai legii,

statutului profesiei și codului deontologic.
Scopul exercitării profesiei de avocat îl constituie promovarea și apărarea
drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanelor fizice și persoanelor
juridice, de drept public și de drept privat.
În exercitarea dreptului la apărare, care este recunoscut și garantat de Constituție,
de lege, de pactele și de tratatele la care România este parte, avocatul are dreptul și
obligația totodată, de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru realizarea liberului
acces la justiție, pentru un proces echitabil și soluționat într-un termen rezonabil,
indiferent de natura cauzei sau de calitatea părților.
Organizarea profesiei de avocat nu se poate face altfel decât prin și pe baza
legii, deopotrivă cu reglementarea condițiilor dobândirii legale a titlului profesional de
avocat și a exercitării sistematice a profesiei, exclusiv de către cei îndrituiți legal.

2. EVOLUȚIA ISTORICĂ A ORGANIZĂRII PROFESIEI DE AVOCAT ÎN

ROMÂNIA

Norme juridice moderne privind reglementarea calității de avocat și exercitarea

acestei profesii apar încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Anterior,
Pravilniceasca Condică a lui Alexandru Ipsilante, Manualul Juridic al lui Andronache
Donici, Codul Calimach al Moldovei, Codul Caragea, Regulamentul organic al Munteniei,
Regulamentul organic al Moldovei evocau și reglementau activitatea „vechililor
de judecată” (denumirea anterioară a avocaților), fără a organiza instituții privind Corpul
advocaților.
Organizarea profesiei de avocat prin lege se realizează însă, pentru prima dată,
prin Legea din 6 decembrie 1864 pentru constituirea corpului de advocați. Astfel, se
instituia prin lege înființarea și funcționarea unor asociații („consiliile de disciplină” –
organizate în capitala fiecărui județ) care includeau în mod obligatoriu toți avocații.
Datorită puterilor conferite de lege, acestea puteau interveni în reglementarea
și controlul accesului în profesie și a exercitării ei. Pentru prima dată legea prevedea
înscrierea avocaților în tabloul avocaților județului, întocmit de consiliul de disciplină.
Consiliul de disciplină și decanul acestuia erau aleși de avocați. În județele în care
numărul avocaților era mai mic, atribuțiile consiliului de disciplină erau îndeplinite de
tribunal.
Terminologia utilizată de lege pentru ordinul avocaților era aceea de „corpul de
advocați”, cu sensul de avocații înscriși în tabloul avocaților.
Prin Decretul pentru uniforma magistraților și advocaților din 29 decembrie 1864
se instituia regula legală potrivit căreia „costumul advocaților va fi ca al judecătorilor,
însă fără cardinalu și cu toga pătrată, fără șnur”, și regula potrivit cărei „avocații vor sta
în ședință cu capul descoperit”.
 Prin Legea din 12 martie 1907 pentru organizarea corpului de advocați,
structurile teritoriale ale ordinului avocaților dobândeau personalitate juridică. Conform
legii, exercitarea profesiei de avocat se făcea de către persoanele înscrise în
tabloul avocaților, fiind interzis oricărei persoane care nu are calitatea de avocat să aibă
un birou de avocatură.
Legea din 21 februarie 1923 pentru organizarea și unificarea corpului de avocați
utiliza la acel moment, ca sinonime, expresiile „corpul advocaților” (în sens restrâns, la
nivelul fiecărui județ) și „barou”.
Conform Legii din 28 decembrie 1931 pentru organizarea corpului de avocați,
terminologia utilizată era aceea de „corpul avocaților” sau „barou”. Avocații erau înscriși
în corpul avocaților și numai avocații puteau desfășura activități avocațiale.
Legea nr. 509 din 5 septembrie 1940 pentru organizarea Corpului de avocați din
România statua că barourile erau alcătuite din avocații din circumscripția unui județ și
erau persoane juridice de drept public.
În anul 1948 însă, prin Legea nr. 3 din 17 ianuarie 1948 pentru desființarea
Barourilor și înființarea Colegiilor de Avocați din România, barourile avocaților se
desființau iar în locul lor apăreau colegii de avocați pe județe, cu drepturile și obligațiile
prevăzute în Legea nr. 509 din 5 septembrie 1940. Colegiile de avocați erau persoane
juridice de drept public. Patrimoniul fostelor barouri trecea de plin drept, prin efectul
legii, asupra colegiilor de avocați înlocuitoare. Nu era vorba despre o desființare pură și
simplă a barourilor, deoarece în locul acestora erau înființate colegiile de avocați, dotate
cu personalitate juridică, succesoare universale și de plin drept, direct în temeiul legii, al
vechilor barouri.
Decretul nr. 39/1950 privitor la profesiunea de avocat nu a modificat situația
colegiilor de avocați. Prevederile sale includ, ca dispoziție finală, împrejurarea că Legea
nr. 509 din 5 septembrie 1940 este abrogată; în consecință, Legea nr. 3 din17 ianuarie
1948 pentru desființarea Barourilor și înființarea Colegiilor de Avocați din România nu a
vizat decât modificarea organizatorică a barourilor sub aspectul denumirii, din rațiuni
politice și care au servit pentru justificarea „purificării” avocaturii pe criterii politice.
Decretul nr. 281/1954 pentru organizarea avocaturii în Republica Populară
Română prevedea existența colegiilor de avocați, ca organizații obștești, cu personalitate
juridică.
 În epoca recentă, voința legiuitorului a fost de a se reveni la denumiri tradiționale
și la organe de conducere alese de membrii profesiei, cu menținerea continuității juridice
a structurilor organizatorice (colegii de avocați), care sunt succesoarele universale și de
plin drept, în temeiul legii, ale fostelor colegii de avocați. Astfel, prin lege a intervenit o
transformare a persoanelor juridice („barouri”) instituție tehnico-juridică consacrată în
doctrină și jurisprudență în perioada de aplicare a Decretului nr. 31/1954 privitor la
persoanele fizice și persoanele juridice. Decretul-Lege nr. 90/1990 privind unele măsuri
pentru organizarea și exercitarea avocaturii în România prevede că avocatura se
organizează și funcționează pe baza autonomiei profesiei, iar în fiecare județ și în
municipiul București este constituit câte un barou, cu personalitate juridică. Potrivit legii
expresia „colegiu de avocați” este înlocuită cu „barou”.
Legea nr. 287/2009 privind Codul civil consacră expres instituția legală a
transformării persoanei juridice (art. 241 – 242) ca modalitate de reorganizare a acesteia
și clarifică modul în care trebui interpretate și aplicate dispozițiile legale care au
consacrat și consacră caracterul legal al profesiei de avocat și care au intervenit succesiv
începând din anul 1864 pentru organizarea și modificarea legală a Ordinului avocaților.
Distincția dintre vechimea profesiei de avocat în România și, în special, în București,
și înființarea prin lege a structurilor Ordinului avocaților, care succesiv s-au numit „Corp
de advocați/avocați”, „Barou”, „Colegiu de avocați”, și din nou „Barou” se impune ca o
realitate istorică de netăgăduit, dar semnifică evoluția profesiei spre o reglementare
legală, care a dăinuit și dăinuie și în prezent. Structurile organizatorice legal înființate
privind profesia de avocat prin Legea din anul 1864 și care au dobândit personalitate
juridică, tot prin lege, în anul 1907, au fost consacrate în actele normative ulterioare – legi
sau acte cu valoare de lege. Nu a fost afectată existența lor. Orice dispoziție legală care a
vizat modificarea organizării și funcționării structurilor teritoriale ale Ordinului
avocaților a consacrat calitatea de succesor universal a barourilor – colegiilor de avocați
– barourilor și deci, continuarea, prin transformare, a persoanelor juridice.
Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, cea mai
recentă reglementare în acest domeniu, consacră organizarea activității avocaților
exclusiv în baza legii, în consens cu principiile avocaturii europene.
În prezent, Baroul este subiect de drept, are personalitate juridică. Baroul nu este
o persoană juridică de drept privat fără scop lucrativ, ci este o persoană juridică de
interes public, care coordonează activitatea unei profesii legal reglementate. Baroul este
investit cu misiunea de serviciu public a organizării exercitării avocaturii în limitele legii
și ale Statutului profesiei de avocat în raza sa teritorială de competență,
exercită prerogative de drept public privind reprezentarea profesiei pe lângă puterile
publice, prin organele sale, are competență de reglementare, competență administrativă
și competență jurisdicționala disciplinară.
Barourile din România și Uniunea Națională a Barourilor din România sunt
organizate pe baza principiului unicității, legal consacrat.
Înființarea, transformarea sau suprimarea Uniunii Naționale a Barourilor din
România sau a barourilor ca persoane juridice nu se face decât prin lege sau prin act
normativ cu putere de lege, ori emis în regim de putere în aplicarea legii.
Înființarea barourilor și a Uniunii Naționale a Barourilor din România nu se poate
face din inițiativă privată deoarece persoanele particulare nu se pot substitui Statului
pentru a înființa și organiza stabilimente de utilitate publică.

3. FORMELE DE EXERCITARE A PROFESIEI DE AVOCAT

Avocatul își poate exercita activitatea, la alegere, într-una dintre formele de

exercitare a profesiei:
 cabinete individuale,
 cabinete asociate,
 societăți civile profesionale,
 societăți civile profesionale cu răspundere limitată.

Cabinetul individual.
În cabinetul individual își poate exercita profesia un avocat definitiv, singur sau
împreună cu alți avocați colaboratori. Cabinetul individual se individualizează ca
denumire prin numele avocatului titular, urmat de sintagma cabinet de avocat.

Cabinete asociate
Cabinetele individuale se pot asocia în scopul exercitării în comun a profesiei,
drepturile și obligațiile avocaților titulari ai cabinetelor asociate păstrându-și caracterul
personal și neputând fi cedate. În mod corespunzător, cabinetele individuale se pot asocia
și cu societățile civile profesionale.
 Cabinetele asociate vor fi individualizate prin denumire cu numele tuturor
titularilor, urmate de sintagma cabinete de avocat asociate. Avocații din cabinetele
asociate intră în relații cu clienții în numele asocierii din care fac parte. Cabinetele
asociate nu pot angaja clienți cu interese contrare. Un cabinet asociat nu poate accepta o
cauză sau un client, dacă unul dintre cabinetele asociate se opune în mod justificat.

Cabinete grupate
Cabinetele individuale se pot grupa în vederea creării de facilități tehnico-
economice în vederea exercitării profesiei însă, spre deosebire de cabinetele asociate, in
acest caz se păstrează individualitatea în relațiile cu clienții. În acest caz nu se creează o
formă de exercitare a profesiei deoarece cabinetele grupate nu desfășoară activitate
avocațială în comun, fiind în prezența unei reuniri pe criterii exclusiv economice.

Societatea civilă profesională

Societatea civilă profesională se constituie din 2 sau mai mulți avocați definitivi.
În societatea civilă profesională își pot exercita profesia și avocați colaboratori sau
avocați salarizați. Societatea civilă profesională și avocații care profesează în cadrul ei nu
pot acorda asistenta juridică persoanelor cu interese contrare.
Raportul civil se naște între client și societatea civilă profesională, serviciile
profesionale urmând să fie îndeplinite de oricare dintre avocații desemnați de avocatul
coordonator, fără a se cere opțiunea clientului.
Denumirea acesteia trebuie să conțină numele a cel puțin unuia dintre asociați,
urmat de sintagma societate civilă de avocați.

Societatea civilă profesională cu răspundere limitată

Nou reglementată prin ultima modificare adusă Legii nr. 51/1995 de organizare
si funcționare a profesiei de avocat, societatea civilă profesională cu răspundere limitată
se constituie prin asocierea a cel puțin 2 avocați definitivi și aflați în exercițiul profesiei,
are personalitate juridică și patrimoniu propriu.
Activitatea profesională se realizează de către avocații asociați, avocați
colaboratori și avocați salarizați în interiorul profesiei.
Societatea civilă profesională cu răspundere limitată va avea ca obiect unic de
activitate exercitarea profesiei de avocat în condițiile art. 3 din Legea nr. 51/1995.
 Transmiterea părților sociale se poate face numai către avocați aflați în exercițiul
profesiei. Activitatea profesională se realizează de către avocații asociați, avocați
colaboratori și avocați salarizați. Avocații care își exercită profesia în cadrul societății
civile profesionale cu răspundere limitată își angajează răspunderea profesională numai
în limitele capitalului social subscris și vărsat.

Dobândirea personalității juridice a societății civile profesionale cu răspundere

limitată are loc la data înregistrării la barou a deciziei emise de către consiliul baroului în
a cărui rază teritorială se află sediul ei principal.

Avocații asociați care își exercită profesia în cadrul societății civile profesionale cu
răspundere limitată își angajează răspunderea profesională numai în limitele capitalului
social subscris și vărsat.

4. ORGANELE DE CONDUCERE ȘI PRINCIPALELE ATRIBUȚII ALE

ACESTORA

Baroul este constituit din toți avocații dintr-un județ sau din municipiul București,
iar sediul baroului este în orașul de reședința al județului, respectiv în municipiul
București.
Baroul are personalitate juridică, patrimoniu și buget propriu. Organele de
conducere ale baroului sunt:
a) adunarea generală;
b) consiliul;
c) decanul.

Adunarea generală este formată din toți avocații înscriși în tabloul baroului cu
drept de exercitare a profesiei.
Competențele Adunării generale sunt următoarele:
a) stabilește măsuri pentru exercitarea profesiei în baroul respectiv, în limitele
legii și ale statutului;
 b) alege și revocă decanul, membrii consiliului, membrii comisiei de cenzori și pe
cei ai comisiei de disciplină;
c) alege delegații baroului la Congresul avocaților;
d) aprobă proiectul de buget al baroului și dă descărcare consiliului cu privire la
activitatea și gestiunea sa.

Consiliul Baroului este format din 5 până la 15 membri, aleși pe o perioadă de 4

ani. Decanul și prodecanul se includ în acest număr.
Consiliul baroului are atribuții precum :
a) adoptă hotărâri pentru aplicarea și respectarea prevederilor prezentei legi și
ale statutului profesiei;
b) duce la îndeplinire hotărârile Consiliului U.N.B.R. și ale adunării generale a
baroului;
c) întocmește, modifică și dă publicității tabloul anual al avocaților, membri ai
baroului, și îl comunică celor în drept;
d) adoptă măsuri pentru organizarea controlului profesional, disciplinar și
deontologic, pentru soluționarea sesizărilor și reclamațiilor, în condițiile
prevăzute de lege și de statutul profesiei;
e) verifică și constată îndeplinirea condițiilor legale ale cererilor de primire în
profesie;
f) hotărăște asupra stării de incompatibilitate și asupra încetării acesteia;
g) soluționează cererile de transfer în conformitate cu prevederile legii și ale
statutului profesiei;
h) verifică și constată dacă actele privind constituirea, modificarea și schimbarea
formelor de exercitare a profesiei, precum și convențiile de grupare sau de
conlucrare profesională îndeplinesc condițiile prevăzute de lege și de statutul
profesiei; organizează și ține evidența acestora;
i) organizează și îndrumă activitatea serviciilor de asistență juridică din județ,
potrivit legii și statutului profesiei;
j) sesizează comisia de disciplina cu judecarea abaterilor disciplinare ale
avocaților;
m) suspendă din exercitarea profesiei, pe durata neplății taxelor, avocatul care nu
achită taxele și contribuțiile prevăzute de lege și de statutul profesiei timp de 3
 luni de la scadența acestora, dacă a fost avertizat despre neplată și nu s-a
conformat obligației;
k) stabilește cota de contribuție a avocaților la bugetul baroului;
l) alege prodecanul baroului.

Decanul baroului are următoarele competențe:

a) reprezintă baroul în raporturile acestuia cu persoanele fizice și juridice din țară
și din străinătate;
b) convoacă și prezidează ședințele consiliului baroului;
c) aprobă cererile de asistență juridică gratuită;
d) exercită căile de atac împotriva hotărârilor comisiei de disciplină și împotriva
deciziilor consiliului baroului pentru care sunt prevăzute căi de atac;
e) ordonanțează cheltuielile baroului;
f) ia măsuri privind conducerea baroului, care nu sunt de competența adunării
generale sau a consiliului baroului;
g) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege sau hotărâte de organele de
conducere ale U.N.B.R. și date în competența sa.

Uniunea Națională a Barourilor din România – U.N.B.R. este formată din toate
barourile din România și are sediul în capitala țării, municipiul București. U.N.B.R. este
succesoarea de drept a Uniunii Avocaților din România.

Organele de conducere ale U.N.B.R. sunt:

a) Congresul avocaților;
b) Consiliul U.N.B.R.;
c) Comisia permanentă a U.N.B.R.;
d) președintele U.N.B.R.

Congresul avocaților este constituit din delegați ai fiecărui barou, potrivit

normei de reprezentare stabilite de statutul profesiei, și din membrii Consiliului U.N.B.R.
Congresul avocaților are următoarele atribuții:
a) analizează și aprobă raportul anual al Consiliului U.N.B.R.;
 b) alege Comisia centrală de cenzori și Consiliul de conducere al Casei de Asigurări
a Avocaților;
c) face propuneri autorităților cu drept de inițiativă legislativă privind profesia de
avocat;
d) adoptă și modifică statutul profesiei și statutul Casei de Asigurări a Avocaților,
în conformitate cu prevederile prezentei legi și pe baza proiectelor întocmite de
Consiliul U.N.B.R.;
e) adoptă hotărâri privitoare la relațiile dintre barouri, perfecționarea pregătirii
profesionale și respectarea regulilor deontologice ale profesiei;
f) alege și revocă membrii Comisiei centrale de disciplină. Fiecare barou are
dreptul de a propune câte un candidat pentru Comisia centrală de disciplină.
Competența și procedura de judecată ale Comisiei centrale de disciplină se
stabilesc prin statut;
g) aprobă bugetul anual al Casei de Asigurări a Avocaților și execuția bugetară
anuală;
h) aprobă bugetul anual al U.N.B.R. și execuția bugetară anuală a acestuia și
stabilește cota de contribuție a barourilor la formarea bugetului U.N.B.R.
Cheltuielile necesare organizării congreselor se suportă de către fiecare barou
în funcție de numărul reprezentanților săi.

Consiliul U.N.B.R. este format din decanii barourilor și reprezentanții barourilor

aleși potrivit normei de reprezentare stabilite în statutul profesiei. Consiliul UNBR este
organul reprezentativ și deliberativ al barourilor din România și asigură activitatea
permanentă a U.N.B.R., duce la îndeplinire hotărârile Congresului avocaților, rezolvă
orice probleme interesând profesia de avocat între sesiunile Congresului avocaților, cu
excepția acelora care sunt date în competența exclusivă a Congresului avocaților.

Comisia permanentă a U.N.B.R. se compune din 15 membri, dintre care 5

membri sunt reprezentanți ai Baroului București, iar 10 membri sunt reprezentanți ai
celorlalte barouri din țară. Președintele și vicepreședinții U.N.B.R. sunt membri de drept
ai Comisiei permanente a U.N.B.R. și se includ în cei 15 membri. Comisia permanentă este
organul executiv al Consiliului U.N.B.R., cu activitate permanentă și de legătură cu
barourile U.N.B.R. Ea duce la îndeplinire hotărârile Congresului avocaților și ale
Consiliului U.N.B.R. și supraveghează executarea acestor hotărâri de către barouri,
adoptând decizii corespunzătoare;

Președintele U.N.B.R.:
 reprezintă U.N.B.R. în relațiile cu persoanele fizice și juridice din țară și din
străinătate
 încheie convenții, acorduri și contracte în numele U.N.B.R., cu autorizarea
Consiliului U.N.B.R.;
 convoacă și conduce ședințele Consiliului U.N.B.R. și ale Comisiei permanente a
U.N.B.R.;
 ordonanțează cheltuielile bugetare și extrabugetare ale U.N.B.R.;
 semnează actele Consiliului și ale Comisiei permanente ale U.N.B.R.;
 supraveghează relațiile dintre structurile centrale ale profesiei și barouri,
precum și relațiile dintre barouri;
 acordă sprijin și ajutor barourilor în relațiile lor cu autoritățile centrale și
locale;
 veghează la asigurarea condițiilor corespunzătoare de desfășurare a activității
avocaților la instanțele judecătorești și la organele de urmărire penală.

Folosirea fără drept a denumirilor „Barou“, „Uniunea Națională a Barourilor din

România“, „U.N.B.R.“ ori „Uniunea Avocaților din România“ sau a denumirilor specifice
formelor de exercitare a profesiei de avocat de către orice persoană fizică sau persoană
juridică, indiferent de obiectul activității desfășurate de aceasta, precum și folosirea
însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiții decât cele
prevăzute de prezenta lege constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni
la 3 ani sau cu amendă.

5. PRIMIREA ÎN PROFESIA DE AVOCAT

Pentru a fi membru al unui barou din România, o persoană trebuie să

îndeplinească următoarele condiții:
 să aibă exercițiul drepturilor civile și politice;
  să fie licențiat al unei facultăți de drept sau doctor în drept;
 să nu se găsească în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de
prezenta lege;
 să fie apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiei.
Îndeplinirea acestei condiții trebuie dovedită cu certificat medical de sănătate,
eliberat pe baza constatărilor făcute de o comisie medicală constituită în
condițiile prevăzute în statutul profesiei.

Este nedemnă a fi avocat persoana care se găsește în una dintre următoarele

situații:
 dacă a fost condamnată definitiv, prin hotărâre judecătorească, la pedeapsa cu
închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă
atingere prestigiului profesiei;
 dacă a săvârșit abuzuri prin care au fost încălcate drepturi și libertăți
fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească;
 dacă i s-a aplicat pedeapsa interdicției de a exercita profesia, pe durata stabilită
prin hotărâre judecătorească sau disciplinară.

Primirea în profesia de avocat se face numai pe bază de examen.

Excepție de la regula examenului fac numai persoanele care anterior au fost
judecători ai Înaltei Curți de Casație si Justiție.

La începutul exercitării profesiei avocatul efectuează, în mod obligatoriu, un stagiu

de pregătire profesională cu durata de 2 ani, timp în care are calitatea de avocat stagiar.
În perioada stagiului avocatul trebuie să urmeze cursurile Institutului Național pentru
Pregătirea și Perfecționarea Avocaților – INPPA. Prin absolvirea cursurilor INPPA,
avocatul dobândește titlul profesional de avocat definitiv, dar nu înainte de trecerea celor
2 ani de stagiu.

Exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu:

a) activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat;
b) ocupațiile care lezează demnitatea și independența profesiei de avocat sau
bunele moravuri;
c) exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerț.

Exercitarea profesiei de avocat este compatibilă cu:

a) calitatea de deputat sau senator, consilier în consiliile locale sau județene;
b) activități și funcții didactice în învățământul juridic superior;
c) activitatea literară și publicistică;
d) calitatea de arbitru, mediator, conciliator sau negociator, consilier fiscal,
consilier în proprietate intelectuală, consilier în proprietate industrială,
traducător autorizat, administrator sau lichidator în cadrul procedurilor de
reorganizare și lichidare judiciară, în condițiile legii.

6. DREPTURILE, OBLIGAȚIILE ȘI INTERDICȚIILE AVOCATULUI

Avocații au următoarele drepturi:

 de a asista sau reprezenta orice persoana fizică sau juridică. Acest drept de
a asista și de a reprezenta orice persoană fizică sau juridică poate exista doar în
temeiul unui contract încheiat în formă scrisă, care dobândește dată certă prin
înregistrarea în registrul oficial de evidență.
 de a alege și de a fi ales în organele de conducere ale profesiei.
 dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în
interesul procesual al clientului său dreptul la onorariu și la acoperirea
tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său. Acestui
drept i se conferă eficacitate și prin dispoziția legală ce prevede că este titlu
executoriu contractul de asistență juridică, legal încheiat. Învestirea cu formulă
executorie este de competența judecătoriei în a cărei rază teritorială se află
sediul profesional al avocatului. Restanțele din onorarii și alte cheltuieli
efectuate de avocat în interesul procesual al clientului său se recuperează
conform statutului profesiei.
 la asigurări sociale, în propriul sistem, în condițiile legii. Sistemul de
asigurări sociale al avocaților este reglementat prin lege și se bazează pe
contribuția acestora, precum și pe alte surse prevăzute de lege ori de Statutul
 Casei de Asigurări a Avocaților. Timpul servit în avocatură este considerat
vechime în muncă.
 la asigurarea secretului profesional. În vederea asigurării secretului, este
decretată de lege inviolabilitatea cu privire la actele și lucrările cu caracter
profesional aflate asupra avocatului sau în cabinetul său. Ca o consecință,
percheziționarea avocatului, a domiciliului ori a cabinetului său ori ridicarea de
înscrisuri și bunuri nu poate fi făcută decât de procuror, în baza unui mandat
emis în condițiile legii. Este interzisă ascultarea și înregistrarea, cu orice fel de
mijloace tehnice, convorbirilor telefonice ale avocatului, precum și
interceptarea și înregistrarea corespondenței sale cu caracter profesional, fiind
permisă în mod excepțional, în condițiile și cu procedura speciale prevăzute de
lege. Contactul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat,
direct sau indirect, de nici un organ al statului. În cazul în care clientul se află în
stare de arest sau detenție, administrația locului de arest ori detenție are
obligația de a lua măsurile necesare pentru respectarea acestor drepturi.
 la sediu profesional și la sedii secundare. Oricare dintre formele de
exercitare a profesiei prevăzute de lege are dreptul la sediu profesional în
circumscripția baroului în care sunt înscriși și la sedii secundare în alt barou
din țară sau din străinătate unde sunt luate în evidență.
 de a fi ocrotit, conform legii, în exercitarea profesiei. În exercitarea
profesiei avocații sunt ocrotiți de lege, fără a putea fi asimilați funcționarului
public sau altui salariat. O serie de infracțiuni săvârșite împotriva avocatului, în
timpul exercitării profesiei și în legătură cu aceasta, reprezintă variante
agravate ale infracțiunilor prevăzute de Codul penal. Avocatul este obligat să
respecte solemnitatea ședinței de judecată, să nu folosească cuvinte sau
expresii de natură a aduce atingere autorității, demnității și onoarei
completului de judecată, procurorului, celorlalți avocați și părților ori
reprezentanților acestora din proces.

Avocații au următoarele îndatoriri:

 Avocatul este dator să studieze temeinic cauzele care i-au fost încredințate,
angajate sau din oficiu, să se prezinte la fiecare termen la instanțele de judecată
 sau la organele de urmărire penală ori la alte instituții, conform mandatului
încredințat, să manifeste conștiinciozitate și probitate profesională, să pledeze
cu demnitate față de judecători și de părțile din proces, să depună concluzii
scrise sau note de ședință ori de câte ori natura sau dificultatea cauzei cere
aceasta ori instanța de judecată dispune în acest sens. Nerespectarea
imputabilă a acestor îndatoriri profesionale constituie abatere disciplinară.
 Avocatul este obligat să restituie actele ce i s-au încredințat persoanei de la
care le-a primit.
 Avocatul este obligat să acorde asistență juridică în cauzele în care a fost
desemnat din oficiu sau gratuit de către barou.
 Avocatul este obligat să se asigure pentru răspunderea profesională, în
condițiile stabilite prin statutul profesiei.
 Avocatul este obligat să păstreze secretul profesional. În acest sens se
prevede că avocatul nu poate asista sau reprezenta părți cu interese contrare
în aceeași cauză sau în cauze conexe și nu poate pleda împotriva părții care l-a
consultat mai înainte în legătură cu aspectele litigioase concrete ale pricinii.
Avocatul nu poate fi ascultat ca martor și nu poate furniza relații nici unei
autorități sau persoane cu privire la cauza care i-a fost încredințată, decât dacă
are dezlegarea prealabilă, expresă și scrisă, din partea tuturor clienților săi
interesați în cauză. Calitatea de martor are întâietate față de calitatea de avocat
cu privire la faptele și împrejurările pe care acesta le-a cunoscut înainte de a fi
devenit apărător sau reprezentant al vreunei părți în cauză. Dacă a fost ascultat
ca martor, avocatul nu mai poate desfășura nici o activitate profesională în
acea cauză. Avocatul nu poate îndeplini funcția de expert sau de traducător în
cauza în care este angajat apărător.

 Avocatul este obligat să participe la toate ședințele convocate de consiliul

baroului, la activitățile profesionale și la ședințele organelor de conducere din
care face parte. Absentarea repetată și în mod nejustificat constituie abatere
disciplinară.
 Avocatul este obligat să țină evidențele cerute de lege și de statut cu privire
la cauzele în care s-a angajat și să achite cu regularitate și la timp taxele și
contribuțiile stabilite pentru formarea bugetului baroului și a fondurilor Casei
 de Asigurări a Avocaților din România și ale filialelor. Bugetul U.N.B.R. este
format din contribuțiile barourilor, stabilite conform legii și statutului
profesiei.
 Este interzis avocatului ca, în mod nemijlocit sau prin persoane interpuse, să
folosească procedee incompatibile cu demnitatea profesiei în scopul
dobândirii clientelei. De asemenea, este interzis avocatului să folosească
mijloace de reclamă sau de publicitate în același scop. Statutul stabilește
cazurile și măsura în care avocatul poate informa publicul cu privire la
exercitarea profesiei sale.
 Avocatul este obligat să poarte roba în fața instanțelor judecătorești.
 Purtarea robei în afara incintei instanței judecătorești este interzisă, cu
excepția cazurilor în care avocatul este delegat de către organele profesiei să
reprezinte baroul sau U.N.B.R. într-o ocazie care impune această ținută.
 În raporturile cu magistrații, avocatul trebuie să aibă o atitudine care să
dovedească respect, cinste și corectitudine să aibă o atitudine care să
dovedească respect, cinste și corectitudine, dar tratând în același timp
cauza cu conștiinciozitate și fermitate, în raport de interesele clientului său.
 Codul deontologic al avocatului român interzice acestuia să procedeze la
inducerea în eroare a magistratului sau să furnizeze date ori acte false în
legătură cu pricina. Aceste obligații sunt valabile și în raporturile pe care
avocații le au cu arbitrii, experții sau alte persoane care participă la înfăptuirea
actului de justiție.

În activitatea lor, avocații au următoarele interdicții:

 Avocații - foști judecători nu pot pune concluzii la instanțele unde au

funcționat, timp de 5 ani de la încetarea funcției deținute. Prin instanțe, în
înțelesul legii se înțelege: judecătoriile, tribunalele, tribunalele specializate,
curțile de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție și Curtea Constituțională,
inclusiv instanțele militare la care avocații au funcționat ca judecători,
indiferent de secția la care au funcționat. În cazul în care avocatul a funcționat
ca judecător la mai multe instanțe interdicția operează pentru fiecare instanță
și se calculează distinct de la data încetării activității la instanța respectiva.
 Avocații - foști procurori sau cadre de poliție nu pot acorda asistență
juridică la organul de urmărire penală la care și-au desfășurat activitatea
timp de 5 ani de la încetarea funcției respective. În cazul în care avocatul -
fost procuror sau cadru de poliție a funcționat și în calitate de judecător,
interdicția privește atât instanțele, cât și organele de urmărire penală, pentru
fiecare dintre acestea durata fiind calculată în mod corespunzător.
 Aceeași interdicție se aplică avocaților - foști procurori cu privire la dreptul
de a pune concluzii la instanțele corespunzătoare parchetului în care au
funcționat.
 Interdicțiile vizează de asemenea și calitatea de rudă sau afin al avocatului
până la gradul al treilea inclusiv, în acest caz fiind interzisă avocatului
exercitarea profesiei în ceea ce privește instanțele, parchetele de pe lângă
acestea, și organele de cercetare penală la care lucrează ruda, soțul sau afinul
avocatului.
 Avocatul care se află în exercitarea unui mandat de deputat sau de senator
nu poate acorda asistență juridică învinuiților sau inculpaților și nici nu îi poate
asista în instanțe în cauzele penale privind:
a) infracțiunile de corupție, infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție,
infracțiunile în legătură directă cu infracțiunile de corupție, precum și
infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene,
prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și
sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare;
b) infracțiunile prevăzute în Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și
consumului ilicit de droguri, cu modificările și completările ulterioare;
c) infracțiunile privind traficul de persoane și infracțiunile în legătură cu traficul
de persoane, prevăzute în Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și
combaterea traficului de persoane, cu modificările și completările ulterioare;
d) infracțiunea de spălare a banilor, prevăzută în Legea nr. 656/2002 pentru
prevenirea și sancționarea spălării banilor, cu modificările ulterioare;
e) infracțiunile contra siguranței statului, prevăzute în art. 155-173 din Codul
penal;
f) infracțiunile care împiedică înfăptuirea justiției, prevăzute în art. 259-272 din
Codul penal;
 g) infracțiunile contra păcii și omenirii, prevăzute în art. 356-361 din Codul penal.

Avocatul având calitățile menționate anterior nu poate să pledeze în cauzele civile

sau comerciale împotriva statului, autorităților sau instituțiilor publice, companiilor
naționale ori societăților naționale, în care acestea sunt părți. De asemenea, nu poate să
pledeze în procese intentate statului roman, în fața instanțelor internaționale.

Aceste interdicții nu se aplică în cauzele în care avocatul este parte în proces sau
acordă asistență ori reprezentare soțului ori rudelor până la gradul IV inclusiv.

Încălcarea de către avocați a altor restricții sau interdicții la care sunt supuși
conform legilor speciale, constituie abatere disciplinară grava.

Nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la interdicții, în mod direct sau

folosindu-se de forma de organizare profesională ori de raporturile de conlucrare
profesională în scopul eludării acestora, constituie abatere disciplinară gravă. Consiliul
baroului se poate sesiza și din oficiu.